Mădălina Kosai a învăţat limba japoneză în doi ani

Maria Mădălina Kosai s-a regăsit în stilul de viaţa al japonezilor, printre care a trăit începând din 1999. „În octombrie 1999 am plecat pentru prima dată în Japonia, printr-o firmă din Bucureşti, pentru un contract pe şase luni. Acolo am stat la o familie care garanta pentru mine şi lucram la un local. Nu mi-a fost teamă pentru că e departe, ci mai mult din cauza zvonurilor care erau atunci. Multe fete care plecaseră în străinătate ajunseseră să fie sechestrate. Nu este cazul la Japonia, pentru că oamenii de acolo sunt foarte prietenoşi şi sinceri. Mi-a fost uşor, pentru că m-au primit foarte bine. Am avut aceleaşi condiţii ca şi ei, acelaşi salariu şi acelaşi program”, povesteşte târgovişteanca. Din păcate, prima perioadă cât a stat în Japonia a durat mai puţin decât trebuia. „Am rămas surprinsă că ceea ce ştiam eu depre această ţară nu era chiar adevărat. Cunoştinţele mele erau infime. Ei sunt foarte înaintaţi. Însă nu am nimerit bine, pentru că după patru luni localul s-a închis şi m-am întors acasă”, îşi aminteşte Mădălina. 

A plecat în Japonia pe cont propriu

În cele patru luni a reuşit să desluşească din tainele limbii japoneze. „Mai era o româncă acolo. Ea avea cărţi, un ghid de conversaţie, dicţionare şi mi le-a împrumutat. Pot spune că le-am tocit. Lucram de la ora 17.00 până după miezul nopţii. Mă trezeam în fiecare zi pe la ora 9.00 şi două-trei ore învăţam”, spune târgovişteanca. „Problema mea a fost limba, pentru că şi engleză ştiam foarte puţin. De aceea mi-am propus să învăţ, ca să pot comunica”, explică tânăra. 

Când s-a desfiinţat restaurantul la care lucra, s-a întors acasă, dar nu pentru mult timp. Fascinată de cultura şi civilizaţia din Ţara Soarelui Răsare a hotărât să plece acolo pe cont propriu. „În luna martie a anului 2000 am plecat ca turist. Puteam să conversez şi înţelegeam ce mi se spune, dar mi-era foarte greu să vorbesc. Mi-am găsit de lucru şi chirie, unde să stau. Japonezii erau amabili cu mine, îmi zâmbeau şi mă salutau pe stradă, chiar dacă nu mă cunoşteau. Mi-a plăcut”, mărturiseşte Mădălina. „După doi ani am început să vorbesc cursiv şi mă descurcam în orice situaţie”, spune târgovişteanca.

Se înţelege bine cu soacra sa, din Japonia

În 2006 s-a căsătorit cu un japonez, Masamitsu Kosai. „Mi-a plăcut de prima dată când l-am văzut, dar nu am avut ocazia să vorbim. Era prin 2004. L-am reîntâlnit după un an şi jumătate şi am rugat pe un prieten comun să ne prezinte. Am discutat, am dansat şi am făcut schimb de numere de telefon. Am început să ne cunoaştem mai bine, iar în 2006 ne-am căsătorit. Nu mai aveam de gând să vin în România şi părinţii m-au înţeles”, spune Mădălina Kosai. Nunta a făcut-o în Japonia, iar cu socrii s-a înţeles bine din prima clipă. „Mă apreciază şi mi-au arătat că ţin la mine. Soacra mea mă iubeşte ca şi cum aş fi fata ei. Mergem împreună la cumpărături, ieşim în oraş şi chiar am lucram împreună la o firmă”, povesteşte tânăra.

Regretă că nu a învăţat să servească ceaiul

Soţul ei a ajutat-o să înţeleagă mai bine cultura japoneză. El este bucătar, iar la întoarcerea în ţară au hotărât să deschidă un restaurant japonez în Târgovişte. „La început nu mi-a plăcut mâncarea lor. Mi se părea dulce, dar acum am ajuns să gătesc mai bine mâncare japoneză decât românească. Îmi place să pregătesc crochete de pui cu cartofi şi pulpe de pui dezosate crocante, iar din mâncarea românească ardei umpluţi, ciorbă de pui cu legume, salată de vinete şi cremă de zahăr ars”, spune târgovişteanca.

Ea regretă numai un lucru în toţi acei ani pe care i-a petrecut în Japonia. „Îmi pare rău că nu am învăţat arta ceaiului. Puteam să studiez şi n-am făcut-o. Calea Ceaiului este foarte complicată de la camera în care se serveşte până la costumaţia celui care serveşte”, explică Mădălina.

Întrebări şi răspunsuri:

Ce a fost mai greu când ai ajuns prima dată în Japonia?

„Îmi aduc aminte că mi se părea că toţi oamenii au aceeaşi faţă. La început nu-i puteam deosebi. După o lună de stat acolo, am început să fac diferenţa.”

E greu să mănânci cu beţigaşele?

„Nu e greu şi e indicat să le folosim. Necesită multă practică, dar pentru că e nevoie de concentrare, e un bun exerciţiu pentru creier”, spune Mădălina.

Ce-i place?

„Îmi plac zilele ploiase. Îmi place să gătesc şi să prepar brânză şi lapte din soia. De asemenea, îmi plac jocurile pe calculator”, mărturiseşte Mădălina.

Ce nu-i place?

„Nu-mi plac mincinoşii. Nu-mi place să mă cert şi prefer să cedez, chiar dacă am dreptate, decât să proboc o ceartă”, spune tânăra.

Profil:

Născută: 19 septembrie 1977, Târgovişte

Studii: Grupul Şcolar „Voievodul Mircea” Târgovişte, profil real

Familie: căsătorită