Bugetul Uniunii Europene şi mizele majore pentru România

Discuţiile din această perioadă privind viitorul buget al Uniunii Europene (Cadrul Financiar Multianual 2021-2027) sunt esenţiale pentru dezvoltarea proiectului european şi a României în anii care urmează.

Pe masa Consiliului European se află o serie de propuneri de buget, care, pentru a folosi exprimarea diplomatică a preşedintelui Parlamentului European, David Sassoli, sunt „nesatisfăcătoare”. Cuvântul este prea blând pentru ceea ce oferă unele propuneri, cum este cea a preşedintelui Consiliului European, Charles Michel, sau cea a preşedinţiei finlandeze a Consiliului UE. Toate propunerile conţin, în grade diferite, riscuri şi provocări pentru ţările care au în continuare probleme de dezvoltare, precum este România. Unele dintre ele pun sub semnul întrebării un principiu fundamental al Uniunii Europene, acela al coeziunii, afectând practic unitatea, coerenţa şi soliditatea proiectului european.

Orice discuţie despre buget trebuie să plece de la premisa că, proiectul european trebuie să ofere oportunităţi de dezvoltare pentru toate statele membre şi că, în consecinţă, este nevoie de o abordare care continuă acţiunile pozitive la nivel european şi reuşeşte să facă faţă noilor provocări legate de inovaţie şi digitalizare, schimbări climatice, Brexit sau problematica migraţiei. Pentru a face acest lucru, este însă nevoie de o contribuţie adecvată la bugetul UE, care astăzi este de aproximativ 1% din Venitul Naţional Brut. Este greu să faci mai mult când de fapt bugetul european este atât de mic comparativ cu resursele disponibile la nivelul unor state membre.

Chiar dacă logica este simplă, unele state nu acceptă o astfel de propunere prin prisma discursului populist, anti-european care a cucerit Europa ultimilor ani, dar şi prin faptul că mulţi dintre decidenţi evită să explice multiplele beneficii generate de apartenenţa la piaţa comună. Statele care contribuie mai mult la bugetul UE sunt de fapt şi statele care câştigă cel mai mult din efectul multiplicator al fondurilor investite, precum şi din dezvoltarea consumului şi a relaţiilor comerciale în interiorul Uniunii Europene. Practic, falia dintre beneficiarii şi contributorii neţi nu ar trebui să existe dacă toţi decidenţii europeni ar accepta că este timpul să explicăm Europa cetăţenilor pe care îi reprezentăm.

Concret, de la actualul nivel al contribuţiei la bugetul UE, Parlamentul European propune o creştere la 1,3%, Comisia Europeană avansează procentul de 1,11%, Charles Michel a propus un buget bazat pe o contribuţie de 1,074% VBN, iar preşedinţia finlandeză a Consiliului UE a propus un 1,07% VBN.

Pentru mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri, cifrele şi procentele s-ar putea să nu fie atât de importante şi, în bună măsură aşa şi este, mai ales dacă ne concentrăm doar asupra numerelor, uitând că în spatele lor se află oameni, cetăţeni europeni cu probleme, nevoi şi aspiraţii. Am spus-o şi cu alte ocazii: construcţia bugetului european trebuie să plece de la cetăţeni, de la ceea ce contează pentru ei!

Din acest punct de vedere, important pentru români, dar şi pentru ceilalţi cetăţeni europeni, în special cei din regiunile mai puţin dezvoltate ale Europei, este să recupereze decalajul existent şi să aibă acces la oportunităţi egale. Aceasta înseamnă nu doar venituri mai mari, dar şi investiţii în infrastructura de transport, spitale şi servicii medicale moderne, şcoli mai bune, o administraţie eficientă. Din acest punct de vedere, viitorul buget al UE, aşa cum se prefigurează în acest moment, reprezintă un mare risc pentru că prevede tăieri consistente din fondurile alocate pentru dezvoltarea regională şi cea rurală. De exemplu, pentru politica de coeziune, preşedintele Consiliului European propune o scădere de 13% faţă de nivelul actual alocat în bugetul european.

Dar sunt şi alte domenii importante pentru România, domenii cu potenţial şi în care avem mare nevoie de investiţii, precum educaţia şi formarea profesională, agricultura sau cercetarea şi inovarea, care riscă să piardă fonduri faţă de variantele discutate iniţial. Spre exemplu, doar pe programul-cadru pentru cercetare şi inovare, Orizont Europa, propunerea preşedintelui Charles Michel taie 3% din bugetul avansat de Comisia Europeană şi aproape 33% din cel propus de Parlamentul European. Auspiciile nu sunt favorabile nici pentru programul Erasmus, de care beneficiază foarte mulţi tineri români. Faţă de propunerea iniţială a Comisiei, preşedintele Consiliului European vine cu o tăiere de aproape 20%.

De aceea am insistat în urmă cu un an să axăm Preşedinţia României la Consiliul UE pe avansarea negocierilor privind viitorul buget european. Din păcate, interesele politice personale, promovarea unor persoane fără expertiză reală în afaceri europene şi consensul informal că este mai bine doar să bifăm dosare în loc să obţinem rezultate pentru Uniunea Europeană au dominat şi ne conduc astăzi în această situaţie.

Discuţiile vizând Cadrul Financiar Multianual 2021-2027 conţin, aşadar, multe mize, pentru România dar şi pentru viitorul proiectului european. Trebuie să ne asigurăm că ţara noastră va beneficia de resursele necesare pentru a-şi atinge obiectivele de dezvoltare, pentru a reduce decalajele şi a face faţă noilor provocări generate de revoluţia digitală şi schimbările climatice. Decizia este una politică şi reprezentanţii României trebuie să fie transparenţi în demersurile lor, să nu cedeze în faţa presiunilor şi să obţină fondurile de care ţara noastră are nevoie.

Nu trebuie să uităm că, în prezent, Uniunea Europeană este condusă de un preşedinte al Comisiei Europene membru al grupului Popularilor Europeni din care fac parte PNL, PMP şi UDMR şi de un preşedinte al Consiliului European din cadrul grupului Renew din care fac parte USR şi PLUS. Singurul reprezentant al socialiştilor europeni, preşedintele Parlamentului European s-a pronunţat deja împotriva propunerilor făcute. Vom vedea la finalul acestor negocieri cine s-a luptat până la capăt pentru interesul cetăţenilor europeni şi în mod particular pentru o soluţie care să răspundă nevoilor de dezvoltare ale României. Social-democraţii români nu vor accepta propuneri care se îndepărtează de viziunea Parlamentului European.

Dincolo de diferenţele de abordare politică, consider că acum mai important este să fim uniţi în demersurile noastre - instituţiile statului, partidele politice, europarlamentarii - şi să venim cu soluţii. De aceea pentru noi, în paralele cu promovarea viziunii noastre în cadrul negocierilor, cel mai important lucru este să vedem cât de conectaţi suntem cu acele domenii care vor beneficia de bugete mai mari. Protecţia mediului şi transferul spre o economie cu emisii reduse de carbon, cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovarea sunt astfel de domenii, în care România nu deţine încă suficiente avantaje competitive şi în care trebuie să investim suplimentar pentru a accesa resursele disponibile la nivel european. Încă o dată este clar că avem nevoie în România de o dezbatere reală privind politicile europene, pentru a construi împreună o viziune de dezvoltare pe termen lung pentru ţara noastră.