Şi tu contribui la eşecul media

Nu mai citim pentru a ne informa, citim pentru a ne pierde vremea şi a ne relaxa. Atunci de ce avem pretenţii de la mass-media să fie altceva decât este?

E la modă să se comenteze avid opiniile unora sau ale altora despre diverse subiecte, de regulă politice. Ceea ce nu înţeleg este unde anume dispare raţionamentul oamenilor? 

Opinia cuiva, oricât de bine ar fi ea exprimată ori argumentată, reprezintă exclusiv punctul de vedere al persoanei care o exprimă. Da, poate fi un punct de vedere împărtăşit de mai mulţi oameni, dar asta nu înseamnă ”mase”. Devine însă, prin comentariile exacerbate şi oportunismul de prost gust al dătătorului de like-uri fără discernământ. Acesta consideră ca like-ul său îl poziţionează social cumva. Are şi el în listă prieteni importanţi, cică. Dar tot nu-l bagă nimeni în seamă. Pentru acei prieteni, „lăicuitorul de profesie” nu există. E doar un număr între alte numere. Nu există nici atunci când postează comentarii de duzină în care se vrea spiritual. E doar o maşinărie care a decuplat demult de la raţionamentul cu care se presupune că vine în dotare când se naşte cu un creier.

Practic, măreţele ştiri comentate avid de cele mai multe ori nu sunt ştiri deloc. Dar devin după ce o turmă de zombie lobotomizaţi comentează stupid şi sar cu like-ul. Asta încurajează media să muncească şi mai puţin, să facă ştiri de duzină din birou, întrebând mereu aceeaşi interesaţi fără să urmărească nimic serios decât cancanul, adică sportul de-a datul din gură degeaba şi fără conţinut. Purtatul de vorbe. Devin şi ei şi publicul lor PR-iştii voluntari ai unor hoţi. Dar ce contează?

Cum ar trebui să arate mass-media

Sau cum ar trebui să recunoşti un ziar adevărat, un  ziarist adevărat din mulţimea de comozi prost plătiţi din redacţii?

O regulă simplă cu care mass-media s-a născut: Ştire e acel fapt care fie a avut loc, fie urmează a se întâmpla şi care afectează un număr mare de oameni. Nu e ştire că Gigel a fost muşcat de câine, ci eventual că Gigel a muşcat câinele. Doar că plecând de aici la noi totul a devenit cancan. Căutăm doar gigei şi câini, şi nimic serios, cum ar fi de pildă să vedem dacă gigeii care muşcă animalele nu cumva suferă de vreo boală contagioasă.

Cu ce schimbă viaţa mea şi pe a ta faptul că Turcescu s-a căsătorit la biserică şi a celebrat într-o pizzerie? De ce mă interesează schimbul de replici dintre Băsescu şi Ponta?

Ce pierde media între timp sau afişează ca ştire de sertar? Taxe şi impozite mărite, oameni de afaceri care se încălzesc binişor în economia subterană şi deci nu vor mişca un ac să schimbe ceva în legislaţia României pentru a curăţa economia, minciuna în care trăieşti ca angajat când tu munceşti, iar alţii se fac că te plătesc, când angajările se fac doar prin intervenţii dar suntem minţiţi că - vai! - ce profesionişti suntem în HR. Mai rar. Atât de rar încât ar trebui puse la gazeta de perete cazurile de cinste în aşa-zisa economie liberă. Că se vorbeşte deja în scris că România nu prea are ce căuta în Europa cu premierul şi parlamentarii din dotare, cu corupţia endemică, cu minciuna şi prostia de care dă dovadă de la vlădică la opincă toată ţara asta.

Şi o ultimă întrebare: când ai văzut ultima oară ştiri serioase despre lumea în care trăieşti. Ştii că arabii musulmani sunt răi. Dar care sunt argumentele tale când crezi asta? Când ai văzut ultima oară în media românească ştiri documentate despre cum sunt ucişi creştinii cu sutele în aceste ţări? Nici mass-media americană sau europeană n-au excelat în a arăta aceste adevăruri, dar asta nu e o scuză.

Între timp, toată mass-media asta produce vedete politice alde Ponta, mass-media de la noi uită să scrie ori să spună despre premieri britanici cărora „le scapă” să aplice diverse legi în favoarea britanicilor ascunzându-se după ideologia politically corectness-ului doar pentru că au rude de gradul I convertite la islam care nu sunt doar iraţionale, ci sunt şi fervente şi au nu doar interese directe legate de lumea islamică dar au şi au spaime, la fel de directe. Când ai citit ultima oară despre campania de islamizare a Occidentului prins în capcana umanismelor ieftine şi viaţa prea confortabilă? Poate ai vrea să ştii toate aceste lucruri atunci când îţi trimiţi copiii la studii prin Europa. N-ai vrea să te pomeneşti în situaţii despre care n-ai şti nimic şi deci nu le-ai putea gestiona.

Când alegi să dai like, ori să citeşti ştiri de PR-işti ieftini pentru politicieni de doi lei, întreabă-te înainte doar atât: CU CE SCHIMBĂ SAU AFECTEAZĂ VIAŢA MEA ŞI A FAMILIEI MELE INFORMAŢIA ASTA?  Măcar nu mai contribui la construcţia de VIP-uri de carton care te ţin departe de adevărata informaţie. Aia care îţi va schimba viaţa în mod dureros în următoarele zile, luni, ani.

Şi apropo. Deşi se schimbă paradigma comunicării, regulile de bază cred că nu s-au schimbat. Iar o ştire adevărată îţi va aduce mereu minim alte două opinii ale altor oameni, din domeniu, specialişti sau din domenii conexe. Când ai citit ultima oară o asemenea ştire ori articol? Şi mai ales, când te-ai obosit ultima oară să citeşti cu adevărat ceva, altceva decât titluri sforăitoare şi pseudoinformaţii despre pseudo oameni politici?

Textul iniţial a fost publicat aici.