Nuanţele unui ghid: Ce mai poţi ascunde prin administrarea justiţiei?

Cînd o instituţie, nedespărţită de contactul cu cetăţeanul, se manifestă ca gestionara sacră a informaţiei de interes public? Când construieşte norme ce îngrădesc transparenţa. Societatea civilă din România, a ieşit din matcă şi cere transparenţă. Vremuri bune! Toate corpurile instituţionale se purifică la lumina transparenţei. Noi ştim asta.

Ceea ce îmi doresc cu orice preţ este să ieşim din stagnare. Discuţiile despre transparenţa actului de justiţie, a comunicării cu presa şi cu societatea civilă durează de ani mulţi şi au comportat nuanţări legislative, tehnice şi filosofice. Au fost produse acte ce să reglementeze această comunicare, dar nu s-a simţit o îmbunătăţire a situaţiei. Urmând această practică nefericită a fost realizat de către Consiliul Superior al Magistraturii un Ghid de bune practici în relaţia cu mass-media, dar fără bune practici şi cu multe interdicţii. Lectura m-a făcut să simt ca s-au uitat prevederi europene asupra transparenţei. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, publicitatea procedurilor din faţa organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană protejează justitiabilii de o justiţie secretă. În acest fel există controlul publicului. Totodată, constituie unul dintre mijloacele care contribuie la menţinerea încrederii în instanţe. Transparenţa ajută la realizarea scopului art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană: procesul echitabil. Procesul echitabil constituie unul dintre principiile fundamentale ale oricărei societăţi democratice în sensul Convenţiei (C.E.D.O., cauza Sutter c. Elveţiei, hot. Din 22 februarie 1984, parag. 26,27).

Riscăm să rămânem prizonierii unui mit despre libertatea comunicării cu presa şi societatea civilă. Transparenţa dă legitimitate. Asta vrem, este simplu. Se invocă protecţia datelor personale. Protecţia datelor personale nu este un drept absolut, aşa cum reiese din articolele 8 şi 52 (1) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. Articolul 85 din G.D.P.R. cere să se realizeze un echilibru între „libertatea de exprimare şi informare“. Prezenţa unui Ghid de comunicare cu presa şi cu societatea civilă restrictiv ar induce idea existenţei unui sistem de justiţie neîncrezător în activitatea sa şi nedoritor de interacţiune cu societatea pe care este chemat să o reglementeze. Vorbim indirect despre accesul la justiţie al cetăţeanului. Există situaţii în care un cetăţean este reticient la gândul de a interacţiona cu sistemul de justiţie. Necunoscutul nu încurajează. Posibil să renunţe la căutarea drepturilor sale în faţa justiţiei datorită acestei distanţe create prin lipsa de informare între cetăţean şi instituţie. O apropiere ar augmenta accesul la justiţie. Acest acces nu trebuie văzut doar ca strict legat de proceduri şi resurse materiale, dar şi ca percepţie a cetăţeanului. Avem nevoie de cetăţeni încrezători în justiţie. Dorim să fie atât de încrezători în justiţie încât să devină martori sau să fie gata să o sesizeze când se produc abuzuri. Vigilenţa cetăţenilor este primul pas către o justiţie funcţională, iar accesul la justiţie al cetăţeanului se face în primul rând prin informare.

Transparenţa dă legitimitate. Asta vrem, este simplu.

De ce simţim cu toţii că este necesară mai multă transparenţă în justiţie? Un motiv este faptul că magistraţii au depăşit barierele impuse prin astfel de ghiduri pentru a servi interesul general al societăţii. Magistraţii au dorit să comunice mai eficient cu presa şi cu societatea civilă. Aceştia şi-au transmis mesajul prin protest. S-a produs o ruptură teribilă între ceea ce se întâmplă cu adevărat în sistem şi ceea ce ni se comunică că se întâmplă. Regula ar trebui sa fie transparenţa. Lipsa acestei reguli ne-a adus în această situaţie. Transparenţa dă legitimitate. Poate să pună în mişcare forţe sociale ce altfel ar rămâne latente. Priviţi cu atenţie la societatea civilă informată şi cu acces la date veridice.

Un alt motiv este reprezentat de posibilităţile tehnice de care dispunem. Digitalizarea s-a petrecut în societate. De ce ar rămâne justiţia uitată de digitalizare? Putem să asigurăm transparenţa, dar şi securitatea datelor personale prin folosirea unor baze de date, a transmisiunilor live a şedinţelor de judecată (cu delay de mai multe minute), comunicarea virtuală de documete, informări şi date. 

Motivul poate cel mai important este solicitarea făcută de societatea civilă. Societatea civilă îşi doreşte să fie mai implicată în actul de justite. Este necesar să implicăm mai mult societatea civilă în administrarea justiţiei pentru a obţine un grad crescut de încredere şi o protecţie împotriva imixtiunilor externe asupra independenţei justiţiei. Dincolo de orice ghid, principalul garant al independenţei  justiţiei este societatea civilă, principalul intermediar îl constituie presa, iar principalul partener este constituit de corpul de magistraţi.

Societatea civilă a intrat în posesia de informaţii privind dosare de corupţie sau infracţiuni legate de persoane cu influenţă politică. Pesemne aţi observant că dinamica societăţii s-a schimbat. Societatea civilă a reacţionat. În acest context este important sa înţelegem importanţa transparenţei. Sunt de interes public procesele de corupţie? Fără îndoială. Se propune anonimizarea unor astfel de cazuri. Regula ar trebui să fie transparenţa. Sub umbrela protecţiei datelor personale, unele instituţii, încă politizate, doresc să deţină monopolul asupra informaţiei. 

Suntem în plină eră digitală şi noi discutăm de cum să interzicem accesul la date de interes public. În realitate Ghidul trebuie să reglementeze transparenţa în activitatea justiţiei. Regula ar trebui să fie transmiterea informaţiei din oficiu. Nu  trebuie să aştepte ca publicul să ceară respectiva informaţie. Presa ar trebui să aibă acces nestingherit. Presa este un intermediar pentru public. Digitalizarea permite accesul la informaţie, dar acest ghid îl restrânge. Principiul care trebuie avut în vedere este cel al transparenţei. Discutăm despre un alt mod de a se transmite procesul. Publicul are acces fizic, dar poate să aibă şi acces on-line.

Cum este Transparenţa retuşată prin GDPR?

Lecturând Ghidul propus observăm că măsurile de protecţie a datelor personale vizează aproape în exclusivitate persoana suspectului, inculpatului, acuzatului. Nu se discută despre martori şi victime. Doar articolul 28 paragraful 8 aduce în discuţie actele procedurale, dar exprimarea folosită restrânge sfera doar asupra documentelor procedurale. 

Articolul 3 construieşte o discriminare deoarece procurorilor li se permite, prin neinterzicere, să furnizeze informaţii privind cauzele supuse judecăţii sau instrumentate de parchet; judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex al instanţelor de judecată le este interzis.  

Articolul 17 contravine legislaţiei în vigoare deoarece în cazul în care solicitarea de informaţii de interes public se referă la aspecte ale activităţii altei instanţe/parchet, purtătorul de cuvânt se consultă cu preşedintele/purtătorul de cuvânt al acestora. În mod normal ar trebui să redirectioneze cererea din oficiu către instituţia abilitată. Termenul de colaborare nu  presupune redirecţionarea către instituţia competentă. 

Considerăm necesară abrogarea art. 28 paragraf (4) prin care ar fi şterse numele şi prenumele persoanei faţă de care se desfăşoară urmărirea penală, faţă de care au fost dispuse măsuri în cursul cercetării ori urmăririi penale ori faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată. Acest tip de informaţie este de interes public. 

Articolul 42 (4) contravine principiului publicităţii seditei de judecată. Prin acest articol este interzisă transmiterea în direct a şedinţelor de judecată. Se invocă necesitatea de a proteja datele personale sau a preîntâmpina difuzarea de informaţii sensibile. Soluţia ar fi transmiterea live cu decalaj de 5-10 minute pentru a permite îndepărtarea unor date personale sensibile. De asemenea, se poate stabili ca transmiterea live să fie la alegerea completului de judecată. O interdicţie, fără posibilitatea ca respectivul complet de judecat să se pronunţe ar pune semne de întrebare asupra încrederii acordate instanţei. Instanţa are autoritate să se pronunţe asupra destinului persoanei din dosar, dar nu are autoritatea să permită filmarea şedinţei? Principiul constituţional al publicităţii şedinţei de judecată prevăzut în articolul 127 din Constituţia României. Acest principiu este prevăzut şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană, precum şi în art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar materie procesuală penală la art. 352 alin. (1) teză I CPP. Publicitatea, ca principiu al şedinţei de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfăşurarea judecăţii, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele judecătoreşti. (C.C.R., dec. nr. 702/2014, parag. 19 M. Of. Nr. 38 din 16 ianuarie 2015). Publicitateaa nu presupune însă numai accesul liber în, ci  posibilitatea  de  auzi  de  înţelege tot ceea ce se   timpul procesului.

Considerăm necesară abrogarea art. 28 paragraf (4) prin care ar fi şterse numele şi prenumele persoanei faţă de care se desfăşoară urmărirea penală, faţă de care au fost dispuse măsuri în cursul cercetării ori urmăririi penale ori faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată. Acest tip de informaţie este de interes public.

Abrogarea art. 54 este de luat în calcul deoarece prevede ca pentru a nu prejudicia reintegrarea în societate a persoanelor condamnate, după executarea hotărârii nu vor fi furnizate informaţii în legătură cu infracţiunea comisă anterior, cu excepţia cazului în care persoanele condamnate au consimţit în mod expres la divulgarea identităţii lor ori acestea sau faptele lor sunt din nou de interes public. Propunerea ar fi fie abrogarea articolului, fie înlocuirea termenului „executare“ cu „reabilitare“.

Avem tehnologia necesară pentru a comunica respectând normele de protective a datelor personale; avem un corp de profesionişti magistraţi capabili să gestioneze datele personale şi să transmită informaţii către public; avem obligaţia să ne concentrăm pe protecţia martorilor şi a victimelor, nu doar pe cea a suspectului/inculpatului; avem obligaţia să facem un management al bazelor de date şi a fluxului informaţional către public. Nu doar media are rolul de a împărtăşi aceste informaţii  şi idei, ci şi publicul are dreptul de a le primi. C.E.D.O., cauza Craxi c. Italiei (nr. 2) hot. Din 17 Iulie 2003, paragraf. 64-65. Raportarea, inclusiv prin comentare, a procedurilor existente pe rolul instanţelor contribuie la publicitatea adusă acestora şi este în perfectă concordanţă cu cerinţa art. 6 paragraf 1 din Convenţie referitoare la audierile publice.