De ce sunt românii plini de ură? Cazul Andreea Esca
0Datoria noastră este să avem decenţă, empatie şi respect faţă de trăirile oamenilor şi să ne protejăm pe noi şi pe cei din jurul nostru. Oamenii care urăsc nu sunt fericiţi.
Este mai uşor să urăşti decât să iubeşti şi este mult mai uşor să urăşti decât să ai o minimă urmă de empatie sau chiar să fii neutru.
Ura la români a fost subiectul multor dezbateri academice, psihanalitice şi a unor cercetări antropologice şi psihologice. Îmi veţi spune că şi alte popoare urăsc. Da, dar poate nu atât de gratuit şi până la jigniri şi ameninţări.
Înţelegem foarte bine că există din ce în ce mai mulţi români care, din păcate, nu cred în Covid-19. Ei cred în cu totul altceva. Şi unii dintre ei, zic ei, cred în Dumnezeu. De fapt, nu există nicio incompatibilitate între credinţa într-o divinitate (oricare ar fi ea) şi credinţa într-un virus care ucide, credinţa şi încrederea în ştiinţă şi medicină, în viaţă.
Mai mult, văd lideri religioşi, episcopi şi mitropoliţi care se exprimă public cum că pandemia e un rezultat al necredinţei poporului şi că dacă ne rugăm ne vom vindeca mai repede. Şi s-au adoptat rugăciuni deja pentru Covid-19. Foarte bine. Cum sunt rugăciunile pentru ploaie. Şi tot nu plouă. Dar suntem deosebit de respectuoşi cu aceste credinţe din popor extrem de variate. Un lucru merită apreciat: apariţia publică a Patriarhului BOR cu masca de protecţie, acum la cei 69 de ani ai săi. Mesajul este clar. Mă protejez. Voi?
Însă credinţele care nu dau crezare virusului nu dau curs nici adoptării unor măsuri de protecţie şi, deci, infectarea cu virusul are un impact asupra acestor persoane şi, mai grav, asupra celor cu care ei intră în contact. Nu mă deranjează ce crezi, mă supără când ceea ce crezi afectează sănătatea celor din jurul tău prin răspândirea virusului.
La nivel general, virusul trăieşte mai mult printre noi pentru că unii dintre noi nu se protejează şi nu îi protejează pe ceilalţi din aceleaşi motiv: nu vor. Deci vorbim de un impact pentru sănătatea românilor la nivel naţional.
Ce rămâne o temă de abordare publică este tocmai ura la români.
Ura are câteva caracteristici, spun cercetările:
1. Oamenii care urăsc sunt mai uniţi şi formează legături mai puternice decât cei care au sentimente pozitive faţă de cineva;
2. Oamenii care urăsc indică o nesiguranţă (deci e vorba despre propria persoană);
3. Când constată că cealaltă persoană este mai bună/superioară şi nu pot fi de acord cu acest lucru, ei proiectează de fapt propria anxietate asupra acesteia vorbind împotriva ei;
4. Ura poate fi învăţată, dezvoltată, ea creşte colectiv, capătă valenţe sociale, la fel ca bunătatea;
5. Oamenii care urăsc pot să nu aibă nicio legătură cu persoana respectivă. În cazul de faţă, miile de români nu sunt cunoscuţi de către jurnalist şi în mod direct ea nu le-a cauzat niciun prejudiciu.
Andreea Esca a început să fie supusă unei atitudini de ură înainte de a ne confirma şi afirma public că a fost infectată. Ea şi soţul ei. Şi zilele acestea ura a crescut. Iar explicaţia urii a ajuns tot la motive de ordin financiar. De fapt, omul care urăşte întotdeauna va identifica argumente, chiar iraţionale, ilogice pentru a-şi justifica ura.
Mărturia jurnalistei este una extrem de emoţionantă, de profund impact, deoarece a fost transmisă cu maximum de sinceritate, cu lacrimi în ochi, o mărturie despre propria viaţă şi sănătate descrisă în detaliu şi în direct, despre diagnosticul ei şi al soţului aflat în stare gravă datorită coronavirusului. Dincolo de experienţa unui om de televiziune atât de cunoscut, de popularitatea acestuia, poate cel mai cunoscut din România, mesajul către români este esenţial: de a păstra măsuri de siguranţă şi de a se proteja. Şi foarte bine că a făcut, că ne-a avertizat public. Scopul mesajului ei este de apreciat, iar drama personală merită întreaga decenţă.
Şi mai e ceva. E atât de sănătos să nu citeşti comentariile publice. Pentru că nu au nicio valoare în sine.
Există o categorie de persoane care au convingeri puternice, de neclintit şi care nu vor accepta ceea ce contravine convingerilor lor indiferent de tipul argumentelor, de argumentele suplimentare pe care le aud sau din partea cui vor primi aceste argumente. O categorie care nu acceptă dialogul şi are un nivel scăzut de acceptabilitate a diversităţii. Adevărul lor este unic. Unul singur. În ciuda evidenţelor, există o categorie de persoane complet închisă la dialog. Şi pentru ei orice mesaj nu are niciun efect, din păcate.
În schimb, pentru cealaltă parte a populaţiei mărturia celor care au fost infectaţi cu acest virus are efect.
Repet, datoria noastră este să avem decenţă, empatie şi respect faţă de trăirile oamenilor şi să ne protejăm pe noi şi pe cei din jurul nostru. Oamenii care urăsc nu sunt fericiţi.