Cum a fost legiferată munca în România în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial: întreruperea lucrului se pedepsea chiar şi cu 20 de ani de temniţă
0
În data de 2 octombrie 1941, după aproximativ patru luni de la intrarea României în război alături de Puterile Axei, autorităţile au emis Decretul-lege asupra regimului muncii în timp de război.
Acesta prevedea prelungirea timpului de lucru la 10 ore pe zi şi pedepse extrem de dure pentru cei care opreau lucrul sau cei care comiteau erori în mod voit erau acuzaţi de crime de sabotaj.
Art. 1. Legiuirile privitoare la raporturile de muncă se modifică şi completează, pe tot timpul stării de război în conformitate cu dispoziţiunile prezentului decret-lege.
Art. 2. Concediile de odihnă, prevăzute de art. 49 şi 89 din legea asupra contractelor de muncă din 5 aprilie 1929, cu modificările ulterioare, sunt suspendate.
Patronii sunt obligaţi, totuşi să plătească salariaţilor lor, funcţionari particulari şi lucrători, indemnizaţia prevăzută de art. 49 pentru concediile cuvenite dar suspendate. […]
Art. 4. Durata de lucru va fi la întreprinderile industriale în care se lucrează continuu (cu trei echipe succesive) 8 ore pe zi, sau 56 ore pe săptămână; în celelalte întreprinderi industriale, durata normală de lucru este de 10 ore pe zi sau 60 ore săptămânal.
Comandanţii militari de pe lângă întreprinderile militarizate, îndrumătorii militari şi directorii întreprinderilor militare de acord cu inspectorii de muncă, iar în ceea ce priveşte întreprinderile nemilitarizate, inspectorii de muncă pot acorda pe timp de cel mult 3 luni, autorizaţia de a se depăşi durata sus arătată a zilei de lucru până la maximum 12 ore pe zi sau 72 ore săptămânal. De asemenea, vor putea aproba lucrul în zilele de duminică şi sărbători legale, dacă necesităţile producţiei vor reclama acest lucru. […]
Orele de lucru pierdute din cauza alarmelor se vor recupera prin orele lucrate peste orarul întreprinderii, fără ca totalul orelor lucrate să întreacă maximum duratei săptămânale de lucru arătate în alin. 1 şi 2 de mai sus. […]
Evreii de orice cetăţenie nu beneficiază de dispoziţiunile prezentului articol. […]
Art. 31. Sunt considerate crime de sabotaj şi se pedepseşte cu temniţă grea de 5–20 ani:
a) Orice încetare de lucru individuală sau colectivă, fără încuviinţarea prealabilă a comandantului militar al întreprinderii militarizate […] sau directorul stabilimentului militar al armatei, iar în ce priveşte celelalte întreprinderi, fără încuviinţarea prealabilă a inspectorului de muncă. […]
b) distrugerea, deteriorarea, sustragerea, falsificarea, fabricarea defectuoasă ori erori voite, manipulări sau manevrări frauduloase sau fără calitate, a maşinilor, a instalaţiilor, a instrumentelor de lucru, materialelor, mărfurilor şi produselor în total sau în parte, fie din partea salariaţilor, fie din partea patronilor.
Instigatorii la infracţiunile prevăzute şi pedepsite conform prezentului articol se pedepsesc cu maximum prevăzut la acest articol. […]
Se încarcă comentariile...
