Judecătorul Petronela Năsăudean:„Meseria de mamă este cea mai grea“
0Este preşedintele Tribunalului Sălaj, a decis de multe ori soarta unor oameni în cariera sa de magistrat, dar crede că o mamă are cele mai dificile responsabilităţi.
La absolvirea facultăţii s-ar fi putut întoarce să profeseze în oraşul natal, dar pentru că fetiţa şi soţul nu erau încântaţi să locuiască la Beclean a rămas acolo unde se simţeau ei mai legaţi. „Fiica mea s-a născut aici, pentru că eu am vrut neapărat să nasc doar de mână cu mama mea. Iar mama mea lucra la primărie în Gâlgău. Pentru fiica mea, şi acum Gâlgăul e cel mai frumos loc din lume“, explică preşedinta Tribunalului Sălaj.
Ca să nu-şi pună în pericol familia, spune judecătorul Petronela Năsăudean, a decis să-şi „desfacă pentru totdeauna bagajele“ şi să-şi găsească locul aici. „Acum pot să mă consider sălăjeancă“, adaugă ea. Dar sufletul ei e legat de locurile natale. „Becleanul e un oraş minunat, mă simt extraordinar ori de câte ori mă gândesc la el. Ce poate fi mai frumos decât anii copilăriei, când ai toată familia lângă tine, sau anii adolescenţei, când nu vezi nicio piedică pentru idealurile tale“. La Beclean, mai spune ea, a simţit că face parte din aerul curat, din peisaje, din strada Gării cu castani, din râul Someş în care se scălda.
Fiica sa - o lume
Şi-a început cariera de magistrat în urmă cu 16 ani, până atunci lucrând ca şi consilier juridic, pentru a putea să se ocupe de educaţia fiicei sale despre care spune că reprezintă „o lume“. „Am fost o mamă exagerată, n-am suportat să nu ştiu în fiecare moment unde este şi ce face fiica mea.
Deşi e din generaţia copiilor cu cheia în gât, ea n-a fost niciodată unul dintre ei. Fiica mea mă moşteneşte sută la sută“, consideră Petronela.
După ce fiica sa, Romana, s-a căsătorit, judecătoarea spune că a mai dobândit doi copii – pe ginerele şi pe nepotul ei. „Mi-ar fi plăcut să am mai mulţi copii, dar am simţit că cea mai grea meserie din lume este cea de mamă, cea mai mare responsabilitate – şi pentru binele, şi pentru răul, şi pentru neprevăzutul care se poate întâmpla copilului. În momentul în care s-a căsătorit, a devenit şi mai acută“, apreciază preşedinta Tribunalului.
Cât ar fi de magistrat, Petronela Năsăudean afirmă că stă la coadă ca să înveţe de la nepotul său o sumedenie de lucruri noi, pe care numai generaţia acestuia sau cele care vin după el le stăpânesc. „Noutăţile pe care le primesc de la copiii mei mă ajută să merg într-un ritm apropiat de al lor“, mărturiseşte judecătoarea.
Ce-i place?
Viaţa şi tot ceea ce se întâmplă în viaţă. „Familia mea, căţelul meu, sportul – pe care îl practic puţin, moda, oamenii, să citesc, să mă uit la televizor, să merg la biserică. Mă simt extraordinar în duminicile în care reuşesc să ajung la liturghie, o săptămână mă simt protejată de toate cele“, afirmă judecătorul.
Ce nu-i place?
„Prostia mă deranjează cel mai tare. Nu-mi place nici când e frig şi plouă, numai dacă sunt în casă“. Una peste alta, Petronela Năsăudean susţine că sunt puţine lucruri despre care ar putea spune că nu-i plac; dar şi peste acestea trece uşor şi, în primul rând, încearcă să le ţină la distanţă.
Întrebări şi răspunsuri
V-a fost greu să vă impuneţi în sala de judecată?
P.N.: În primul moment în care am intrat în sala de judecată mi-am adus aminte de practicile din liceu, cum obişnuiam să-mi spun în fiecare pauză înainte de a ieşi din clasă că sunt cea mai bună şi sunt puternică. Şi aşa am făcut. În plus, cunoşteam foarte bine dosarele. E o învăţătură pe care am vrut să o transmit mai departe fiecărui judecător sau grefier nou care a venit.
Este moda un fel de a vă exprima personalitatea?
P.N.: Mi-a plăcut dintotdeauna. Studentă fiind , confecţionam toalete din materiale ieftine pe care le vindeam prin intermediul magazinelor de fond plastic. Mai târziu mi-am confecţionat singură şi propriile toalete, n-am suportat să fiu îmbrăcată „de serie“. Cred că mi se trage din copilărie când, fiind copil unic, mama îmi făcea haine la comandă.