Ce l-a apucat pe Emil Boc să-i aducă  „laudatio” lui Florin Cîţu? Ia în calcul o candidatură la prezidenţiale?

Încâlcite sunt căile politicii româneşti! Că Emil Boc îl susţine în cursa pentru şefia PNL pe Florin Cîţu, în dauna lui Orban, pot să-l înţeleg. Dar să-l vadă pe Cîţu viitorul preşedinte al României este prea de tot! Emil Boc face parte dintre politicienii, puţini, cărora puterea nu le-a luat minţile. Are o pregătire filosofică autentică care i-a permis să reziste la „tentaţii” de orice fel.

A demisionat când a crezut că nu mai are susţinere populară, respectă contractul pe care l-a semnat cu clujenii. Adică onoare politică, ceva atât de rar în politica românească.

„Laudatio” adus de Emil Boc lui Florin Cîţu

Ce spune Emil Boc despre Cîţu.

„Florin Cîţu a demostrat şi ca ministru al Finanţelor şi o demonstrează în fiecare zi. Amprenta sa la PNRR se vede la el… Florin Cîţu face ceea ce trebuie pentru România, cât şi pentru partid… Florin Cîţu e un posibil candidat la prezidenţiale. Eu preconizez că pentru 2024 cu Orban o să intrăm în opoziţie. Eu apreciez că domnia sa (n.r.: Ludovic Orban) şi-a epuizat rezervorul politic pentru a duce mai mult. Ultimele alegeri ne-au arătat că mergem în jos. Cu Florin Cîţu avem această şansă. În 2024 nu ne vor vota doar cei din partid, ci oamenii... E firesc ca un preşedinte de partid să fie şi candidat la alegeri. Acele alegeri vor seta România pentru 10 ani”.

Nu-mi imaginez că la experienţa sa, Emil Boc crede ce spune. Ce a demonstrat Florin Cîţu ca ministru de Finanţe? A împrumutat România cu 30 de miliarde de euro, ducând datoria publică de la 35% din PIB, la 50% din PIB, iar deficitul bugetar la 10% din PIB. Banii s-au dus în consum, în pensii şi salarii, prea puţini în investiţii. A mers pe filosofia PSD, celebra teorie a lui Cristian Socol, wageledgrowth. Adică creştem salariile, creşte consumul, deci economia. Creşte economia, mărim salariile. Perpetuum mobile în economie! Teoria asta are un risc major. Investitorii să nu mai împrumute România, nefiind siguri că-şi vor recăpăta banii înapoi. Ca în 2010. Un alt risc, la fel de mare. România este membră a UE şi trebuie să se supună Tratatului de la Maastricht: maximum 3% din PIB deficit bugetar. Pandemia a suspendat această limită şi mulţi au profitat de ea. Printre care şi Guvernul Orban-Cîţu. Dar pandemia se termină, şi revenim la vechile limite impuse de UE. Banii din PNRR vin doar dacă respectăm condiţiile impuse de UE.

„Amprenta sa la PNRR”. Ce amprentă? Aici a făcut ministrul Ghinea ce a vrut. Cîţu nu şi-a asumat vreodată vreo decizie. Doar a cerut miniştrilor de resort să ia decizii. Nici măcar când ministrul Cătălin Drula l-a făcut public „zombi politic” n-a avut vreo reacţie. Despre evaluarea miniştrilor, nicio vorbă.

Ca şi PSD, Cîţu a luat 90% din profitul companiilor de stat, motivând că acest profit se duce în bonusuri şi excursii ale şefilor de companii. În primul rând nu cred că profituri de sute de milioane se pot duce în bonusuri şi excursii. Şi chiar aşa fiind, trebuia să schimbe directorii de companii, nu să le ia banii de investiţii. Cum să devină profitabile companiile de stat, fără investiţii în modernizare?

Cîţu se şi vede castigător în alegerile pentru şefia PNL, când declară: „Competiţia pentru preşedinţia PNL este deja tranşată". Aşteptăm replica lui Orban, la aşa o sfidare. Dar banii bugetului, aflaţi la Cîţu, îi vor aduce victoria. Argumentul lui Orban că reprezintă „trecutul, prezentul şi viitorul PNL” este zero în faţa banilor lui Cîţu. Deşi creditat cu un talent de „combinagiu” notoriu, Orban n-a intuit atuul lui Cîţu, când l-a numit premier.

Într-o caracterizare făcută pe Facebook, la care subscriu în totalitate, se spune: „Cîţu e atât de slab ca om politic, a demonstrat atâta laşitate, narcisism şi autoritarism găunos, încât mi se pare din start că dacă câştigă va fi doar o marionetă, din cel mai prost soi, adică din cei care sunt păpuşi fără ştiinţa lor”.

Ajungem la poziţia dlui Emil Boc

La experienţa sa, Emil Boc l-a „citit” foarte bine pe Florin Cîţu. Ştie că poate fi o marionetă, adică păpuşă fără ştiinţa lui. Probabil, Emil Boc va ocupa o poziţie importantă în noua conducere a PNL. Poate chiar preşedinte executiv. Nimic rău aici, pentru că de la nivelul experienţei sale Emil Boc îl poate influenţa în bine pe Cîţu. În bine pentru România. Mai ales că Florin Cîţu nu poate face faţă şi la conducerea guvernului, şi a PNL.

În funcţia de evoluţia guvernării în următorii trei ani, Emil Boc poate emite pretenţii să devină candidatul PNL la alegerile prezidenţiale. Nu există un alt personaj politic la PNL care să poată emite această pretenţie. În orice caz, nu Florin Cîţu.

Sub presiunea gradului de îndatorare la care a ajuns România (raportat şi la PIB-ul/locuitor), şi a respectării condiţiilor puse de UE pentru banii din PNRR, Emil Boc va trebui să-l convingă pe Cîţu de necesitatea următoarelor măsuri esenţiale:

• Reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului;
• Restructurarea aparatului bugetar;
• Eliminarea nedreptăţilor din salarizarea bugetarilor şi pensiile românilor;
• Stoparea corupţiei şi a fraudelor, prin eliminarea penalilor din funcţii publice;
• Renunţarea la numirea în funcţii esenţiale din stat a pilelor habarniste din clientela de partid şi numirea unor specialişti fără carnet de partid. Nu ca la Apele Române;
• Reforme esenţiale în administraţia centrală şi locală, cum ar fi regionalizarea, descentralizarea inclusiv financiară, meritocraţia, salarizarea în funcţie de performanţe şi rezultate.

Sunt şi multe altele pe care Emil Boc le ştie foarte bine. Dacă va reuşi să-l influenţeze pe Florin Cîţu să fie de acord cu astfel de reforme, România ar avea de câştigat. Iar Emil Boc ar putea deveni, pe merit, viitorul preşedinte al României.