Cum comunicăm. Dar cui comunicăm?

„N-avem wireless, vorbiţi între voi”

Ieri am susţinut o conferinta de presă. A fost vorba despre o iniţiativă pe care am depus-o la Camera Deputaţilor, în legătură cu modificarea Codului penal.

Subiectul îl ştiam, dar m-am pregătit înainte, aşa cum o fac mereu, cu un punctaj, cu întrebări posibile şi legile la care făceam referire, pe masă.

M-am obişnuit, în toţi aceşti ani, să comunic, am studiat tehnici, dar recunosc că cel mai mult am învăţat din practică. Şi totuşi, am aflat de curând despre un curs de comunicare în funcţie de personalitatea celui căruia te adresezi. Şi, căutând informaţii, am găsit alte cursuri şi traininguri, dar şi programe de coaching în domeniu.

Şi m-am tot aventurat pe tărâmul acesta, descoperind resurse parcă inepuizabile... În tot timpul acesta, îmi stăruia în minte faptul că trăim era comunicării, suprapusă epocii în care ne vorbim tot mai puţin. Mă refer la relaţia faţă în faţă, la faptul că mă văd tot mai rar cu prietenii mei, că şi atunci ne consultăm toţi telefoanele intelegente şi tabletele... Aţi înţeles, făceam un soi de mea culpa, cu atât mai mult cu cât de curând am dat cu ochii de afişul acela: n-avem wireless, vorbiţi între voi.

Preluat şi pe  http://www.alinagorghiu.ro