Inginerul care face mărţişoare: „În ziua în care am împlinit 50 de ani, am fost concediată, iar de atunci m-am reîntors la pasiunea din tinereţe“
0
A redescoperit artistul din ea la 50 de ani, de nevoie, după ce, după 28 de ani de inginerie, şefii din au anunţat-o că i se desfiinţează postul. Narcisa Barbu şi-a amintit atunci de pasiunea abandonată pentru artă şi a început să realizeze diverse obiecte, dezvoltând o mică afacere.
Şi-a uimit, anul trecut, prietenii cu ferestrele pe care le-a adus pe simeze. După ce, în ultimii ani, se întâmpla la fel cu obiectele hand-made. Aceiaşi prieteni i-au încredinţat copiii, iar văzând de ce sunt micuţii în stare au ajuns să se felicite. Asta face Anca Narcisa Barbu de cinci ani, de când şeful a anunţat-o, chiar în ziua în care împlinea 50 de ani, că i se desfiinţează postul – lucruri frumoase, pentru familie şi nu numai.
„Am vrut să dau la Arte plastice, dar în cele din urmă am făcut Politehnica“
Rădăcinile de artist sunt undeva în copilărie, pe vremea când rochiţele nu erau niciodată purtate aşa, pur şi simplu. „Trebuia să le fac ceva. Să le cos ceva, să le fac un volănaş, să le prind cumva, să fie altfel, îmi făceam chiar rochii. Am vrut să dau la arte plastice, aveam o prietenă care studia şi ne întâlneam în vacanţe, preotul din sat picta... În cele din urmă am oscilat până am ales Politehnica“, povesteşte Narcisa Barbu.
„Ferestrele prezentate toamna trecută în expoziţie i-au încântat prietenii FOTO pagina de facebook Barbu Anca Narcisa“
S-a întors inginer în Slatina şi a bătut oraşele judeţului stradă cu stradă, mai întâi desenând reţelele şi ulterior monitorizând lucrările. După mai bine de 25 de ani de muncă, s-a văzut şomer. „Când m-am trezit pe drumuri, cum se spune, am încercat, am bătut pe la mai multe uşi, vârsta era peste tot o problemă.
De produsele hand-made m-am apucat efectiv din întâmplare. În urma renovărilor ne-a rămas praf de glet, aşa că m-am apucat să modelez fel de fel de mărgele, pe care le-am pictat. Le-a purtat fata mea la lucru, şi astăzi ea e cea care-mi testează produsele, e primul client. Au văzut-o colegele, le-a plăcut, aşa m-am apucat de lucru. Am trăit din asta în primii ani, mergeam la târguri şi de două ori pe săptămână, în ţară“, îşi aminteşte Narcisa începuturile.
Şi totuşi, dincolo de terenul fertil, exista ceva experienţă dobândită la clasa de artă decorativă şi teatru a profesorilor Păscuţa şi Ioan Iovan. „Se regăseau foarte mulţi oameni de calitate în acei ani, era un aer aparte în Slatina“, ne asigură interlocutoarea.
Cu idei, cu pricepere, şi-a câştigat uşor locul în târgurile de profil, ba chiar i-a făcut plăcere să petreacă timp cu oameni având aceeaşi pasiune, chiar dacă n-a fost uşor. „Costuri erau şi atunci, acum sunt şi mai mari. Gândiţi-vă că în Bucureşti fără 200 de lei nu intrai în niciun târg, doar taxele, dar venind din provincie mai plăteai cazare, mâncarea... La Green Hour mi-a plăcut cel mai mult, ne simţeam ca acasă, era ceva special acolo, dar am fost şi în ţară. Acum nu prea mai plec“, spune artista.
B-Art, locul accesoriului potrivit
Între timp, lucrurile care-i ies din mână şi-au găsit locul pe site-ul la care a contribuit fiul, de data aceasta. Acolo creatoarea mărturiseşte celor interesaţi că a început să creeze din plăcere, „accesoriile pentru a-i face pe plac fiicei mele, tablourile pentru a-mi bucura pasiunea pentru artă, decoraţiunile pentru a mă înconjura cu lucruri frumoase. În timp, creaţiile au reuşit sa îmi ocupe o parte importantă din viaţă. În casa mea, locul lor e bine stabilit, iar camera « de creaţie » e un amalgam nedefinit de pânze de tablouri, pensule, uleiuri, cutii cu mărgele, cupoane de materiale, panglici, ace şi o bătrână maşină de cusut.
Nu vă faceţi idei greşite. Nu mai sunt la vârsta primelor descoperiri, ci mai degrabă vârsta femeii împlinite în rol de mamă, soţie şi om de carieră. Spun cu mândrie că am un sfert de secol de primăveri, trăite liniştit într-un orăşel de provincie alături de soţul meu. Pasiunea pentru hand-made a venit de la sine, pentru ca îmi plac lucrurile frumoase şi pline de culoare care ne pot schimba ziua atunci când le purtam, le admirăm sau le dăruim. Le fac cu plăcere, mă inspir de peste tot câte puţin şi pun la final tuşa mea de originalitate“.
Face livrări de două ori pe săptămână, iar comenzile vin acum constant, de la lucruşoare mărunte, dar cu personalitate, până la rochii pictate manual, pantofi pictaţi, fuste, tricouri etc.
„Rochia cu maci s-a bucurat, cred, de cel mai mare succes, încă de la primul târg. Am schimbat la un moment dat croiala pentru că mă plictisisem eu să o tot fac. Pentru pantofi am cumpărat vopsea specială, iar prima pereche, nu se putea altfel, a purtat-o fiica mea. M-a sunat după o ploaie zdravănă şi mi-a spus: «Mamă, stai liniştită! Rezistă vopseaua!»“. Fiecare obiect are, astfel, propria poveste.
„Eu tot spun că dacă le arăţi oamenilor şi altceva, până la urmă vor dori şi altceva“
De mărţişoarele noi, pentru primăvara 2016, s-a apucat din decembrie anul trecut. În funcţie de complexitate poate lucra două ore şi chiar mai mult pentru unul singur. Cele cu motive populare, cusute, sunt propunerea specială pentru clienţi în acest an, deşi îşi găsesc în continuare locul şi mărţişoarele pictate, macii, bufniţele şi pisicile fiind în continuare vedete.
„Mărţişoarele cu motive populare sunt propunerea creatoarei pentru primăvara 2016 FOTO Alina Mitran“
„Eu tot spun că dacă le arăţi oamenilor şi altceva, vor dori şi altceva. Am constatat anul trecut, când tot spre mărţişoarele mai elaborate, chiar dacă mai scumpe, s-au orientat, deşi, la sfatul unei prietene, realizasem şi ceva mai simplu şi mai ieftin. Pe acelea nu le-am vândut“, spune Narcisa.
Case frumoase şi aventuri cu cei mici pentru descoperirea lor
Cu piticii a început să lucreze în urmă cu trei ani. A venit mai întâi fata unei prietene, care şi-a adus alţi prieteni, aceştia şi-au adus prietenii... „Facem şi istorie, învăţăm cuvinte noi, studiem albume de artă, bem ceaiul împreună, participăm la concursuri, mergem în centrul vechi, pe Dealul Grădişte sau în pădurea Strehareţ şi pictăm, e o nebunie. Unii dintre ei sunt super-talentaţi, însă toţi trebuie încurajaţi să încerce, să descopere. Ei sunt înnebuniţi să ieşim, să pictăm afară. Nu e tot timpul uşor să lucrezi cu cei mici, se mai întâmplă să nu aibă chef de lucru, însă regula este că nu abandonăm niciodată o lucrare, o continuăm data viitoare. E însă o plăcere să constaţi în timp ce pot să facă“, încheie Narcisa Barbu.
„Copiii aşteaptă cu nerăbdare zilele în care merg şi caută inspiraţia în natură FOTO pagina de Facebook Barbu Anca Narcisa“
Toate obiectele care le ies din mână în atelierul Narcisei Barbu le iau acasă, le strâng pentru expoziţii, le oferă. Acum s-au întrecut şi cei mici la pictat mărţişoare, lucruşoarele care le-au ieşit din mână făcând invidioşi şi creatori de mărţişoare cu state vechi. Mărţişoarele speciale le găsiţi în târgul din Slatina, dar şi pe site-ul creatoarei, www.b-art.ro.
Se încarcă comentariile...
