Tumultuoasa viaţă a fostului ministru Istrate Micescu. Ce le-a spus celebrul avocat judecătorilor care i-au dat 20 de ani de temniţă grea

Istrate Micescu, unul dintre cei mai mari avocaţi români, profesor universitar şi ministru al Afacerilor Străine în guvernarea Goga-Cuza şi ministru al Justiţiei în Guvernul Tătărescu, a avut o viaţă demnă de un scenariu de film. La mai bine de o jumătate de secol de la moartea sa în temniţa de la Aiud, nepoata lui vorbeşte despre viaţa personală a celebrului jurist şi om politic.

Faimosul avocat Istrate Micescu şi-a început cariera politică în 1918, când a devenit membru al Partidului Naţional Liberal, cu a cărui conducere avea să intre mai târziu în conflict, conflict care a dus la crearea de către profesor a unui grup dizident şi înfiinţarea revistei „Răspunderea”, în care milita pentru „refacerea moralităţii şi credibilităţii partidului”. A fost deputat în trei legislaturi (în 1920, în 1927 şi în 1931), în ultima (1931) devenind ales şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. 

A flirtat, în perioada urcării pe tron a regelui Carol al II-lea, cu grupul liberal condus de Gheorghe I. Brătianu, familia celebrului avocat Micescu fiind înrudită cu importanta dinastie de oameni politici. S-a întors la PNL, iar din 28 decembrie 1937, sub guvernarea Goga-Cuza, a devenit ministru de externe. Nepoata sa, prof. conf. Ioana Cristea Micescu, aminteşte, pentru „Adevărul“, despre momentul în care s-a decis numirea sa în această funcţie.

“O relatare sugestivă: Acasă la Goga, oamenii politici <<schiţau>> guvernul, iar Istrate Micescu urma să fie desemnat ministru de externe. S-a încheiat întâlnirea şi se pregăteau să plece, când au fost opriţi de replica Veturiei Goga: <<Vai, Tavi, dar de Tutu ai uitat?>>. Octavian Goga îl uitase pe nepotul său, Lucian Blaga. Acesta a primit o funcţie de secretar de stat”, povesteşte nepoata lui Istrate Micescu. Nu şi-a cunoscut bunicul, dar îi pastrează cu sfinţenie memoria. 
 

Istrate Micescu a deţinut funcţia de ministru al afacerilor externe până 10 februarie 1938, data instaurării dictaturii regale, când a primit misiunea de a elabora noua Constituţie pentru legitimarea regimului, însă proiectul elaborat de Istrate Micescu a fost astfel formulat încât să limiteze, totuşi, puterea regală. 

A fost membru al Consiliului Superior Naţional al Frontului Renaşterii Naţionale, senator în noul Parlament şi ministru al justiţiei în guvernul Gheorghe Tătărescu (24 noiembrie 1939 – 10 mai 1940). După venirea comuniştilor la putere, în anul 1945, celebrul avocat Istrate Micescu, cunoscut şi pentru orientarea sa antisemită, a fost exclus din barou, iar mai apoi acuzat de „acţiuni de rezistenţă împotriva regimului de democraţie populară”. La 1 iulie 1948 a primit o sentinţă cruntă: de 20 de ani de temniţă grea. 

Replica pe care Istrate Micescu le-a dat-o magistraţilor, care au pronunţat sentinţa ce avea să-i aducă moartea trei ani mai tarziu, a rămas celebră: „Mulţumesc generozităţii Înaltei Curţi că mi-a dorit o viaţă atât de lungă în care probabil voi face doi sau trei, iar restul îi veţi face voi!”. 

“Excluderea din Barou, condamnarea politică, au fost consecinţele condiţiilor naţionale şi internaţionale. Între victime s-au aflat mii de români. Detaliile devin <<picanterie>>. De exemplu, printre acuzaţiile din proces, de uneltire împotriva statului era şi aceea că este deţinător de arme. Într-adevăr, bunicul meu era colecţionar de arme, având o panoplie cu iatagane, pistoale de pe vremea lui Cuza sau Napoleon Bonaparte. Acestea aveau o valoare istorică, şi nu ca funcţionalitate. Armele cu pricina au fost furate şi alţi colecţionari se mândresc azi cu ele”, mai spune Ioana Cristea Micescu.

Cărţile, vânătoarea şi femeile, trei dintre pasiunile sale
 

Dincolo de activitatea sa politică încheiată tragic, celebrul avocat şi profesor univesitar a avut o viaţă personală care l-a făcut cunoscut şi prin pasiunile sale, poate chiar mai mari decât politica: femeile, vânătoarea şi cărţile.
 

“Am avut o familie destul de burgheză şi nu se vorbea despre aventuri galante ale nimănui, cu atât mai mult despre Istrate Micescu. După divorţ, bunica mea, Anişoara Stroici, născută Munteanu, nu-i mai spunea Titi – aşa cum era apelat în intimitate de familie, ci întotdeauna Maestrul”, povesteşte nepoata celebrului avocat.
 

Dragoste, copii şi morţi 
 

Patru femei au jucat un rol important în viaţa amoroasă a lui Istrate Micescu. A avut copii cu trei dintre ele, nu toate soţii, între primul şi ultimul său născut fiind o diferenţă de vârstă de două decenii. “Primul născut a fost Roger, cu mama acestuia nu s-a căsătorit. Prima soţie a provenit din familia unui magistrat din Craiova, Elena Valimarescu. Împreună au avut-o pe Mariana (Anne-Marie). În Bucureşti au locuit pe B-dul. Carol, într-un apartament închiriat într-o casă elegantă cu faţada în cărămidă aparentă. Elena a murit în mod tragic pe când Mariana avea, cred, 3 ani (în anul 1919). Copilul a fost crescut de familia mamei, la Craiova, dar şi de bunicii de la moşia din Ciumeşti”, povesteşte nepoata avocatului.  
 

O logodnă ruptă în favoarea alteia 
 

Cea de-a doua soţie, Anişoara, bunica Ioanei Micescu, era fiica generalului Alexandru Munteanu, cumnatul generalului Marzescu. “Anişoara venise la primul său bal însoţită de părinţi. Aici a cunoscut-o Istrate şi, deşi era logodit, a rupt logodna şi a cerut-o în căsătorie pe Anişoara. Au locuit tot cu chirie într-o casă a familiei Mavrocordat, în Bucureşti, pe strada Batiştei. S-au căsătorit având ca nas pe G. Duca”, mai spune Ioana Cristea Micescu.
 

Nenorocirea îl loveşte din nou pe Istarte Micescu 
 

Primii doi copii pe care i-a avut cu noua sa soţie n-au supravieţuit, iar mai târziu, după naşterea celui de-al treilea, a murit şi mariajul celor doi. “După două naşteri nereuşite (cei doi băieţi au fost înmormântaţi la mormântul familiei din Ciumesti), s-a născut cel mai mic băiat al avocatului, Istrătel, viitorul meu tată. Cu această ocazie, Istrate Micescu s-a decis să cumpere prima sa proprietate în Bucureşti, pe str. Ioan Zalomit nr. 10-12, architect Van Saanen-Algi. Casa s-a inaugurat în 1930 şi a cunoscut întâmplări de tot felul: nunta Maranei cu magistratul Viforeanu, dar şi divorţul de Anişoara, bunica mea”, mai povesteşte nepoata. 

Ultima sa soţie, Elizabeta (Lisetta) Pastia, descendenta unei familii de magistraţi din Brăila, nu i-a dăruit însă copii. “În tinereţe semăna izbitor cu bunica mea Anişoara (Ama). A rămas văduva avocatului Istrate Micescu. A respectat toate dorinţele testamentare ale acestuia”, mai povesteşte Ioana Micescu. 
 

Partide de vânătoare alături de Rege, la Ciumeşti 
 

Moşia Ciumeşti stăpânită de familia sa încă din secolul al XVI-lea, era şi locul de desfăşurare a unor impresionante partide de vânătoarea onorate de invitaţi de vază. Lucian Blaga, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Dinu Brătianu, Eustaţiu Stoenescu ori şi Pamfil Şeicaru sunt doar câţiva dintre ei. 
 

“Vânătoarea era un ritual al timpului cu scopul de a socializa, dar şi un sport. Din memoriile regelui Carol am aflat că a fost invitat şi a participat la partide de vânătoare organizate la Ciumeşti (Miceşti). Ceea ce ştiu este că bunicul meu nu prea înghiţea camarilla regală (Urdăreanu, etc.) În familie participau la vânătoare şi femeile. Bunica, spre exemplu, practica tirul şi a obţinut medalii la concursuri internaţionale. Personal, urăsc vânătoarea şi nu îmi doresc vreodată să omor fiinţe vii”, mai spune Ioana Micescu. 
 

Ionel şi Păstorel Teodoreanu, printre oaspeţii săi din Casa Muzelor 
 

Moşia de la Miceşti era locul său de destindere unde se refugia din tumultul capitalei. Dar nu conacul cu 22 de camere era locul în care Istrate Micescu îşi regăsea energiile, ci cabana de vânătoare, Casa Muzelor, numită astfel după cele trei statui aduse să-i vegheze liniştea şi inspiraţia, cumpărate dintr-un anticariat al Bucureştiului, acum rămase numai două.
 

“Casa Muzelor este o clădire mai mică. Construită la marginea pădurii. Un loc de linişte şi studiu, unde îi placea să se retragă sau să găzduiască prietenii mai importanţi. Istrate Micescu a fost prieten cu mulţi scriitori, unii dintre acestia, colegi la Drept: Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu şi Păstorel, Victor Eftimiu şi Valjan. Poate că ar trebui amintit că lui Istrate Micescu îi plăcea, în momentele de relaxare, să cânte la flaut”, mai spune Ioana Cristea Micescu. 
 

Un erudit cu o bibliotecă impresionantă 
 

Avocatul Istrate Micescu a deţinut una dintre cele mai importante biblioteci private ale vremii. “În afară de lucrările de specialitate, îl interesau cărţi de literatură antică, filosofie, istorie, artă. Cărţile din bibliotecă erau citite şi de <<secretarii săi>> (tineri care lucrau pentru procese). Obişnuia să fişeze şi să claseze în fişiere informaţiile. A mai rămas o casetă cu câteva sute de fişe, din care rezultă că se interesa de opera lui H. Bergson”, mai spune nepoata celebrului jurist.  
 

Şi, dincolo de impresionanta bibliotecă de la Ciumeşti, Istrate Micescu deţinea şi o valoroasă colecţie de tablouri.

“Istrate Micescu era un apropiat al lui Steriadi (cu care Anişoara  a studiat pictura. Am un tablou al ei – o natură moartă cu o icoană). Mai avea tablouri de Tonitza, N. Grigorescu, Luchian, toate disparate după cărţi, statui, arme, mobilier”, încheie Ioana Micescu. La Ciumeşti (acum comuna Miceşti), îşi doarme somnul de veci Istrate Micescu, alături de ultima  soţie. Mormintele sunt unele simple, amenajate nu în capela familiei, ci lângă bisericuţa din sat.