Turnu Severin: Daniela Maria Duluj, o româncă ce trăieşte şi simte pe pământul Voivodinei
0
Într-o vizită pe care a făcut-o în urmă cu 30 de ani în Yugoslavia de la acea vreme, destinul i l-a scos, Danielei în cale, pe cel care avea să-i devină în scurt timp soţ. A părăsit definitiv pământul natal în urmă cu 23 de ani, însă şi acum plânge după ţara mamă.
A crescut în spiritul Bucureştilor de la începutul anilor `60. „Tata fiind lucrător de foarte mulţi ani şi director la o tipografie, mi-a dezvoltat dragostea pentru ce se scrie, ce se citeşte şi, mai ales, cum se scrie. După terminarea liceului, am intrat şi eu în tipografie şi am încercat la facultate. Din păcate, aveam rude în străinătate şi, aşa cum erau problemele pe vremea aceea, Dreptul nu se putea face astfel. Am ieşit decepţionată din facultate şi am făcut o vizită în Yugoslavia de la acea vreme. Aveam 20 de ani, terminasem liceul, eram tânără şi plină de speranţe de viitor”, îşi începe, povestea vieţii, Daniela.
Trăieşte în Voivodina de 23 de ani
A plecat de-acasă, dar avea să-şi găsească alesul inimii. „Mama, când am plecat de-acasă, mi-a spus „ai grijă ce faci”. Eu am avut grijă ce fac, dar m-am îndrăgostit de un român din Serbia, din Voivodina. Şi după un an de zile, m-am şi căsătorit, în România. Ne-am căsătorit, l-am convins pe soţul meu să rămână în România. A făcut o facultate în Bucureşti, iar eu, între timp, am născut doi copii”, îşi aminteşte în continuare ne spune Daniela Duluj. Din păcate, soţul ei a trebuit să se întoarcă în Serbia, pentru că „şi-a găsit un lucru bun, avea casă, avea tot ce trebuia şi ne-am făcut şi noi actele şi am plecat după el. Aşa am ajuns eu să trăiesc în Voievodina de 23 de ani”, mai spune Daniela.
A intrat în radio din curiozitate
Sensibilă din fire, Daniela iubeşte animalele, dar în acelaşi timp şi adrenalina, fiind o împătimită a curselor de Formula 1. Încă de când era copil, îi plăcea să ajungă medic veterinar. Când a mai crescut însă, „gusturile” pentru o meserie s-au mai schimbat. Şi nu din vina ei. „Aici, poate că au greşit părinţii. Nu cred că ştiam exact ce vreau, din cauza asta probabil că am şi deviat când la avocatură, când la biologie, când în tipografie şi să nimeresc până la urmă şi într-un post de radio. Întâmplător şi din curiozitate, să văd cum arată un post de radio. Şi am intrat şi n-am mai ieşit de 10 ani”, ne povesteşte Daniela Duluj.
A trăit mereu cu gândul la ţara mamă
Deşi era departe de casă şi i-a fost mereu dor de România, dorul i-a fost alinat de faptul că a fost înconjurată de o mare familie de români. Vorbeşte, de altfel, cu mult drag despre familia „adoptivă” din Voivodina. „Nu mi-a fost greu, pentru că zona în care locuim este locuită de români. Avem grădiniţă, şcoală, liceu, tot în limba română. Chiar din prima zi când m-am dus la magazin cu copiii, am putut să vorbesc româneşte, să-mi cer o pâine. Şi asta a însemnat tare mult. În plus, sunt oameni foarte primitori, deosebiţi. De la început m-au acceptat. M-au luat ca pe fata lor. Sutem ca o familie mare”, mai spune Daniela Duluj, redactor la Radio Far din Serbia.
Pe Daniela Duluj am întâlnit-o, sâmbătă, la Congresul Internaţional al Jurnalaliştilor Români de Pretutindeni de la Turnu Severin. Am admirat la ea felul în care vorbeşte despre români, despre România, despre dorul de casă, dar şi despre românii de dincolo de graniţă.
Se încarcă comentariile...
