Fostul consilier prezidenţial Zoe Petre a murit la 77 de ani

Fostul consilier prezidenţial Zoe Petre a murit la vârsta de 77 de ani. Istoricul era internat de câteva zile la Spitalul Elias din Capitală, pe secţia de Terapie Intensivă, în urma unui atac cerebral, starea sa nefiind una favorabilă.

Anunţul a fost făcut de Departamentul de Istorie antică, Arheologie, Istoria Artei. „În această dimineaţă a plecat dintre noi doamna Zoe Petre, Profesorul nostru admirat şi iubit. Despre ceea ce a însemnat pentru noi, despre darurile spirituale pe care le-am primit de la ea ca studenţi şi colegi vom depune mărturie, cu recunoştinţă şi emoţie, întotdeauna”, se arată într-un mesaj postat de instituţie pe Facebook.

Într-un interviu acordat ziarului Weekend Adevărul, Zoe Petre a vorbit despre copilăria sa, despre tatăl său, un cunoscut arheolog român dar şi despre perioada în care a întrat în politică. 

Weekend Adevărul: Dumneavoastră aţi devenit decan fiind aleasă de studenţi, după Revoluţie.
Da, vă rog. Colegii mei mai critici au zis că femeile de serviciu m-au votat. Nu, domnilor, studenţii m-au ales. La noi, au fost destui profesori contestaţi de studenţi. Dar în consiliu, căci acolo a fost votul decisiv, aveam o reprezentare studenţească destul de importantă. Şi, împreună cu acele cadre didactice care nu erau contra mea, am reuşit să iau cele mai multe voturi. Dar unii colegi nu mi-au iertat-o. Au scris despre mine că aş fi mituit studenţii cu whisky şi cafea ca să mă voteze.

Dar în politică de ce aţi intrat?
Motivul esenţial a fost Mineriada din ’90. Sigur, am fost „golan“ , dar atunci încă putea să pară o joacă, un miting simpatic, în care noi vrem ceva şi ei vor altceva. Însă Mineriada mi-a deschis ochii şi mi-am dat seama că nu va fi niciodată bine în Universitate dacă nu e bine în rest. Şi că sunt nişte forţe extrem de violente angajate în bătălia asta. Asta a fost decisiv pentru mine, drept care am intrat în Solidaritatea Universitară şi în Alianţa Civică. Iar în ’92, când am avut semnale că PNŢ-ul ar susţine o candidatură a lui Emil Constantinescu la preşedinţie, am intrat în echipa lui pentru că ştiam că e în stare să ducă până la capăt o atare acţiune.

Aţi discutat cu preşedintele României, Emil Constantinescu, despre retragerea sa din cursa prezidenţială pentru al doilea mandat? Aţi fost informată în legătură cu celebrul discurs?

Pe mine şi pe Dorin Marian ne-a chemat preşedintele cu o seară înainte şi ne-a spus aşa: „Uite, sondajele sunt în felul acesta, am procent încă de peste 20%, dar mi-e foarte clar că nu mai putem recupera suficient până la alegeri. În schimb, Isărescu are o şansă. M-am gândit să-l împing pe el înainte, să iau eu pasivul şi să ia el activul din ultimul an de guvernare“. Ceea ce era perfect realizabil. Ce nu ştiam atunci, decât colocvial, era acordul dintre Valeriu Stoica şi Adrian Năstase. Îmi mai spusese cineva care fusese cu ei la masă, în America, la Ambasadă: „Domn’e, erau de-o prietenie suspectă. E adevărat, amândoi jurişti, dar parcă prea erau prieteni“. Eu am vrut de la preşedintele Constantinescu aşa: 1. Să-l bată pe Iliescu – l-a bătut. 2. Să asigure occidentalizarea României – a asigurat-o. Ce să-i cer mai mult? Că nu-mi place cum se îmbracă? Asta îmi aduce aminte de Sorin Roşca Stănescu.

Cine este Zoe Petre

Zoe Petre este istoric, publicist şi om politic. Între anii 1990-1996 a fost decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

În anii 1992 şi 1996, a fost director de comunicare al campaniei prezidenţiale a candidatului CDR, Emil Constantinescu.

De la 1 decembrie 1996, prof. dr. Zoe Petre a fost numită în funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de politică internă şi externă al Preşedintelui României, Emil Constantinescu şi coordonator al Departamentului de Politici Publice al Preşedinţiei României. După ce acesta nu a mai fost preşedinte, l-a urmat în fondarea partidului ”Acţiunea Populară”, al cărui vicepreşedinte a fost.