Târgovişte: Crescuţi de mămici de împrumut

După ce sunt luaţi din familia biologică, copiii abuzaţi ajung în braţele părinţilor surogat. Înapoierea copilului în familia biologică nu este, întotdeauna, cea mai bună soluţie, dar legea aşa prevede, iar asistenţii maternali nu se pot împotrivi.

În perioada ianuarie-octombrie, 29 de copii au fost părăsiţi în spitalele din judeţ, conform datelor Direcţiei Generale de Aşistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa. Doar patru dintre aceştia au fost reintegraţi în familiile naturale, iar pentru ceilalţi 25 de minori a fost stabilită o măsură de protecţie specială, fiind plasaţi în regim de urgenţă la asistenţi maternali profesionişti.

Văzută de foarte mulţi oameni o soluţie la rezolvarea problemelor financiare, munca de asistent maternal ascunde dificultăţi de ordin afectiv pentru cei care decid să ia în grijă un copil, deşi sunt instruiţi să nu se ataşeze de micuţi.

„Îmi plac mult copiii“

Maria Tomescu a rămas fără loc de muncă în 2001. Văduvă şi fără perspective de a se angaja la cei 44 de ani, ideea de a deveni asistent maternal a venit ca o adevărată gură de oxigen. „Eram singură, şomeră şi mi se părea că nu mai am nici un rost pe lume. Îmi plac mult copiii. O prietenă mi-a sugerat că aş putea deveni asistentă maternală, că oricum mă pricep la copii şi ar veni şi nişte bani“, îşi aminteşte Maria.

A depus dosarul la Direcţia pentru Protecţia Copilului şi după o examinare psihologică, în scurt timp i-a venit primul caz, un băieţel de nouă ani ai cărui părinţi fuseseră disponibilizaţi de la Combinat şi locuiau toţi într-o garsonieră de câţiva metri pătraţi. Copilul s-a adaptat imediat la viaţa liniştită de la ţară. „Era un copil bun, cuminte şi silitor, nu am avut probleme cu el. Îi plăcea şcoala şi după ore, venea şi mă ajuta la treburile din gospodărie, fără să îi zic eu ceva. Aşa îi plăcea lui. M-am ataşat imediat de el“, mărturiseşte Maria.

Lacrimi la despărţirea de copil

Totul a mers bine până când a primit înştiinţare de la Protecţia Copilului, că Marius se poate întoarce în familia lui. „Ştiam că va veni şi momentul ăsta. Dar mi-era teamă să mă gândesc la el. După trei ani, Marius era deja copilul meu. Am plâns împreună, fiindcă nici lui nu îi era uşor. Îl întrebam adesea dacă îi e dor de mama şi de tata, dar nu îmi răspundea, vă daţi seama, ce să înţeleagă un copil de nouă ani, care crede că părinţii lui nu îl mai vor?“, povesteşte Maria. „M-am ataşat de el deşi am fost instruiţi să nu facem această greşeală dar nu ai cum să nu te ataşezi“, completează asistenta maternală.

Al doilea băieţel, Ciprian, era un pic mai mărişor, avea 10 ani şi avea mici probleme. „Se vedea că nu o dusese prea bine acasă. Nu prea vorbea şi se uita urât. Ne-am înţeles mai greu la început, dar în câteva luni, s-a deschis şi a fost bine“.

A trecut un an şi jumătate, în care băieţelul începuse să facă progrese, dar, inevitabilul s-a produs. Tatăl lui Ciprian s-a angajat ca paznic şi a făcut demersuri pentru a i se da înapoi fiul. „De data asta am fost mai pregătită, trecusem prin asta, dar mi s-a rupt inima când copilul a venit la mine după o lună şi m-a rugat să îl iau înapoi. Ce puteam eu să fac? Am auzit că acum cerşeşte prin trenuri şi că ar fi renunţat şi la şcoală“, spune cu tristeţe Maria. „Unii părinţi îşi cer copiii înapoi numai pentru a le încasa alocaţia, dar nu au grijă de ei şi copiii ajung pe drumuri“, adaugă asistenta.

Maria Tomescu are acum în grijă o fetiţă. „Mi-e tare dragă Bianca şi mă gândesc cu spaimă la momentul când va pleca şi ea. Prietenele îmi spun să nu mă mai ataşez aşa de ei. Dar nu ai cum, sunt suflete curate care au nevoie de multă căldură“, zâmbeşte Maria.

1.100 de lei pentru un copil

Pentru un copil, Maria primeşte lunar 630 de lei şi 97 de lei plasamentul. Pe lângă aceste sume mai sunt alocaţi în jur de 350 de lei pentru alimente şi îmbrăcăminte, bani care trebuie justificaţi prin documente precum şi alocaţia de 42 de lei. În total, un asistent maternal primeşte lunar circa 1.100 de lei.