Top 10 minciuni spuse de părinţi copiilor de-a lungul timpului, de la barza care aduce bebeluşi până la nasul care creşte când ascunzi adevărul

Părinţii caută uneori să-i determine, să-i motiveze sau chiar să îi sperie pe cei mici. Indiferent dacă scopul lor e unul bun, psihologii spun că micile minciuni pot avea reprecusiuni în viaţa odraslelor, chiar dacă unele dintre ele sunt la prima vedere chiar amuzante. Adevarul.ro vă prezintă câteva dintre cele mai nevinovate, dar şi cele mai nocive minciuni ale părinţilor.

Copiii descoperă în basme tot felul de personaje, care mai de care mai ciudate, deformate, menite chiar să te sperie. Unele sunt amuzante, altele - hidoase. De la Pinochio, care din copilul cioplit în lemn devine real, iar atunci când minte i se alungeşte nasul, şi până la Sfânta Duminică, cu copii care nu sunt alţii decât nişte lighioane, balauri şi urâţenii. De Baba „Cloanţa” cu toţii am auzit, iar de Moş Ene la fel. Psihologii spun însă că unele ameninţări ale părinţilor au reprecursiuni asupra copiilor şi asupra întregii vieţi.

În continuare vă lăsăm un top 10 al celor mai întâlnite personaje folosite de părinţi, al „minciunilor” şi chiar al pedepselor aplicate copiilor, precum şi explicaţia lor

• Te-a adus Barza

„În acest caz putem vorbi de stima de sine scăzută a părintelui, de incapacitatea de a transmite copilului pe cale normală procesul biologic prin care apare un copil. Se ştie deja că educaţia sexuală este introdusă treptat de la grădiniţă şi până în clasele mari. Este important de precizat că inteligenţa emoţională trebuie dezvoltată la copil chiar de la grădiniţă. Îi putem da exemple: planta creşte pentru că o iubeşte soarele şi o ajută să dezvolte alte frunze, flori. Exemplul albinei, care merge din floare în floare şi ia/lasă câte ceva, ajută la dezvoltarea plantei. Apoi, de la vârsta de 7 ani se pot introduce noţiuni clare despre reproducere, explicându-se diferenţele dintre sexe, simpatiile şi antipatiile”, spune Mariana Lepădat - psihoterapeut

• Zâna Măseluţă
• Moş Crăciun
• Iepuraşul de paşte
• Moş Ene, pe la gene

„Zâna măseluţă, Moş Crăciun, iepuraşul de Paşti, Moş Ene sunt în general acceptate şi tolerate de specialişti, atâta timp cât copilul, tânărul şi chiar adulţii înţeleg că dincolo de aceste noţiuni se cunoaşte semnificaţia reală. Şi noi, adulţii, ştim cine este Moş Crăciun sau ştim că nu există, dar trebuie să cunoaştem şi ce sărbătorim cu adevărat în perioada acelor sărbători. Trebuie să fim mai buni unii cu alţii, să învăţăm să facem activităţi de voluntariat şi să înţelegem prin prisma lor ideea de cadouri”, completează psihoterapeutul  

• Dacă minţi îţi va creşte nasul – aluzie la personajul Pinochio sau dacă minţi îţi taie popa limba
• Dacă nu mănânci vei rămâne mic
• Dacă nu te speli pe dinţi îţi vor cădea dinţii

„Am ajuns la conluzia că aceste minciunele nu ar trebui folosite sau cel puţin nu în mod repetat. Părintele e necesar să-şi dezvolte abilitatea de a tranforma minciunile şi de a dezvolta creativitatea copilului în aşa fel încât el să nu mai utilizeze nici măcar minciunile nevinovate. Modelele copilului sunt foarte importante, aşa cum este şi perseverenţa părinţilor şi capacitatea acestora de a nu utiliza ameninţări repetate fără a pune în practică sau a duce la final o sancţiune. De exemplu, dacă-i spui de trei ori copilului că îi va creşte nasul, dacă va minţi, iar acest lucru, iar copilul constată că nu se întâmplă, nu faci decât să ajuţi la dezvoltarea unui comportament dezechilibrat”, ne explică Mariana Lepădat - psihoterapeut

• Dacă nu eşti cuminte vine bau-bau, lupul, baba-cloanţa
• Unde pupă mama, trece sau unde dă mama/tata creşte carne

„Aceste minciuni, modalităţi aplicate de părinţi sunt considerate de specialişti nebuniile părinţilor. Să nu uităm că ne naştem fără frici, temeri cu scopul de a ne pune în practică toate capacităţile, iar părinţii utilizând astfel de trucuri pentru disciplinarea copiilor vor avea supriza să constate că în perioada imediată începerii grădiniţei sau şcolii vor avea copii timizi, timoraţi, nesiguri pe ei şi excluşi sociali. Până la urmă reprezintă incapacitatea părinţilor de a-şi disciplina copilul într-un mod echilibrat, iar specialiştiloir le place să creadă că sunt situaţii excepţionale”, completează psihoterapeutul.

Despre personajele mitologice pe care le foloseau în trecut părinţii pentru a speria copiii mici ne vorbeşte Laura Pop, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Târgu-Mureş:

“Pentru a speria copiii mici neascultători se foloseau tot felul de ameninţări cu diverse personaje mitologice: te dau la Baba Cloanţa, vine Baubau şi te mănâncă, mănânce-te Căpcăunul etc. Unele personaje mitologice apar doar în basme şi legende cum sunt: Muma Pădurii, Baba Coja, căpcăunii. Unele personaje mitologice de speriat apar chiar în jocurile de copii, Omul negru de exemplu. Cele mai rele sunt considerate personajele mitologice feminine”

Sunt două categorii de personaje rele, în basmele şi poveştile româneşti

“Cele feminine sunt considerate cele mai rele: Baba Cloanţa apare şi în basmele lui Ioan Pop Reteganul, ca o babă ce trăieşte în adâncul pădurii. Este o femeie urâtă, cocoşată, cu dinţi lungi, colţi. La basmele lui Petre Ispirescu era muma zmeilor. Mai avem Baba Coja – apare în basmele din în Transilvania, are unghii de aramă, nas de sticlă, un picior de fier. Ea fură sufletele copiilor şi le ascundea în tufe de soc. Pe Muma Pădurii o înâlnim mai mult în basme, credinţe. Pe Valea Gurghiului, se spune că fură copiii mici din leagăn. Sperie copiii în somn, plâng, se îmbolnăvesc. Îi schimbă cu ai ei, de aceea se luau diferite măsuri magice, femeile spuneau descântece, nu lăsau copilul singur până la botez, se pune mătura lângă el sau un obiect din metal. Printre personajele masculine este menţionat BAUBAU – menţionat în sec.19 de Simion Florea Marian. Locuieşte în locurile întunecate ale casei. După unii etimologi are legătură cu balaurii din basme. Şi Căpcăunii sunt întâlniţi mai ales în basme şi legende. Au cap de câine, un ochi la ceafă şi unul în frunte. Mănâncă copii şi oameni” completează Laura Pop, muzeograf la Muzeul de Etnografie din Târgu-Mureş