Adio, dar rămân cu tine!

Aşa după cum era de aşteptat, probabilitatea ca la sfârşitul zilei de luni să fie emis certificatul de deces al USL s-a dovedit una extrem de redusă. Şi asta în pofida faptului că joia trecută, preşedintele PSD, dl. Victor Ponta, a jucat marea scenă a unei supărări disproporţionate, relativ discordantă cu atitudinea calm-împăciuitoristă ce pare a-i fi devenit specifică în vremea din urmă.

O atitudine exersată, e drept, în principal în relaţie cu preşedintele, etern capriciosul şi veşnic imprevizibilul Traian Băsescu.

De altfel, încă de joi seara, când premierul, acelaşi Victor Ponta, prezent, după o îndelungată şi semnificativă absenţă, în studiourile TVR, le-a cerut el însuşi celor doi moderatori depăşirea subiectului unui iminent divorţ în USL, alianţă care, de altfel, a mai avut nevoie de tratamente prin spitalul amorului politic şi care a mai supravieţuit jocului de-a ultimatumurile, a început să îmi devină limpede că suntem încă departe de divorţ.  Sâmbătă, prezenţa lui Victor Ponta la Congresul tinerilor liberali a probat că supărarea premierului a avut ceva din impetuozitatea unei trecătoare furtuni de vară.

Căsnicia pesedisto-penelistă a avut, cum spuneam, de suferit şi de traversat până acum turbulenţe mult mai consistente decât încălcarea articolului 1.4.4 din contractul de căsătorie, iar obiectivul principal declarat al mariajului, pentru care PNL şi PSD au hotărât să treacă peste diferenţele doctrinare dintre ele-  “scăparea ţării de Traian Băsescu şi de regimul său”- nu mai e, cel puţin pentru moment, unul de actualitate.

Nu vorbele fără noimă ale fostului jurnalist securisto-şantajist Sorin Roşca Stănescu, un individ care într-o ţară normală nu ar fi trebuit să ajungă în Parlament, ci la Cercetări penale, au fost, în realitate, cele ce au provocat enervarea d-lui Ponta. Nici anunţul bâlbâit, făcut de doi aleşi liberali bihoreni care, spre a se afla în treabă şi pentru a-şi reaminti lor înşişi că există şi că nu iau diurnă tocmai degeaba, au ameninţat tot joi că nu exclud posibilitatea introducerii unei moţiuni simple împotriva ministrului Mediului, doamna Rovana Plumb. Ci detaliul că lunea trecută Senatul a aprobat un proiect de lege deloc agreat de prim-ministru, de PSD, ca şi de ministrul conservator Daniel Constantin, referitor la gratuitatea cadastrului agricol.

Cu toate că pentru a deveni lege proiectul în cauză mai trebuie să treacă şi de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, lucru, de altfel, foarte puţin probabil, defecţiunea de luni din USL a fost de natură să le reamintească pesediştilor şi preşedintelui lor că nu controlează Senatul. Or, tocmai această vulnerabilitate ca şi realitatea subliniată în cursul weekendului de preşedintele liberal Crin Antonescu că, în fond, coabitarea uselistă este mai sigură şi mai confortabilă pentru PSD decât aceea dintre preşedintele Traian Băsescu şi prim-ministrul Victor Ponta mi se par a fi de natură să reinstaureze calmul în alianţă.

E adevărat că nici PSD, nici PNL nu au motive să fie pe deplin mulţumite de funcţionarea USL. PSD se află în cert avantaj şi asta nu doar fiindcă Victor Ponta deţine funcţia de premier şi, în plus, se bucură de un scor favorabil în sondajele de opinie publică, iar Crin Antonescu e numai un ipotetic candidat la preşedinţie, tot mai slab creditat de opinia publică şi dependent de susţinerea pesedistă.

Liberalii deţin în guvern ministere-cheie, numai că atribuţiile titularilor acestora au fost drastic diminuate în favoarea miniştrilor-delegaţi care, în cea mai mare parte, provin de la PSD. Cel mai bine se vede lucrul acesta în cazul ministerului Economiei al cărui titular, dl. Varujan Vosganian, nu îşi poate ascunde starea de nervozitate provocată de faptul că, la o analiză cât de cât atentă, rezultă că nu i-a mai rămas să se ocupe decât de găuri negre, de disponibilizări şi de insolvenţe. Asta în vreme ce dl. Constantin Niţă, ministru delegat pentru Energie şi membru PSD, se prezintă a fi din ce în ce mai puternic, iar puterile sale vor fi evident sporite odată cu crearea Departamentului pentru energie, independent de ministerul Economiei.

Poziţia d-lui Relu Fenechiu, titularul Transporturilor, e la rându-i tot mai fragilă, nu atât din cauza atacurilor repetate ale preşedintelui Traian Băsescu, ci din pricina eşecului privatizării CFR Marfă. Unde mai pui că multe, extrem de multe din ceea ce ar fi fost firesc să fie atribuţiile ministrului, se află în ograda ministrului marilor promisiuni şi al marilor gafe Dan Şova, la rându-i ministru delegat, menţinut în funcţie cu toate că s-a arătat foarte puţin calificat, dar încă şi mai puţin interesat în a se ocupa cu adevărat de proiecte de infrastructură de interes naţional şi de investiţii străine.

Nu e exclus ca nici decizia de desfiinţare a Gărzii financiare, anunţată joi seară, tot la TVR, de premierul Victor Ponta să nu fie chiar foarte pe placul liberalilor, în trecut ei fiind foarte interesaţi de respectiva instituţie cât şi de controlul asupra vămilor.

Dincolo de aceste realităţi de care liderii liberali sunt, nu mă îndoiesc, cât se poate de conştienţi, prezenţa la guvernare li se pare multora dintre ei preferabilă opoziţiei. Guvernul se ţine bine în şa, popularitatea lui a suferit un grad nesperat de redus de erodare, tulburările sociale au fost minime şi izolate, deşi marile realizări şi punerea în practică a promisiunilor încă şi mai mari din campania electorală se lasă aşteptate. Fructele prezenţei la guvernare sunt încă prea gustoase şi prea numeroase ca să se renunţe atât de uşor la ele. Crizele de demnitate şi de personalitate pot să mai aştepte. Banii cheltuiţi în campania electorală de feluriţi sponsori şi clienţi politici nu au fost încă recuperaţi.

Pe de altă parte, oricât de în avantaj s-ar afla PSD, liderii săi nu pot să nu sesizeze că opoziţia liberalilor la proiectul de supraimpozitare, la chestiunile legate de proprietate şi de regionalizare nu le este din cale afară de agreabilă. Dar nici fatală nu le e.

Pentru moment, şi unii, şi alţii se arată a fi mai favorizaţi de continuarea coabitării decât de ruperea ei. Firesc ar fi să fie determinaţi să facă astfel încât turbulenţele manifestate de joi încoace să nu reprezinte decât secvenţe din versiunea românească a filmului Adio, dar rămân cu tine ca şi a sindromului cu acelaşi nume.