Boc, Salam şi DDTV

Nu e puţin lucru să depăşeşti până şi aşteptările gâzilor de la FMI: meşter dibaci în strânsul curelei şi aspirant la premiile cu coroniţă în ieşirea pe vârfuri din recesiunea globală, şeful Executivului, Emil Boc, a construit bugetul pentru 2012 pe un deficit de 1,9%. We Are The Champions!

Ţărişoara noastră surprinde, ca un ponei tropăind nervos lângă lipiţanii lumii, prin anunţul unor ţinte economico-fiscale din cale-afară de ambiţioase. Din păcate, dl Boc îşi exersează vocaţia de divă a austerităţii fără să se întrebe dacă şi cât va mai rezista o turmă păstorită numai cu ciomagul. Acţionează ca şi cum, protejându-şi pacientul de toţi viruşii imaginabili, îl omoară cu zile pompându-l cu supradoze de antibiotice. Dl Boc a ajuns atât de calamitat de tropismele prezidenţiale încât se visează premier-jucător. Sportivul ce zace în dl Boc se antrenează doar pentru campionatul executării bugetarilor, al răririi biologice a pensionarilor, al supraimpozitărilor şi al taxărilor delirante. Venituri la buget din reducerea evaziunii fiscale al cărei dezmăţ ne-a înţepenit pe locul doi în topul aferent al UE? Absorbţie de fonduri europene versus licitaţii în reţeaua oranj?

Tratament gerontologic adecvat matusalemicelor arierate ale companiilor de stat? Vreo privatizare din vastele proiecte înăbuşite de muşchii şi lichenii de la Cotroceni? Vreun deranj provocat samsarilor ce cumpără grâul direct de pe tarla şi îi triplează preţul de piaţă? De doi bani speranţă ţăranilor care, la scară naţională, în absenţa unor centre de colectare, aruncă laptele la porci? A stânjenit cineva, fie şi cu o atingere de iris, contrabanda măsurabilă în kilometri de tiruri din bucureșteana Piaţă de Flori? Să tai bon fiscal tocmai în Biserică (altfel, în siajul modelului grecesc, cel mai mare evazionist consacrat)? Cum să-i îmbii pe investitorii străini când le oferi toate condiţiile ca s-o rupă la fugă? În loc să bată din călcâie la orice comandă a FMI, dl Boc ar trebui să-şi aplece privirea şi asupra unei societăţi suferinde de oboseală, sluţire şi amărăciune. S-a trecut deja dincolo de un „prea mult" ce poate fi destins şi transformat în ceva cât de cât omeneşte suportabil. Prea s-a întins coarda de către ţucălarii FMI. Înverşunatul lor refuz al soluţiilor alternative la îndemână produce efecte ce transcend logica simplistă a inevitabilelor victime colaterale: de canibalizarea societăţii şi de prostirea democraţiei româneşti nu sunt responsabili doar Florin Salam şi Dan Diaconescu în direct. 

Radu Călin Cristea este analist politic şi scrie pentru "Adevărul"