Câţi mitropoliţi a avut Ţara Românească în istorie. Rolul lor în orânduirea statului apărut în Evul Mediu

Unul dintre cei mai importanţi mitropoliţi este MIHAIL al II-lea.  Este adus mitropolit de domnitorul Alexandru cel Rău în toamna anului 1592 său, după alţii, de Mihai Viteazul către sfârşitul anului 1593

Mitropolia Ţării Româneşti se mutã de la Curtea de Argeş la Târgovişte în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Această schimbare fusese propusă de către Mitropolitul Nifon (1503-1505) lui Radu cel Mare.

După sfinţirea bisericii sale de la Curtea de Argeş, Neagoe Basarab începe zidirea lăcaşului, în 1518, dorind-o „mare şi frumoasă cu opt turle şi tot rotunde, cum se satură ochii tuturor de vederea ei”. 

Mitropolia Târgovişte  este sfinţită la 17 mai 1520, având hramul „Înălţarea Domnului”, deşi sfântul lăcaş era neterminat. După moartea ctitorului (1521), unul din urmaşii săi, Radu Paisie (1535-1545) o acoperă „cu plumb” şi o zugrăveşte „cu toată podoaba”, lucrările încheindu-se la 20 septembrie 1537.

MITROPOLIŢI ŢĂRII ROMÂNEŞTI DE LA TÂRGOVIŞTE 

Ţara Românească sau Rumânească, cunoscută istoric şi ca Ungro-Vlahia (Zemli Ungrovlahiskoi în actele slavone) iar în limbile străine Valahia este un stat apărut în Evul Mediu, al cărui teritoriu a fost iniţial limitat în nord de Munţii Carpaţi şi de o linie pornind din Munţii Vrancei până la răsărit de cetatea Chilia inclusiv (mai târziu de râurile Milcov, Putna şi Siret), în sud de Dunăre de la Turnu-Severin până la Silistra inclusiv, iar la est de Marea Neagră (mai târziu de Dunăre şi de limitele raialei Ibrahilei sau Proilavonului, adică Brăilei).

Ţara Românescă a vut 22 de mitropoliţi în perioada domnitorilor români. Primul dintre ei a fost NIFON al II-lea, patriarh ecumenic între 1496-1498. El a contribuit decisiv la reorganizarea bisericii muntene. 

Întâmpinat de Radu cel Mare cu frumoasele cuvinte: "Eu să domnesc, iar tu să ne interpretezi şi să ne înveţi Legea lui Dumnezeu şi să fii tată şi păstor mie şi tuturor oamenilor şi solitor către Dumnezeu", mitropolitul Nifon al II-lea a convocat, la Târgovişte, în 1503, un sobor, la care invită "pe toţi egumenii mănăstirilor şi preoţii bisericilor din Eparhia Ungro-Vlahiei, împreună cu Domnul Ţării, cu toţi boierii şi dregătorii", hotărând înfiinţarea a două Episcopii, la Râmnic şi Buzău, pentru care hirotoneşte şi doi episcopi. În 1505 se retrage la Mănăstirea Vatoped şi, apoi, la Dionisiou de la Athos, unde moare în 1508. A fost canonizat în 1517, cu ocazia sfinţirii Mănăstirii Argeş.

Lista mitropoliţilor: Nifon al II-lea (1503-1505), Maxim Brancovici(1505-1508), MacariealII-lea (1512-1521), Theodor (1521-1523), Ilarion (1523-1526), Mitrofan (1526-1534), Varlaam (1533-1544), Anania (1545-1558), Efrem (1559-1566), Daniil (1566-1568), Eftimie I (1568-1576), Serafim (1576-1585), Mihail I (1586-1589), Nichifor (1589-1592), Mihail al II-lea(1592-1594), Eftimie al II-lea (1595-1602), Luca din Cipru (1602-1629), Grigorie I (1629-1636), Teofil (1636-1648), Ştefan (1648-1653), Ignatie Sârbul (1653-1656), Ştefan (1656-1668).  

Unul dintre cei mai importanţi mitropoliţi este MIHAIL al II-lea. A ocupat această funcţie în perioada 1592-1594. Este adus mitropolit de domnitorul Alexandru cel Rău în toamna anului 1592 său, după alţii, de Mihai Viteazul către sfârşitul anului 1593, după ce se înscăunase în Bucureşti. 

Este atestat documentar în două acte din timpul lui Mihai Viteazul, din anul 1594. Primul este datat la 8 mai 1594 şi prin el Mihai Vodă şi „preasfinţitul părintele nostru chir vlădica Mihail” întăreau „bisericii domneşti din curtea domniei mele” din Bucureşti, patru prăvălii. 

Al doilea act din 23 iunie 1594, menţionează pe „părintele vlădica al nostru arhimitropolit chir Mihail” ca martor la vânzarea moşiei Bucşani din Vlaşca. 

Tot în anul 1594, când are loc o schimbare a boierilor din divanul domnesc, se pare că şi vlădica Mihail a fost scos din scaun. 

Numele său este menţionat în pomelnicul Sfintei Mitropolii.