Cel puţin, aşa scrie în lege. Daaar... Ce s-a gîndit dl Băluţă, primarul PSD al sectorului 4 din Bucureşti? S-a gîndit aşa: „Dom'le, noi avem nevoie de bani. Nu putem să-i scoatem pe toţi de la cetăţeni, că ei votează. Hai să-i scoatem de la persoane juridice, că ele nu votează şi oricum cetăţeanul le urăşte, mama lor de firme exploatatoare!“.

Deci, majoritatea PSD din Consiliul Local al sectorului a votat instituirea unei taxe de 80 lei/lună pentru gunoiul produs inclusiv de... persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate (PFA) fără activitate economică la sediu, adică acolo unde trebuie să plătească cei 80 lei/lună pentru că, vezi Doamne, ar produce mai mult gunoi (cam de nouă ori mai mult decît persoana fizică din aceeaşi locuinţă-sediu social). Acum, ce-s aceste persoane, fizice şi juridice? Păi, sînt asociaţii şi fundaţii, de exemplu, non-profit, care n-au, la sediul lor social dintr-o garsonieră de bloc, nouă angajaţi dătători zilnic la rindea şi producători de gunoi.

Care-i faza cu activitatea economică la sediu? E simplu: legea/Statul îţi cere să ai, ca asociaţie, fundaţie, firmă, PFA, un sediu social, un fel de căsuţă poştală unde să poată comunica el, Statul, cu tine. Şi, cînd la sediul social nu ai fabrică de rulmenţi sau service auto, dai jde declaraţii, înregistrate la fisc, la mama, la tata, că nu desfăşori activitate economică la sediu – ori o desfăşori în altă parte, ori nu desfăşori deloc, că asociaţiile şi fundaţiile de regulă nu desfăşoară. Şi ce zice despre asta onor Codul Fiscal? Păi zice frumos că la chestiile fără activitate economică se aplică regimul persoanelor fizice. De ce? Tocmai pentru că sediul social în sine e obligatoriu, că e căsuţă poştală, dar activitatea economică, nu, iar Statul nu pune (încă...) bir pe spiritul asociativ şi căsuţele poştale obligatorii.

Să luăm, de exemplu, un instalator. Care e PFA, cu sediul profesional la el acasă. Cît gunoi produce exercitîndu-şi el profesia acasă? Fix cît propria lui persoană fizică, fiindcă de-aia nu are activitate economică acasă: nu poate să repare instalaţii la el acasă (decît, cel mult, pe-ale lui, dar nu din asta face bani). Dar dl Băluţă nu vrea ca instalatorul să plătească cît celelalte persoane fizice, el vrea să plătească 80 lei/lună. Să luăm o asociaţie care organizează activităţi culturale pentru copii defavorizaţi: ce-ar putea ea să facă la sediul ei din garsonieră, concerte de rock? Din ce produce ea gunoi, mai exact?

Cum am aflat noi despre această măreaţă iniţiativă a dlui Băluţă? Aaaa, nu că a comunicat primăria sau s-a consultat vast cu cetăţenii, în nici un caz.

Sau să luăm un cabinet de avocat. Cabinetele de avocat pot găzdui sedii sociale, contra cost, iar în acelaşi timp legea nu le dă voie să desfăşoare (nici ei, nici nimeni) activităţi economice. Adică ştii sigur că acolo nu vinde, nu repară etc. nimeni nimic. Dar dacă respectivul cabinet găzduieşte „căsuţa poştală“ a zece persoane juridice, va plăti o taxă de gunoi de 10x80 lei. 800 lei pe lună. În schimb, ştiţi cît urmează să plătească restaurantul din sectorul 4, care are punct de lucru cu, evident, activitate economică – preparat şi vîndut mîncare şi băutură, din care rezultă resturi de aruncat la gunoi de la fiecare dintre cei care mănîncă şi beau acolo? Fix 80 lei/lună.

Cum am aflat noi despre această măreaţă iniţiativă a dlui Băluţă? Aaaa, nu că a comunicat primăria sau s-a consultat vast cu cetăţenii, în nici un caz. Am aflat pentru că un consilier local USR de la sectorul 4, Mihaela Murgoci, s-a chinuit o lună de zile să informeze lumea despre asta pe Facebook şi de la om la om. Şi acum bate-te în procese cu primăria vieţii, ca să-i demonstrezi că, cel puţin în materie de gunoi, un om egal strict un om. Măcar bătrîna de la etajul 2 care găzduieşte sediul social al asociaţiei nepotului n-a făcut instant infarct la factura de 80 lei gunoi, l-a mai amînat pînă decide instanţa cît poate umbla prin bălării o primărie.

Ce-o să se întîmple dacă rămîne aşa? Pe lîngă că ar rezulta (din nou, ar spune unii) că trăim într-o ţară idioată, care nu se ţine de propriile legi, va fi foarte simplu: găzduirea unui sediu social la cabinete de avocatură costă între 600 şi 1.000 de lei pe an în Bucureşti. Cînd gunoiul te costă 960 lei pe an, te muţi frumuşel, cu asociaţia, fundaţia, PFA-ul sau firma ta fără activitate economică la sediu, în alt sector, la alţi membri ai asociaţiei, la rude sau la un cabinet de avocatură.  Şi aşa, probabil, îşi va îndeplini primarul Băluţă visul vieţii: un sector fără nici un ONG înregistrat pe teritoriul lui şi numai cu firme cu activitate economică. La partid va raporta că zbîrnîie economic sectorul 4. China, frate, la Piaţa Sudului!