Târgovişte: Sorina Istodorescu desenează feţele oamenilor

A pictat icoane pe sticlă şi a expus o parte din lucrări la Ambasada României din Elveţia. A desenat feţele a peste 200 de oameni şi vrea să îşi deschidă propria linie vestimentară. http://little-big-sunshine.blogspot.com/

Copil fiind, Sorina desena foarte urât şi deşi părinţii o încurajau pentru că era doar un copil, ea tot urât desena. “Povestea mea are un început ciudat ce mă amuză de fiecare dată când îmi aduc aminte. Aveam 8-9 ani şi am luat din bibliotecă o icoană veche, îmi plăcea foarte mult, era o icoană găsită de bunicul meu în Bucureşti printre ruinele de la cutremur. Am desenat acea icoană şi mi-a ieşit foarte bine, nici mie nu îmi venea să cred”, povesteşte Sorina.

Părinţii nu au crezut-o fiind foarte avizaţi de talentul fiicei lor la desenat. “Am desenat din nou acea icoană şi a ieşit din nou bine. Ai mei erau fascinaţi, nu le venea să creadă, aşa am început să pictez icoane pe sticlă”, îşi aminteşte Sorina.

Părinţii au dus-o la un club al copiiilor unde a învăţat câteva noţiuni de la profesorul Moldoveanu. În clasa a V-a şi a VI-a a făcut parte dintr-o clasă specială de artă, alături de fratele ei geamăn Radu. “Şi Radu a pictat, a sculptat, a cântat şi la nai. Am participat la concursuri unde de fiecare dată luam premiul întâi pe ţară. Ulterior am renunţat la acea clasă, urmând studiile la o clasă de matematică”, spune artista.

“Pentru că nu vroiam să renunţ la pictură am continuat să particip la concursuri, târguri ale meşteşugarilor şi expoziţii. Mama a văzut că îmi doresc mai mult şi s-a înscris la şcoala populară de arte “Octav Enigărescu” pentru a mă învăţa pe mine mai multe. Eu nu puteam, programul nu-mi permitea să urmez două şcoli”, povesteşte Sorina. “Când am intrat la liceu, m-am înscris şi eu la şcoala de arte, unde l-am avut profesor pe domnul Cercel, un om extraordinar care m-a învăţat foarte multe”, adaugă pictoriţa. “Mă consider o persoană norocoasă pentru că am doi părinţi extraordinari care niciodată nu au încetat să mă susţină”, completează Sorina.

A obţinut numeroase premii la concursurile de pictură

În 1996, lucrările Sorinei au fost expuse la Ambasada României în Elveţia. Printre premiile obţinute se numără locul I pe ţară la concursul “Icoana din sufletul copilului”, trei ani la rând, 1999, 2000 şi 2001, după care, în 2005, obţine premiul I pe ţară la concursul "Mister Pi" secţia “grafică digitală”.

Prima pictură pe faţă a fost pe unul dintre prieteni

Deşi este nouă în domeniu, a pictat până acum aproximativ 200 de oameni. “Prima pictură pe faţă a fost pe un prieten foarte bun de-al meu, Andrei, el a fost cobai. Mai târziu am exersat pe copiii din parc. Ei m-au ajutat foarte mult. Aşa mi-am descoperit pasiunea pentru face painting urmată de body painting. Mă ajută foarte mult şi cunoştinţele mele pentru că se lasă pictate pentru şedinţe foto”, zâmbeşte Sorina.

A pictat în “Blue Night Club” din Regie

În seara de Halloween, a fost omul numărul unu în clubul din Regie, unde a pictat aproape toţi invitaţii la petrecerea organizată acolo. “Eu am mers cu propunerea la ei, au fost de acord, am muncit foarte mult dar şi satisfacţia a fost pe măsură, toţi erau foarte încântaţi”, povesteşte Sorina.

Cumpără materiale din străinătate

Nu face acest lucru de mult timp şi încearcă să evolueze cât poate de repede, având ca scop să iasă pe piaţă cu această artă. “Îmi pare rău că în România, capitolul body-painting este slab mediatizat, caut multă informaţie pe internet pentru a fura meserie. De multe ori nu găsesc materialele necesare (culori, fixative, etc.). Sunt nevoită să fac comenzi în afara României deşi materialele sunt foarte scumpe”, spune Sorina.

Vrea să îşi deschidă propria linie vestimentară

A vândut multe dintre lucrările sale, cele pe pânză sau sticlă, printre clienţi numărându-se parlamentari, actori, profesori, ziarişti, primari, pictori sau graficieni. Şi-a deschis un blog pentru a se promova. “Vreau ca munca mea să fie văzută şi aşa am făcut blogul. Mă ocup şi de personalizarea hainelor prin pictură. Folosesc culori speciale pentru materiale textile, fabricate în India, care nu se curăţă la spălare şi au un aspect unic. Vreau să îmi deschid propria linie vestimentară”, încheie Sorina.

Ce îi place:
“Cea mai mare dragoste a mea este să desenez. Îmi place literatura poliţistă, thriller şi psihologică. Să socializez, să cunosc oameni. Cel mai mult îmi place toamna şi îmi plac foarte mult dulciurile.”

Ce nu îi place:
“Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar de foarte multe ori le ignor. Fiecare din noi are ceva mai puţin bun. Chiar dacă oamenii îmi greşesc mie sau eu lor, învăţ câte ceva. Eu iubesc oamenii, aşa cum sunt ei.”

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

Cum te-ai apucat de body-painting?
S.I.: “Vara aceasta am fost angajata unei agenţii de divertisment pentru copii, Colombina, agenţie ce nu m-a plătit nici până în ziua asta. În fiecare weekend pictam copii în parcul Cişmigiu. Era o mare plăcere pentru mine, copiii îmi spuneau Cenuşăreasa. După primul weekend aveam clienţi fideli, aveau răbdare să îi pictez eu, nu se duceau la colegele mele. Şefii mei mă certau că din cauza mea, colegele nu aveau ce picta, pentru că foarte mulţi vroiau să fie pictaţi de mine. Am fost dată afară şi neplătită. Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu mai pictez copiii cu care eram prietenă. Aşa am descoperit pasiunea pentru “face painting” urmată de “body painting”.

De ce ai ales Arhitectura?
S.I.: “Pasinea a venit prin clasa a 11-a. Îmi plăcea foarte mult matematica în spaţiu şi am hotărât să fac arhitectura. Din păcate nu am făcut aşa multă matematică cum m-aş fi aşteptat. Am muncit foarte mult. Câteva luni am făcut pregătire apoi din motive financiare am renunţat şi am muncit singură acasă. De multe ori veneau părinţii şi-mi spuneau să mai iau o pauză, să merg pe afară. În vara aceea n-am ieşit să mă plimb. Îmi doream prea mult să intru şi am reuşit. Sunt mulţi tineri ca mine şi păcat este că învăţământul românesc îi dezamăgeşte. Facultatea nu mai este ce era odată, dar asta e!”

Profil:
Nume: Sorina Istodorescu
Născut: 25 septembrie 1987, Moreni
Studii: Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Design Interior, Mobilier şi Decoraţiuni Interioare, Bucureşti    
Profesie: student
Familie: un frate geamăn, Radu şi un frate mai mare, Andrei, studenţi la Inginerie Aerospaţială