Observăm zi de zi, de ani buni încoace, cum în media românească s-a produs şi s-a impus, aproape că s-a oficializat dominaţia Senzaţionalului, a făcăturilor, a nimicurilor, banalităţilor şi nulităţilor în detrimentul lucrurilor importante şi a vieţii cetăţenilor. Există un gen de abordări toxice, nocive a subiectelor de către majoritatea audiovizualului şi presei scrise din ţara noastră.

Pe orice canal de presă - ziare, televiziune, radio - primează audienţa. Scopul şi rolul presei româneşti nu pare să mai fie informarea corectă a cetăţenilor, scoaterea la lumină a adevărului, prezentarea realităţii, educarea cetăţenilor, promovarea valorilor, ci realizarea de audienţe cât mai mari posibil. Prin orice mijloace, fără scrupule! Importanţa şi impactul presei adevărate în societate sunt la cote foarte mici comparativ cu promovarea Senzaţionalului!

În plus, se resimte acut lipsa unor jurnalişti profesionişti, mulţi dintre ei nerezistând stării actuale de control, manipulare şi neacceptând să fie tonomate în slujba unor găşti politico-mafiote, s-au retras. Ori nu au mai fost acceptaţi de patroni, moguli de presă sau conducerile trusturilor publice. În ziua de azi, cei care controlează media naţională nu au nevoie de ziarişti incomozi, care să gândească, să pună întrebări grele, să facă investigaţii fără oprelişti şi să deranjeze mafia, băieţii deştepţi.

În locul lor, sunt preferaţi tineri care să facă exact ceea ce le dictează patronul, şefii şi mai ales să nu gândească. Roboţii copy/paste, roboţii la comandă. Cine iese din front, este ejectat ca o măsea stricată. Efectele acestei deprofesionalizări masive a presei româneşti, fie că este vorba de canalele publice sau private, se resimt puternic în societatea noastră, în mersul lucrurilor. Vă dau câteva exemple recente de cum se face presă senzaţională.

Prezentarea violului şi crimei a cărei victimă a fost o fetiţă, la Baia Mare, autorul încă neprins. Mass media a prezentat cât mai senzaţional cazul, dar atât. Nimeni nu a mers la miezul lucrurilor, la adevăratele probleme, la responsabilităţile părinţilor, care nu ştiau de copilul lor, ale autorităţilor locale, care au pe teritoriul lor o ruină devenită de ani de zile loc de joacă pentru copii.

La responsabilităţile Poliţiei, care trebuia să ştie că în acele ruine îşi fac veacul şi boschetari, şi infractori şi să ia măsuri în consecinţă. Ca în alte cazuri când, după ce a fost sesizată de nenumărate ori, Poliţia a lăsat lucrurile în voia sorţii şi s-a ajuns la tragedii.

Toate canalele media au făcut abuz de ştiri şi reportaje cu petrecerile, destrăbălările de pe litoral sau din alte locuri, dar nimeni nu a pus întrebări, nu a cercetat, nu a investigat şi publicat informaţii despre traficul şi consumul de droguri, despre prostituţie, despre infracţionalitatea produsă şi despre evaziunea fiscală din aceste zone.

La marea ştire cu tâlharii din pădurea Sineşti s-a prezentat doar evenimentul povestit de un şofer care a scăpat ca prin minune după ce a sunat la 112 şi a fugit, precum şi informaţii de la Poliţie, care ştia că astfel de hoţii la drumul mare se petrec de mai mult timp. Dar nici un reporter nu i-a întrebat pe poliţişti de ce s-a perpetuat această stare de infracţionalitate, de ce nu au făcut nimic, nici o acţiune, nici o pândă - există multe mijloace de acţiune în arsenalul unei astfel de instituţii profesioniste!!! Cu toate că s-au întâmplat multe evenimente nefericite, pe 2 mai, site-ul Poliţiei Române ne anunţă „Minivacanţa de 1, în siguranţă!

Dacă ştia de situaţie de multă vreme, Poliţia nici măcar nu s-a sinchisit să-i prevină pe şoferi, pe cetăţeni, să-i avertizeze de pericolele zonei!!! De ce? Din lipsă de profesionalism, din indolenţă, din incompetenţă, din prea multă toleranţă, din pactizarea cu infractorii? Există cazuri cu cetăţeni victime ale unor diverse infracţiuni care s-au dus cu imaginile filmate la Poliţie, iar Poliţia nu doar că nu a făcut nimic, ci i-au mai şi amendat pe cei care au avut tupeul să facă plângere!!!

Fake news-urile abundă în permanenţă, senzaţionalul domină media românească, astfel de exemple sunt fără număr, că nu le contabilizează nimeni atâta timp cât fac audienţă şi aduc profit. Adevărul, problemele adevărate, ştirile şi faptele importante nu mai au căutare. Vorbele goale, minciunile sfruntate, pe faţă, ale politicienilor penali sau nepenali, sunt supte de pe buzele acestora de către jurnaliştii, care-i acompaniază şi mediatizează continuu!

Şi ne mai mirăm că România este a doua ţară din lume din care românii emigrează cu milioanele, după Siria, de unde oamenii pleacă din cauza războiului ce nu se mai termină de ani de zile. Din ţara noastră oare, ce război îi alungă pe oameni peste graniţe?

- Care Românie este cea reală şi ne reprezintă: România grătarelor, fripturilor, micilor şi berii? România destrăbălării, a îmbuibaţilor, a roabelor cu şampanie, artificii şi a pipiţelor din cluburile pierzaniei de la Mamaia? România tinerilor săraci şi liberi de la Vama Veche? România amărâţilor care se hrănesc din gunoaie? România politicienilor care trăiesc din prostia poporului care i-a votat şi de care îşi bat joc în permanenţă?

- Care dintre aceste Românii este cea adevărată şi va duce mai departe mândria poporului român?

În mini vacanţa de 1 mai, am văzut şi trăit cu toţii în mai multe Românii. Fiecare român cu România lui. Fiecare Românie cu caracteristicile, falsităţile şi adevărurile ei. Una mai artificială sau una mai reală.

Uneori, nici nu mai ştim în ce Românie trăim cu adevărat, fiecare dintre noi?!!!