FOTO „Nurofenul” interberlic. Cum erau promovate medicamentele când nu existau sloganuri precum „Îţi ia durerea cu mâna”
0
Revista “Sibiul Medical” din perioada interbelică abundă de reclame la produse farmaceutice, iar specialiştii spun că multe dintre fonturile utilizate atunci sunt folosite şi acum cu succes în publicitate. Medicamentele promovate erau din cele mai diverse, de la calmante sau remedii pentru cardiaci până la tratamente împotriva căderii părului.
În revista de specialitate cititorii descoperă o paletă largă de remedii, de la Dakrysol, recomandat pentru a preveni căderea părului, până la Neurosalvan, “produs original Paul Ehrlich, renumit în toată lumea ca cel mai desăvârşit remediu, ca cea mai puternică armă împotriva sifilisului”, produs în a cărui machetă de prezentare se aminteşte un aspect extrem de important, şi anume faptul că „preţul este considerabil redus”.
Spaţii mari ocupă şi machetele de prezentare pentru Campolon, „extract de ficat injectabil, pentru accelerarea reconvalescenţei şi ca adjuvant în tratamentul pentru îngrăşare” sau Klimaktron, cu „efect cauzal şi simptomatic asupra tulburărilor menopauzei, ca bufeurile de căldură, stările de excitaţie, sudaţiunile profuze, durerile de cap, insomnia”.
Alimentele Knorr – tonice, fotifiante şi de regim şi Eupaco Merck, „calmant repede”
Printre produsele promovate se numără şi alimentele Knorr, „tonice reconstituante, fortifiante şi de regim, pentru copii şi adulţi anemici, debili, reconvalescenţi, boli de stomac, ficat, rinichi, plămâni, vindecă repede!”, Perparin, „un nou alcaloid sintetic”, produs sută la sută românesc, care „are efect rapid, sigur, de lungă durată”, sau Atolysan care „constituie un medicament foarte activ al manifestărilor urinare”.
Pentru cei cu stări de anemie este recomandat Biotonicum, „mijlocul suveran pentru tratatrea stărilor anemice şi urmările lor”, cardiacii au la îndemână Lanaclarin „cardiotonic perfect stabil”, iar pentru cei agitaţi în farmacii se găseşte Passiflorine „tratamentul fitoterapic al stărilor nevropatice”.
Alte medicamente promovate sunt Eupaco Merck, „spasmoliticul sigur, calmant repede, prin aceasta e posibil a înlătura morfina”, Bilaqit, „cholagoc cu efect sigur şi constant, administrându-se în afecţiunile ficatului şi ale sistemului biliar” sau Dextropur „cel mai pur şi cel mai ieftin preparat de glucoză pentru uzul peroral şi rectal”.
Arta de branding din perioada interbelică
Toate reclamele din perioada respectivă erau realizate manual. Se desenau cu tuş, pe hârtie de calc, care se imprima ulterior pe placa tipografică, iar literele erau culese manual.
„Costurile pentru partea de publicitate care se făcea la momentul respectiv erau cele cu salariaţii, marile firme aveau câte 10-15 salariaţi care nu mai asta făceau. Erau artişti emeriţi ai artei, făceau o adevărată artă de branding. Designerii de la momentul respectiv erau cei mai bine plătiţi, nu existau agenţii de creaţie dar erau oameni specializaţi în aşa ceva şi erau mari specialişiti, adevăraţi meseriaşi”, explică Laurenţiu Sever Lup, specialist în publicitate şi branding.
Firmele străine de medicamente aveau un fel de manual de identitate vizuală, în care se regăseau caracteristicile produselor publicitare – de exemplu, amplasarea siglei firmei în partea stângă jos. Produsele româneşti erau complet diferite de cele occidentale, pe piaţa de la noi neexistând o cultură a marketingului şi a brandului de produs.
„Numele produselor nu erau date de extravaganţa producătorului, ci de conţinutul de bază al medicamentului. Nu existau medicamente cu nume foarte frumoase, partea de nume era inclusă în baza machetării produsului. Producătorii români foloseau foarte mult denumiri latine”, explică Laurenţiu Sever Lup.
Fonturi recreate şi folosite cu succes şi în zilele noastre
Unele fonturi folosite în perioada interbelică sunt utilizate şi acum cu succes la machetele publicitare. La fel, modelul folosit de firma Bayer&Bayer, de exemplu, cu textul pe două coloane şi produsul pe partea stângă.
„Marea majoritate a fonturilor sunt folosite şi acum în spectrul publicităţii şi al brandului. Sunt două fonturi, Revue şi Sans Serif, care se folosesc foarte mult şi acum. Anii interbelici sunt anii cei mai importanţi, scrierea de odinioară este şi acum cercetată, fonturile au fost recreate de specialişti prin intermediul calculatorului, s-a creat o adevărată cultură şi sunt oameni care fac bani doar din aşa ceva, creează fonturi”, adaugă Laurenţiu Sever Lup.
Nu vindea ambalajul ci importanţa medicamentului
Toate reclamele, spune specialistul, aveau aceeaşi compoziţie a stilisticii şi a imaginii. Multe firme foloseau eticheta pe post de reclamă, la o etichetă de produs muncindu-se, în medie, aproximativ o lună de zile.
„Eticheta nu era făcută ca să vândă, ci strict ca să poţi să-l reperezi. La momentul respectiv nu vindea ambalajul ci importanţa medicamentului. Nu puneau accent pe publicitatea externă ci pe ceea ce vedea omul în drogherie sau farmacie. Farmacistul avea funcţia cea mai importantă atunci”, mai spune Laurenţiu Sever Lup.
Se încarcă comentariile...
