Sibiu: Confesiunile fostului director al Muzeului Astra

Stimat de mulţi, criticat de şi mai mulţi, Corneliu Bucur este unul dintre cele mai controversate personaje din Sibiu. Dincolo de aparenţe, omul Bucur este cel mai exigent critic al său.

Managerul Complexului Naţional Muzeal ASTRA până de curând, la înlăturarea sa de la conducere, este un om cu un dezvoltat cult al muncii şi al rigorii. Istoria şi realizările muzeului sunt legate de numele lui nu numai în ultimii 19 ani cât a condus muzeul de pe scaunul de director general, ci încă din anii ’60 de când muzeul în aer liber nici alei nu avea.

A refuzat repartiţia după absolvire
Ca licean, Corneliu Bucur a ştiut că va urma să aprofundeze istoria în facultate iar ca student a înţeles că drumul său în viaţă şi în carieră va trece numai prin muzee. Iar pentru ASTRA a simţit o mare chemare încă de când era în stadiul de şantier. „În timpul facultăţii am făcut practica de vară la Muzeul Brukenthal. Atunci am vizitat şantierul muzeului în aer liber ASTRA şi mi-am zis că este ideal să lucrezi într-un astfel de loc”, povesteşte Corneliu Bucur. Cu o personalitate puternică şi foarte încăpăţânat, după absolvire, a fost singurul student care a refuzat să-şi ia postul repartizat, la Răşinari, pentru că planurile erau ca el să fie muzeograf la Brukenthal. „Aflasem de la Cornel Irimie (director pe atunci la Brukenthal) că unul din cele trei posturi este al meu. Dar postul a fost retras de Irimie înainte de repartiţie pentru cineva care venise cu relaţii. Eu am reacţii abrupte şi rapide, aşa că m-am ridicat şi am zis că nu vreau nimic. Am refuzat postul de la Răşinari care era liber şi am ieşit fără repartiţie”, declară Corneliu Bucur.

Ucenicia la muzeu, cu sapa în mână
Prin intervenţii a reuşit să scape de postul la care fusese trimis, s-a angajat ca supraveghetor la Brukenthal şi în primul an a condus activitatea de amenajare a aleilor muzeului din Dumbravă. „Mama bocea acasă că o întreabă lumea ce facultatea am făcut de sap la alei”, povesteşte amuzat Bucur. „Ucenicia mea de un an la săpat alei mi-am făcut-o. După doi ani, Irimie mi-a încredinţat conducerea sectorului şi am fost până în 1969 locţiitor şef de secţie fără salar. În ’70 am primit derogare de 4 ani vechime, că trebuia să am 8 ori eu aveam numai 4, şi am fost numit şeful secţiei, cu acte în regulă”, continuă şirul narator Corneliu Bucur. De-a lungul anilor, Bucur s-a intersectat şi cu politica care l-a dezamăgit, şi cu activitatea didactică. „Eu am fost cel care a adus de la Bucureşti pentru Universitatea de Stat de la Sibiu. Şi drept răsplată m-au dat afară. Ei mi-au oferit post de titular, dar eu voiam să fiu doar colaborator, pentru că activitatea mea principală era muzeul. Cum nu acceptau colaboratori, am rămas pe afară. Toate aceste lucruri dor, doar nu sunt din fier”, afirmă omul.

„Soţia mi-a reproşat mereu că muncesc prea mult!”
Dedicat trup şi suflet idealului în care crede, Corneliu Bucur şi-a sacrificat viaţa de familie. Regretă, dar spune că nu putea face altfel. „Pe mine m-a mistuit pasiunea pentru profesie. Încă de când am cunoscut-o pe soţia mea i-am explicat că pe locul întâi pentru mine este această operă. Şi am avut norocul că soţia este foarte înţelegătoare. Asta nu înseamnă că nu mi-a reproşat în fiecare zi în care am venit târziu acasă”, mai spune muzeograful.

Se relaxează ascultând muzică
Lectura, muzica, natura, sportul, nepoţii şi ciorbele cu borş. „Soţia este un mare artist, găteşte excepţional. Nouă ne plac ciorbele şi supele acrite cu borş, salatele şi fructele, care sunt nelipsite din casa noastră”, afirmă Bucur.

Doarme 4 ore din 24
Lui Cornel Bucur nu-i place să doarmă mult. „Dorm între 4 şi 6 ore, niciodată mai mult. Mă trezesc pe la 05.30 pentru că atunci pot cel mai bine să scriu. Am un stil epistolar, scriu foarte multe scrisori, numai de mână.”

Concedii dese, acum, că o să aveţi mai mult timp liber?
C.B.: N-o să am timp liber, pentru că am o activitate încărcată. Dacă pierd procesul cu Consiliul Judeţean pentru manageriat, o să înfiinţez o asociaţie pentru recuperarea palatului ASTRA. Nu mă declar împăcat decât atunci când voi restitui sediul CNM ASTRA.
Ce vă place la Sibiu şi cum îl vedeţi peste 10 ani?
C.B.: Îmi place că e un oraş cu multă istorie şi verdeaţă în care s-a păstrat un aer de cultură. Cum îl văd? Depinde de cine îl conduce. Dacă nu se face ordine în Sibiu în privinţa monumentelor, îl văd călcat în picioare.