Tancul şi ecranul plat

În orele de program, poliţiştii aleargă poliţistele cu pulanul la vedere, iar procurorii se păruiesc cu judecătorii în piaţa publică. Pentru că nu ajungea o măciucă la un car de oale, Gigi Becali se vede în scaunul lui Ionel Brătianu.

Acum mai bine de un deceniu, comandanţii americani detaşaţi în Coreea de Sud raportau superiorilor că aliaţii din peninsulă pe care îi protejau în faţa ameninţării din Nord aveau tot mai puţină apetenţă pentru a cumpăra tancuri, hotărând să investească sume considerabile în dezvoltarea unei tehnologii legate de un nou tip de televizor. În prezent, fabricarea de ecrane plate aduce venituri uriaşe, contribuind la consolidarea miracolului economic întruchipat de Coreea de Sud. În istorie, sunt puţine ţări care au plecat de la sărăcie şi au reuşit, într-o surtă perioadă de timp, să rupă bariera subdezvoltării. Iar una dintre raţiunile care explică acest fenomen rar este că guvernanţii şi-au asumat în faţa societăţii acest obiectiv, indiferent cât de lipsită de speranţă părea să fie în acel moment situaţia ţării lor.

Intrată de şase ani în UE, România pierde pe zi ce trece teren, să nu zicem faţă de Germania, ci faţă de ţări care au plecat şi ele din lagărul comunist. State mult mai sărace în resurse, mult mai mici ca populaţie şi ca piaţă, cu moşteniri istorice mai complicate reuşesc să se apropie de media Uniunii Europene.

Guvernarea USL a venit pe valul nemulţumirii profunde a populaţiei, nemulţumire generată de lipsa de perspectivă a politicilor de tăieri promovate de PDL. Oamenii au văzut că sacrificiile la care au fost supuşi nu au dus nicăieri. Din 2008, reculul economic a afectat sectorul privat şi pe cel bugetar, a închis firme, a volatilizat locuri de muncă.

În 2013, societatea românească avea nevoie de proiectul de relansare, de asumarea unor ţinte pe care o majoritate politică extrem de solidă să le facă posibil de atins într-un mandat. Ne trebuia să ştim ce vrem, facem autostrăzi, facem căi ferate, agricultură sau turism.

Ce am căpătat? O bălăcăreală care continuă non-stop. Chiliman se ceartă cu Antonescu, Antonescu cere congres ca să-l dea afară, eventual şi pe Tăriceanu. În timpul liber, cei doi copreşedinţi USL găsesc că e bine să se atingă duios la gioale pe tema acordului de coabitare, asigurând lumea că totul e bine în Alianţă. Colac peste pupăză, Bănică divorţează de Zână şi Eugen Nicolăescu ia banii de la spitalele private, că, în rest, nu mai erau alte probleme în sistemul sanitar. În orele de program, poliţiştii aleargă poliţistele cu pulanul la vedere, iar procurorii se păruiesc cu judecătorii în piaţa publică. Pentru că nu ajungea o măciucă la un car de oale, Gigi Becali se vede în scaunul lui Ionel Brătianu, iar în liga judeţeană, Neamţu şi MRU se tăvălesc cu Lăzăroiu prin meandrele blogărelii de partid. Totul e pus din belşug şi asezonat cu dezinhibare pe ecranele televizoarelor plate şi cât mai late. Ecrane pe care le cumpărăm de la coreeni, care, între timp, se ocupă cu fabricarea lor.