Profilul moral şi codul bunelor maniere la taximetrişti: „Conversaţia cu clientul trebuie făcută cu tact, discreţie şi atenţie“
0Conform “Manualului taximetristului”, şoferii care efectuează transport public în regim de taxi trebuie să aibă un profil moral corespunzător.
Conform Legii nr.38/2003, alături de ţinuta vestimentară şi igiena corporală, taximetriştii trebuie să aibă şi un comportament adecvat faţă de cei pe care îi transportă.
Nu de puţine ori sunt cazuri în care taximetriştii se comportă neadecvat în timpul unei curse, fac glume proaste, îi înnebunesc pe clienţii cu poveştile lor de viaţă, cântă sau înjură în trafic.
“Manualul taximetristului” spune că şoferii trebuie să cunoască regulile elementare care definesc o comportare manierată în relaţia pe care o au zi de zi cu clientul.
Codul manierelor elegante este alcătuit dintr-o mulţime de legi, convenţii, având ca numitor comun: a-l face să se simtă bine pe cleintul în preajma ta.
Iată câteva reguli de bază din “Manualul taximetristului” pe care şoferii de taxi trebuie să le respecte.
Politeţea în relaţia cu clientul.
-taximetristul nu trebuie să fie un tip servil, trebuie să fie onest şi demn.
-să fie categoric în luarea deciziilor.
-să ajute clientul la îmbarcare, la bagaje numai dacă situaţia permite.
-să fie bine pregătit profesional pentru că numai astfel clientul se va simţii în siguranţă pe timpul cursei.
Arta de a conversa cu clientul.
-taximetristul trebuie să fie un tip sociabil, comunicativ.
-conversaţia cu clientul trebuie făcută cu tact, discreţie şi atenţie.
-să nu polarizeze discuţia în interes propriu.
-să nu se angajeze în discuţii contradictorii cu clientul.
-să nu întrerupă brutal clientul, să aştepte momentul prielnic pentru a intra în discuţie.
-să încerce să evite discuţiile despre bani, încasările zilnice din activitatea proprie.
-să demonstreze abilitate în replicile pe care le dă în special clienţilor dificili.
-să fie foarte atent la complimente, ar fi de dorit să nu le folosească.
-să evite folosirea expresiilor laconice de genul “da”, “nu”, “ce?”, “cum?”, încercând să dea mai multă amploare întrebării, ca de exemplu: “cum se numea oraşul despre care vorbeaţi?”.
-să evite folosirea în permanenţă a expresiilor: “pe cuvântul meu”, “fantastic”, “formidabil” etc. crezând că acestea dau o anumită greutate spuselor.
-să nu cânte, să nu fredoneze melodii, să nu fluiere atât timp cât execută cursa cu client.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
