De unde a pornit fabuloasa legendă a fraţilor Olt şi Mureş. Explicaţiile pentru care râul Oltul este năvalnic şi năbădăios, iar Mureşul e liniştit

Aproape că nu există locuitor al ţării care să nu fii auzit legenda râurilor Olt şi Mureş. Legenda este povestită din bătrâni şi preluată de la o generaţie la alta, perpetuând povestea celor doi fraţi, Olt şi Mureş, care, asemeni unei drame a lui Shakespeare, se transformă în două râuri.

Cele două râuri, Olt şi Mureş, sunt două dintre cele mai mari cursuri de apă ale ţării. Oltul este unul dintre cei mai importanţi afluenţi ai Dunării. Potrivit istoricilor, numele râului Olt provine din latinescul „Alutus” sau „Aluta”. Mai exact, în perioada dacică, râul era cunoscut sub denumirea daco-getica de “Alutus”, pentru ca, ulterior, sub ocupaţia romană, numele să i se adapteze în “Aluta”. Râul Olt izvorăşte din munţii Hăşmaşu Mare, de pe versantul de S-SE din Carpaţii Orientali, la 1.280 metri altitudine. 

Râul Olt are o lungime de aproape 615 kilometri, pe cursul său fiind amenajate peste 22 de lacuri de acumulare, acesta colectând aproximativ 80 de afluenţi, fapt care îi asigură o suprafaţă a bazinului de 24.050 kmp. După ce străbate un sector montan de 20 de kilometri, cu o pantă medie de 25 %, acesta mai parcurge încă 595 kilometri până la vărsarea în Dunăre, pe teritoriul localităţii Izlaz din judeţul Teleorman. Oltul străbate nu mai puţin de şapte judeţe - Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi Teleorman, mai multe depresiuni - Ciuc, Braşov, Făgăraş, Loviştea, defile - Tuşnad, Racoş, Turnu Roşu, Cozia, Călimăneşti, şi trecători - Tuşnad, Turnu Roşu, Cozia. Principalele oraşe prin care trece Oltul sunt: Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea şi Slatina.

Mureşul, la rândul său, este mai lung decât “fratele” său, fiind, în acest sens, al doilea râu din ţara noastră - după Dunăre. Numit în latină “Maris” (în maghiară “Maros”, în germană “Mieresch”), Mureşul este un râu ce străbate România şi Ungaria, având o lungime totală de 803 kilometri, dintre care 761 kilometri sunt pe teritoriul ţării noastre. Mureşul izvorăşte din Munţii Giurgeu, străbate Depresiunea Giurgeu şi Defileul Deda - Topliţa, traversează Transilvania separând Podişul Târnavelor de Câmpia Transilvaniei, străbate culoarul Alba-Iulia - Turda, separă Munţii Apuseni de Munţii Poiana Ruscă în Carpaţii Occidentali , străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest - trecând prin municipiul Arad spre Ungaria, unde se varsă în râul Tisa. Pentru aproape 22,3 kilometri, râul marchează frontiera româno-ungară.

De unde a pornit legenda fraţilor Olt şi Mureş

"Pe seama celor două râuri există mai multe poveşti, dar cea mai cunoscută este cea potrivit căreia Oltul ar fi fost băiatul unui rege din Carpaţii Răsăriteni. El ar fi avut un frate în persoana lui Mureş, şi, deşi semănau ca două picături de apă, cei doi erau firi extrem de diferite. Astfel, în vreme ce Mureş era tăcut, rezervat şi închis în sine, Oltul era ambiţios, orgolios şi mereu pus pe harţă. Din acest motiv, cei doi se certau şi se băteau cu orice ocazie. De-a lungul anilor, certurile şi bătăile copilăreşti dintre cei doi doi fraţi s-au acutizat şi au devenit tot mai violente. Nu de puţine orice, fraţii se luptau între ei până nu se mai putea ridica de la pământ sau până nu erau plini de sânge", spune Aurelia Grosu, muzeograf Muzeul Judeţean Olt.

Râul Olt la Cozia:

Pentru a-i mai domoli, regele a poruncit să se construiască pe un munte din apropierea cetăţii două turnuri – pentru fiecare fiu al său. Când au crescut şi erau tocmai buni de însurat, regale a trebuit să plece la o luptă cu unul dintre duşmanii care se apropiase periculos de hotarele regatului. Numai că regele nu s-a mai întors din expediţie şi nici altcineva dintre cei care plecaseră cu el. Regina, îngrijorată de soarta soţului şi crezând că a fost luat prizonier, a apelat la cei doi fii pe care i-a rugat să plece să îl caute pe rege. Regina sperase ca această călătorie să fie punctul de pornire al împăcării între cei doi fii, mai ales că aceştia i-au promis că vor sta nedespărţiţi pe toată durata expediţiei, dar s-a înşelat.

Cum s-au transformat cei doi fraţi în râuri

Deşi, la începutul călătoriei, cei doi prinţi au înţeles scopul călătoriei şi şi-au promis să lase deoparte toate certurile dintre ei pentru a-şi găsi tatăl dispărut, “pacea” a durat doar câteva ceasuri. Motivul reînceperii certurilor dintre Olt şi Mureş a constat în faptul că nu s-au înţeles asupra direcţiei în care să îşi caute tatăl. Astfel, în vreme ce Oltul vroia să înceapă căutările spre miazăzi, Mureş vroia să se îndrepte spre miază-noapte. De la discuţia în contradictoriu şi până la bătaie nu a mai fost decât un pas, aşa că cei doi au reînceput să se lovească cum o făceau înainte de a fi despăţiţi de tatăl lor în cele două turnuri. La un moment dat, cei doi fraţi au obosit şi au decis să se despartă: Oltul a spus că va porni spre miază-zi, iar Mureş s-a îndreptat spre miază-noapte. Şi s-au despărţit: Mureşul cel întunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud.

Râul Mureş:

După o vreme însă, pe Mureş l-a răzbit dorul după fratele său şi a decis să se întoarcă din drum pentru a-şi căuta fratele şi, apoi, împreună, să meargă după tatăl lor. Numai că acesta nu şi-a mai găsit fratele, deşi a mers exact pe drumul pe care se despărţise de Olt. De supărare, acesta s-a rătăcit şi, după o vreme, şi-a pierdut minţile, dar nu a încentat să îşi caute fratele. Între timp, regina află întâmplător că cei doi fii s-au despărţit. Cu ochii în lacrimi, se spune că regina l-ar fi rugat pe Dumnezeu să îndrume paşii fiilor ei să se regăsească la un moment dat. Iar Dumnezeu, înduioşat de lacrimile şi rugăciunile mamei celor doi fraţi, i-ar fi împlinit dorinţa: a hotărât să îi transforme în râuri nemuritoare. Şi râuri ar fi rămas până astăzi, păstrându-şi numele: Olt şi Mureş.

"Legenda pare a avea şi un sâmbure de adevăr reprezentat de faptul că, în vreme ce Mureşul este văzut ca un râu liniştit, ce curge lin spre câmpie, cuminte şi cu speranţa că, după multe cotituri, îşi va găsi fratele geamăn, Oltul cel iute şi năbădăios se izbeşte năvalnic în roca munţilor, îi răscoleşte tumultuos, spumegă şi se însângerează la Turnul Roşu", mai spune muzeograful Aurelia Grosu.

În timp, oamenii au scris chiar şi cântece pe marginea legendei celor două râuri: “Mureş, Mureş, apă lină, / Trece-mă-n ţară străină / Şi-mi fă parte de hodină”. Iar despre râul Olt se cântă astfel: “Oltule, râu blestemat, / Te-ai făcut adânc şi lat, /Că vii mare, spumegat, / Şi cu sânge-amestecat”.