Toţi regii României şi momentele-cheie în care au ajuns prin Gara Ploieşti. Carol I, întâmpinat cu exces de zel, pentru a face uitat „episodul republican“
0
Timp de aproape şapte decenii, între 1872 şi 1938, trenul a fost mijlocul de deplasare favorit al familiei regale, iar gara ploieşteană a fost spaţiul cel mai tranzitat de monarhi. Ceremonialurile, foarte stricte din punct de vedere al securităţii sau al codului vestimentar al participanţilor, a dat naştere şi unor episoade anecdotice
Pe 13 septembrie 1872 a fost inaugurată linia Bucureşti-Ploieşti-Galaţi-Roman, moment din care, până în 1938, trenul a devenit mijlocul favorit de deplasare al Casei Regale, în special după stabilirea reşedinţei de vară la Sinaia, la Castelul Peleş. În mod firesc, Gara Ploieşti, cea mai impunătoare construcţie a oraşului la 1872, devine o adevărată „instituţie“, loc pe unde au trecut toţi regii României, la bine şi la greu, dar şi numeroşi alţi oaspeţi de seamă.
Potrivit istoricului ploieştean Dorin Stănescu, existau trei tipuri de ceremonialuri de întâmpinare a trenului regal: ceremonialul extraordinar, atunci când erau prezenţi alţi şefi de state (ţarul Alexandru al II-lea, în 1877, împăratul Franz Joseph, în 1896), ceremonialurile ocazionate de vizitele familiei regale la diferite obiective din oraş (spre exemplu inaugurarea monumentului eroilor din războiul de independenţă în 1897) şi ceremonialurile obişnuite ale trecerii familiei regale prin gara oraşului, în drum spre alte destinaţii, acestea din urmă fiind şi cele mai dese, cu o frecvenţă cel puţin lunară.
Măsuri de securitate excepţionale
Trecerea trenurilor regale în zona Ploieşti-Predeal erau atent monitorizate, iar cei însărcinaţi cu securitatea suveranilor aveau misiuni clare şi prestabilite: Ministerul de Interne transmitea proceduri, diagrame de amplasare, cod vestimentar, în fapt adevărate manuale de pază şi protecţie.
Astfel, pe traseul liniei erau mobilizaţi jandarmii rurali, iar în gări erau mobilizaţi poliţişti al căror număr fluctua în funcţie de mărimea staţiei CFR. La Ploieşti, efectivele de pază puteau depăşi lejer 100 de persoane şi erau formate din comisarul Poliţiei Gării împreună cu alţi patru ofiţeri, precum şi opt agenţi speciali care trebuiau să fie prezenţi pe durata trecerii trenurilor regale, orarul acestora fiind adesea nocturn. De multe ori aceştia erau repartizaţi şi în alte staţii mai mici unde trenul regal staţiona. Lor li se mai adăugau şi agenţi ai Siguranţei şi jandarmi.
Măsurile de siguranţă erau excepţionale în cazul tuturor marilor personalităţi care treceau prin gara Ploieşti. Totul era controlat la sânge, iar persoanele dubioase erau arestate şi ţinute în secţiile de poliţie până la plecarea trenului, aşa cum s-a întâmplat cu ocazia vizitei şefului statului polonez, mareşalul Pildsuski, în 1922, când autorităţile de la Ploieşti au fost alarmate de informaţiile privind o tentativă de asasinat a acestuia.
Cu toate măsurile de securitate, uneori existau şi incidente, venite, culmea, din partea celor însărcinaţi cu siguranţa. Potrivit istoricului Dorin Stănescu, într-o adresă din epocă, emisă de Ministerul de Interne, se preciza că ofiţerii au fost surprinşi de şefii lor cu aparate de fotografiat cu care îl fotografiau pe rege. Alteori ofiţerii de poliţie stăteau pe peron şi se postau lângă vagoanele trenurilor regale privind indiscreţi la persoanele din interior. Deseori, poliţia cerea supravegherea atentă a elevilor care aveau sarcini de la părinţi să înmâneze suveranilor petiţii.
3000 de oameni la ceremonialuri
În mare, tiparul propriu-zis al desfăşurării ceremonialului era acesta: la intrarea trenului în gară, atmosfera vibreaza de ovaţiile participanţilor, se intona imnul, soldaţii dau onorul, aveau loc discursurile de întâmpinare, se oferea pâinea şi sarea, apoi se rosteau discursuri protocolare de bun venit şi de răspuns.
La gară erau reprezentate cel puţin 36 de categorii de instituţii, de la şcoli până la administraţie publică, armată, cler şi funcţionari ai statului, dar şi elitele profesionale şi economice ale localităţii. Numărul participanţilor la ceremonii ajungea la 2000-3000 de ploieşteni, la care se adăugau numeroşi gură-cască care vroiau să vadă şi ei, măcar de la distanţă, evenimentul.
Le Journal illustre prezintă sosirea ţarului Alexandru al II-lea în gara din Ploieşti, 1877. FOTO mateiudrea.wordpress.com
De asemenea, codul vestimentar al evenimentului prevedea ca şefii de stat să fie îmbrăcaţi în uniforme pline de decoraţii, membrii guvernului, ai reprezentanţelor diplomatice, înalţii funcţionari să poarte costume în special de culoare neagră, pe care să fie prinse decoraţii strălucitoare, în timp ce funcţionarii mijlocii, soţiile acestora, o parte a elitei locale, în special doamnele, atunci când nu poartă rochiile şi costumele comandate la Paris, să vină îmbrăcate, ca şi ţăranii, în costume naţionale.
Exces de zel după „Republica de la Ploieşti“
Întâmpinarea familiei domnitoare la gară a devenit un ritual aşa de bine întipărit în societatea prahoveană încât există şi un episod anecdotic cu privire la trecerea lui Carol I prin Gara Ploieşti. Potrivit istoricului Dorin Stănescu, pentru a face uitat episodul anti-monarhic al Republicii de la Ploieşti, din 1870, locuitorii oraşului au devenit manifestanţi exuberanţi ai dragostei faţă de suveran. Şi chiar dacă li s-a atras atenţia că manifestaţiile lor zgomotoase din timpul nopţii îl puteau deranja pe rege, ei au continuat cu la fel de mult zel, la fiecare trecere a trenului regal prin oraş.
De asemenea, s-a întâmplat şi ca trenul regal să oprească neprogramat în Gara Ploieşti, iar suveranul să fie întâmpinat cu la fel de mult entuziasm: ploieştenii erau la datorie.
În schimb, în 1869, când împăratul Austro-Ungariei, Franz Iosef, aflat în România, a trecut spre Sinaia, ploieştenii chemaţi să-l salute în gară au reacţionat destul de prost. Franz Iosef purta uniforma de husar ungur, fapt care a produs indispoziţie autorităţilor şi publicului ploieştean care nu a avut nici o „ exteriorizare de entuziasm”.
La un moment dat, în perioada interbelică, când vizitele intraseră în obişnuinţă, ceremonialurile deveniseră o corvoadă. Se întâmpla ca nimeni dintre ploieştenii de vază ai oraşului – fişa postului de prefect cerea, de pildă, ca acesta să fie prezent la gară la sosirea trenurilor cu vagoane ministeriale – să nu vrea să vină la întâmpinările de la gară, astfel că erau aduşi cu forţa de poliţişti.
Ceremoniile mortuare din Gara Ploieşti
Moartea suveranilor prilejuia şi ea ceremonialuri distincte, funebre, care aveau, de asemenea, strânsă legătură cu gara ploieşteană. La 16 septembrie 1914, trenul mortuar regal, transportând corpul lui Carol I, s-a oprit în gara Ploieşti, venind de la Sinaia, şi a fost întâmpinat de mii de oameni.
În 1927, la moartea regelui Ferdinand, ceremonialul s-a desfăşurat după acelaşi tipic, iar în 1938, la trecerea cortegiului funerar al Reginei Maria, codul vestimentar impunea participanţilor la ceremonia de întâmpinare să aibă următoarea ţinută de doliu: bărbaţii în costum negru, frac, cravată albă, mănuşi negre, decoraţii, magistraţii în robă, ofiţerii în ţinută de front cu brasard negru, iar doamnele în rochii negre cu voal de crepe.
Vă mai recomandăm
Sinaia, oraşul cu trei gări, în care au coborât regi şi preşedinţi
Se încarcă comentariile...
