Retrăim scena balconului CC al PCR din decembrie ‘89. Cu Dragnea în locul lui Ceauşescu

Am revăzut, zilele acestea, scena balconului CC al PCR din 21 decembrie ‘89. Un Ceauşescu uluit, nepricepând ce se întâmplă. Cu lumea lui prăbuşindu-se într-un zgomot infernal. „Alo, alo, tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi!“. Cultura politică a lui Ceauşescu nu-i permitea să înţeleagă reacţia populaţiei. După 28 de ani retrăim acelaşi scenariu, în alt context şi cu alt „Ceauşescu“ la cârma ţării.

Cu Liviu Dragnea, pe care, cu un mic efort de imaginaţie, îl putem plasa în balconul CC din 21 decembrie 1989.

Asemănări şi deosebiri

Nemulţumirea populaţiei se acumulează azi, ca în decembrie 89, la cote uriaşe. Doar că nu mai poate fi stăpânită de frica securităţii şi a armatei. Trăim în altă epocă istorică, pe care actuala clasă politică conducătoare nu o înţelege. Ca şi Ceauşescu odinioară.

Atunci aveam dictatura unui singur om. Astăzi trăim dictatura a 250 de oameni, proveniţi din „binomul” PSD-ALDE. Dar tot dictatură. Nu e nici o deosebire cu dictatura lui Ceauşescu.

Ce vor politicienii puterii? Ca singura putere în stat să fie parlamentul, adică majoritatea, adică cei 250 de parlamentari ai „binomului” PSD-ALDE. Ca emanaţie, nu-i aşa, a întregului popor. Care „întreg” popor a fost doar de 18%, dar să trecem peste asta.

Cei 250 (le vom găsi numele în memoria acestor zile, cu imaginea asociată imaginii lui Ceauşescu), nu înţeleg democraţia liberală, cu separaţia puterilor în stat, cu justiţia independentă, cu neamestecul statului în economie şi în piaţa liberă, cu libertatea cetăţenilor de a crede şi acţiona cum le dictează interesele, cu dreptul opoziţiei parlamentare de a-şi exprima opinia. Nu. Ei se consideră alfa şi omega societăţii, şi toată suflarea românească trebuie să execute ce spun ei, de la magistraţi la poliţişti, procurori, salariaţi, companii private, instituţii media, ONG-uri etc. Având drept „bici” legile emise de ei.

Mai mult, sunt motivaţi doar de dorinţă acută de a-şi ascunde urmele lăsate de furăciunile anterioare şi de a fura, în continuare, liniştiţi, din bugetele ţării.

Ce nu înţelege actuala putere este că nu mai suntem în anii comunismului, în care ce spunea Ceauşescu era literă de evanghelie. Nu înţelege şi pace.

Iată ce ar trebui să vadă dacă nu ar fi aşa orbiţi.

• Românii ştiu tot ce se întâmplă, fără a fi nevoiţi să aplece urechea la Europa Liberă. Avem 3-4 televiziuni care spun adevărul verde în faţă. Avem zeci de site-uri de ştiri care ne ţin la curent cu tot ce se întâmplă.  
• Reţelele de socializare permit organizarea rapidă a rezistenţei în faţa dictaturii celor 250.  
• Milioane de români trăiesc de mult timp în democraţiile europene,  au văzut cum se trăieşte acolo, în respectul puterii faţă de cetăţeni.  
• Studenţii, cercetătorii, intelectualii ţării circulă liber prin Europa şi în lume, au acces nelimitat la mijloace de informare şi la modele de democraţie autentică.  
• UE şi NATO au pretenţia să respectăm tratatele pe care le-am semnat, şi în care ne-am angajat să funcţionăm în principiile  statului de drept. Dacă nu, păţim ce păţeşte azi Polonia, sau Grecia în urmă cu câţiva ani. Ne convine să ne luăm jucăriile şi să plecăm din UE şi NATO? Nu cred, şi oricum populaţia nu va accepta aşa ceva.  

Pentru toate aceste motive şi pentru altele, actuala putere ar trebui să înţeleagă că nu poate guverna împotriva majorităţii populaţiei. Au avut experienţa cu OUG 13, când 600.000 au ieşit în stradă, dar n-au înţeles nimic. Avem un preşedinte care, în ciuda eforturilor de a-l lăsa fără prerogative, are încă sarcini importante stabilite de Constituţie, în zona securităţii naţionale, a politicii externe, a medierii funcţionării instituţiilor statului.

Tot ce vedem azi seamănă foarte bine cu atmosfera din decembrie 1989

• Tendinţa puterii de a da drepturi infractorilor mai mari decât drepturile victimelor. Poate pentru că au interese apropiate de lumea infractorilor.  
• Ignorarea opiniilor instituţiilor din justiţie,  ale judecătorilor, procurorilor, poliţiştilor, pe care îi caracterizează drept „incompetenţi”.  
• Un ministru al justiţiei gata să pună căluşul în gura magistraţilor, să ceară revocarea procurorilor generali, fără să-şi dea seama că dă foc la ţară.  
• Ignorarea semnalelor tot mai clare de la UE şi SUA, de care depind securitatea naţională, economia şi bunăstarea cetăţenilor.  
• Ignorarea opiniilor exprimate în media, care critică tot ce se întâmplă azi în societate  

Cei 250 trăiesc, precum odinioară Ceauşescu, într-o lume a lor, fără legătură cu viaţa reală. Le-a intrat în cap că pot face orice doresc în ţara asta, conduşi de oameni cu studii „şmecherite” pe la universităţi fantomă, foşti repetenţi, incapabili să înţeleagă mersul societăţii şi al lumii de azi.

Dar să nu uite un lucru. Şi Ceauşescu a vrut acelaşi lucru. Şi a sfârşit-o prost!