Europa, în febra marilor discuţii. Ce îi va spune preşedintele Iohannis cancelarului Merkel?

Viitorul Uniunii Europene este marele subiect care tulbură cancelariile europene în acest sfârşit de vară. Şocul provocat de Brexit nu a fost absorbit şi încă nu se întrevede care va fi drumul pe care ţările europene o vor lua. Ceea ce toată lumea ştie, este că proasta gestionare a momentului poate duce la sfârşitul Uniunii, după cum spunea recent vicecancelarul german Sigmar Gabriel.

Ieşirea Marii Britanii din UE va fi un proces de durată care poate fi controlat. Cum va fi reformată Uniunea Europeană pentru a nu se ajunge la o reacţie în lanţ de tip Brexit, asta nu ştie nimeni în acest moment.

Deocamdată, liderii europeni înceacă să-şi facă o imagine şi să înţeleagă starea de spirit a naţiunilor europene înainte de importantul summit de la Bratislava. S-au activat formate vechi, se continuă discuţiile în formule cunoscute sau se inventează combinaţii noi.

Discuţiile Grupului de la Vişegrad, Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, trilaterala de la Weimar, Franţa, Germania, Polonia, reuniunea de la Ventotene, locul în care s-a născut manifestul lui Altiero Spinelli pentru o Europă Liberă şi Unită,  întâlnirile cancelarului Merkel cu partenerii europeni arată  cât de important este momentul pentru viitorul celor 500 de milioane de oameni din Uniunea Europeană.

Două curente  se ciocnesc în toate aceste discuţii. Ele recunosc în mod egal criza, dar propun soluţii divergente. Primul vorbeşte despre necesitatea adâncirii procesului de integrare europeană în spiritul cu care au fost fondate  comunităţile europene, după Al Doilea Război Mondial.

Al doilea prevede o reîntoarcere la politicile naţionale, considerând că naţiunile europene nu îşi doresc o guvernare atât de puternică venită de la Bruxelles şi în special din partea Comisiei Europene. Deci, o Uniunea Europeană mai puţin integrată, mai slabă în faţa guvernărilor naţionale. La extrem, acest tip de gândire pune chestiunea desfiinţării Uniunii şi reîntoarcerii în totalitate la politicile naţionale, ceea ce ar însemna revenirea la o situaţie care a dus la izbucnirea a două războaie mondiale în Europa secolului trecut.

În toată această efervescenţă, România se vede mai puţin. E adevărat, au fost, la Gura Humorului, discuţiile  româno-polone la nivelul premierilor şi preşedintele Iohannis se va întâlni la Berlin cu cancelarul Merkel.

Pentru a supravieţui, Uniunea Europeană are nevoie de idei. Are nevoie de renaşterea încrederii că Europa poate furniza cetăţenilor ei prosperitate, securitate şi dezvoltare. România poate contribui direct cu propuneri, ţinând cont că interesul naţional al nostru este indisolubil legat de Uniunea Europeană.

Iar propunerile de dezvoltare, mai ales a regiunilor mai sărace ale Uniunii, cum este Europa de Est, nu pot decât să fie salutare pentru întreaga construcţie europeană.  Un asemena proiect major a fost discutat săptămâna trecută la Dubrovnik în Croaţia de 12 ţări europene şi s-a încheiat cu semnarea declaraţiei privind interconectarea celor trei mări, Baltică, Adriatică şi Marea Neagră,  un proiect de infrastructură  de 50 de miliarde de euro, care prevede interconexiuni energetice şi de transport de la Nord la Sud. Semnatarii sunt Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia,  Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia şi Slovenia. Dintre cele 12 state semnatere ale declaraţiei, 6 au fost reprezentate la cel mai înalt nivel. De asemenea, America participă şi susţine proiectul. Iată că oportunităţi se deschid, chia şi în vremuri tulburi. Important este să le sesizăm şi să le folosim.