Tacticile de intimidare ale Rusiei în Ucraina

Ciocniri minore continuă să aibă loc de-a lungul liniei de conflict în Ucraina, iar în spatele frontului, SUA şi Rusia duc un război al cuvintelor. Rusia şi SUA s-au acuzat reciproc de neîncetarea focului, în timp ce în realitate ambele părţi respectă în mare măsură termenii de încetare a focului prevăzuţi în Acordul de la Minsk, se arată într-o analiză Stratfor.

Mişcări militare ruse de-a lungul frontierei şi în interiorul regiunilor separatiste sunt parte a unui efort prelungit al Kremlinului de a-şi spori avantajul în negocierile cu Ucraina şi Occidentul. Având în vedere recenta detaşare de trupe americane pentru instruirea forţelor ucrainene, guvernul rus a devenit mai vocal în critica sa faţă de implicarea SUA în regiune. Igor Konaşenkov, un purtător de cuvânt al ministerului rus al Apărării, a declarat pe 23 aprilie că trupele americane instruiesc armata ucraineană nu numai în vestul Ucrainei, dar şi în Donbas în apropierea zonei de conflict.

Acuzaţii americane

Declaraţia purtătorului de cuvânt a venit la o zi după ce Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, i-a spus secretarul american de stat, John Kerry, că detaşarea trupelor SUA în vestul Ucrainei şi presupusa implicare a forţelor din Academi, o firmă privată de securitate, în estul Ucrainei încalcă termenii Acordului de la Minsk.

În acelaşi timp, guvernul SUA acuză Rusia de faptul că în continuare livrează arme, tancuri şi echipament în estul Ucrainei şi îşi dezvoltă prezenţa militară la graniţă, în special în jurul oraşului rus Belgorod, la o dimensiune mai mare decât orice forţă detaşată în zona din luna octombrie.

Departamentul de Stat al SUA a publicat un document pe 22 aprilie prin care subliniază că armata rusească a continuat livrarea armelor în regiune, precum şi detaşarea de trupe adiţionale la graniţa cu Ucraina. În acelaşi timp, s-au detaşat sisteme suplimentare de apărare a spaţiului aerian în estul Ucrainei, creând cea mai mare concentraţie de apărare aeriană în zonă de la apogeul conflictului din luna august. Potrivit documentului, trupele ruseşti şi forţele separatiste susţinute de Rusia au efectuat exerciţii militare complexe în  estul Ucrainei.

O ofensivă majoră este puţin probabilă

Este puţin probabil ca Rusia să opteze pentru o ofensivă militară semnificativă în Ucraina, din cauza constrângerilor logistice, militare şi financiare pe care le implică o astfel de acţiune. În ciuda dezvoltării militare la graniţă şi creşterea apărării spaţiului aerian, separatiştii ruşi sprijiniţi de Rusia au respectat în mare măsură încetarea focului în estul Ucrainei. Luptele în zonă au loc zilnic, dar conflictul rămâne mai mult sau mai puţin îngheţat la linia de despărţire stabilită deja.

Forţele separatiste nu au efectuat nici o ofensivă reală, şi ambele părţi şi-au retras sistemele de artilerie mai importante, în conformitate cu acordul de încetare a focului. Utilizarea în continuare a tancurilor, a fost din punct de vedere tehnic, în conflict cu acordul, care prevedea că cele două părţi ar fi trebuit să-şi retragă toate sistemele de artilerie şi tancuri cu calibrul mai mare de 100 mm.

Procedura de încetare a focului nu a fost pusă în aplicare în totalitate, dar ambele părţi au acceptat, în mod neoficial, nivelul actual de violenţă, care nu constituie o bază suficientă  pentru a se respinge complet Acordul de la Minsk.

SUA şi Germania, obiective politice diferite în Ucraina

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier a subliniat că s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte punerea în aplicare a unor părţi din Acordul de la Minsk. Pe de altă parte, Statele Unite ale Americii şi oficialii NATO au ales să critice în mod transparent decizia Rusiei de a furniza resurse militare în estul Ucrainei. Cele două poziţii nu sunt contradictorii.

Poate Berlinul şi Washingtonul subliniiază aspecte diferite ale realităţilor din teren pentru a obţine două obiective politice diferite. În timp ce Germania face presiuni pentru o încetare a tensiunilor, decidenţii politici din SUA folosesc implicarea continuă a Rusiei în estul Ucrainei pentru a atrage aliaţi regionali, inclusiv Polonia şi Turcia, cu scopul de ai determina să-şi asume un rol mai important într-o alianţă regională în curs de dezvoltare.

Beneficiile dezvoltării

Acuzaţiile SUA privind dezvoltarea militară a Rusiei la graniţă nu sunt nefondate. La sfârşitul lunii februarie, un întreg batalion de infanterie mecanizată a ajuns la Belgorod, în timp ce unităţile de armuri şi de artilerie au ajuns în oras cu ajutorul căii ferate. Convoaie care transportau tancuri blindate, camioane de aprovizionare şi vehicule de comandă au urmat mai târziu. Până la mijlocul lunii martie, au existat cel puţin două batalioane mecanizate, un batalion de artilerie, un batalion de apărare aeriană şi cel puţin două companii blindate în Belgorod. Oraşul rus este situat la aproximativ 40 km (24 mile americane) distanţă de graniţa cu Ucraina, în apropiere de oraşul strategic ucrainean Harkov. Implementarea atât de aproape de Kharkiv este o ameninţare la adresa guvernului ucrainean. Detaşarea la Belgorod vizează efortul Rusiei de a menţine o prezenţă militară pe termen lung la frontiera ucraineană.

Prin concentrarea unor forţe mari în anumite locaţii, renunţând la unităţi tactice mai mici răspândite de a lungul frontierei, armata Rusiei îşi reduce semnificativ costurile logistice de a menţine o prezenţă militară pronunţată în regiune.

Rusia urmăreste un avantaj militar la masa negocierilor

Decizia Kremlinului de a creşte prezenţa militară în spaţiul aerian şi de a furniza resurse militare semnificative forţele separatiste, inclusiv de a efectua exerciţii militare comune complexe în estul Ucrainei, face parte din strategia de viitor a Rusiei în regiune. În ciuda încetării focului, Rusia nu a încetat niciodată livrarea armelor şi echipamentelor militare pentru separatiştii aflaţi peste graniţă, în special transferul de tancuri ce s-a realizat în mod regulat. În timp ce forţele separatiste ar putea folosi aceste resurse în scopuri ofensive, programul militar de formare al Kremlinului pentru separatişti este cel mai probabil conceput atât pentru a legitima influenţa Rusiei în teritoriile separatiste cât şi pentru a spori influenţa sa faţă de Ucraina şi Occident.

Kremlinul vrea control total în estul Ucrainei

Rusia a lucrat la un plan, alături de liderii republicilor populare, Donetsk şi Lugansk, pentru a scăpa de grupurile armate pro-ruse din estul Ucrainei, care nu se află încă sub controlul Kremlinului şi pot încalcă armistiţiul creat fără acordul Rusiei, subminând astfel avantajul Moscovei în negocierile cu Occidentul şi Kievul. Prin crearea unei structuri militare profesionale în regiunile separatiste, Rusia îşi îmbunătăţeşte capacitatea de a controla tactic şi strategic deciziile separatiştilor, mai ales dacă aceste structuri ar fi complet dependente de Rusia pentru sprijin logistic şi provizii.

Stimularea apărării spaţiului aerian şi furnizarea unui program de formare militară mai avansată pentru separatişti, creşte capacităţile defensive, descurajând în continuare Ucraina de a iniţia un plan prin care să-şi recâştige teritoriile pierdute. Controlul structurilor militare în regiunile separatiste pune Moscova într-o poziţie mai puternică pentru negocierea viitorului statut al Donbasului.

Rusia vrea să controleze regiunile separatiste

Rusia se confruntă în continuare cu probleme economice interne şi potenţiale lupte pentru putere şi influenţă între diferite grupuri la Moscova. Prin urmare orice activitate militară importantă în Ucraina ar întâmpina dificultăţi logistice. Astfel, dezvoltarea militară a Rusiei nu face parte dintr-o ofensivă planificată. Mai degrabă, aceasta reprezintă eforturile Rusiei de a-şi consolida controlul asupra regiunilor separatiste pe termen lung, pentru că menţinerea unui pericol militar credibil de-a lungul frontierelor Ucrainei va întări poziţia Rusiei în negocierea cu Occidentul.