Oradea: Portret/ Ion Simuț scrie, vorbește, pune suflet și convinge
0
Ion Simuț este unul dintre cei mai buni critici literari ai momentului, fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor și al Academiei Române. În același timp este un profesor îndrăgit de studenți.
„Dragostea pentru literatură a venit oarecum de la sine, particularizată din dragostea de carte. Am fost un elev bun, care se pregătea la toate materiile. Eram bun inclusiv la sport”, povestește profesorul Ion Simuț. Dintre toate pasiunile, a învins literatura. Critica literară s-a dezvoltat din vocaţia pedagogică. A urmat Liceul Pedagogoc și a ajuns învățător în satul natal. După absolvirea facultății, a fost repartizat ca profesor de franceză tot în satul natal. „Mi-am făcut apostolatul, am umplut o cameră de cărţi, am colaborat constant la mai multe reviste literare din ţară, astfel încât a venit firesc în 1986 ocazia de a deveni redactor la revista Familia”, își amintește el.
Criticul literar
Ion Simuț este un profesor blajin, dar un critic literar serios. „Destinul meu de critic și istoric literar s-a împletit încet, dar sigur”, recunoaște Simuț. A început prin a scrie articole de critică la periodicele literare din țară, iar apoi și sub formă de volum. A publicat deja zece volume de critică literară, aproape o mie de articole și a peste 20 de ediții din scriitori clasici și moderni. Uniunea Scriitorilor și Academia Română i-au observat lucrările pertinente și le-au apreciat, oferindu-i în 1994 premiul Uniunii, iar în 2004 Premiul Titu Maiorescu din partea Academiei. Are impresia că nu ar putea face altceva mai bine, deși este conștient că are capacitățile de manifestare și în alte domenii profesionale. „Am convingerea că trebuie să perseverezi şi să fii productiv în domeniul tău de specialitate şi de performanţă pentru a fi recunoscut şi respectat. Ai fost înţeles, continuă! N-ai fost înţeles, continuă! Vorbeşte, scrie, explică, pune suflet şi vei convinge!”, crede cu convingere Ion Simuț.
Catedra, o dragoste constantă
Ion Simuț iubește meseria de dascăl. A fost pe rând învățător, profesor de română prin intermediul articolelor publicate în reviste și cărți, iar din 1993 predă la Universitatea Oradea. Anul trecut a fost ales decan al Facultății de Litere. „Nu pot să spun că stundeții mă inspiră, mă obligă să-mi fac datoria”, spune Ion Simuț. Din punctul său de vedere cel mai prețios capital al unui profesor este credibilitatea. Pentru asta se pregătește și este tot timpul la curent cu ce se întâmplă în plan literar. Recunoaște că dacă n-ar fi profesor tot așa ar proceda, dar atunci ar face-o doar pentru sine. Se străduiește, împreună cu colegii săi, să le transmită studenților valorile unei tradiții culturale.
Profil:
Născut
La 26 august 1953, Hotar, Bihor
Studii
Facultatea de Filogie, Universitatea babeș Bolyai, Cluj-Napoca
Familie
Căsătorit, are doi copii
Experiență
Critic literar, decanul Facultății de Litere, Universitatea Oradea
Ce-i place:
“Îmi plac lucrurile simple, cum ar fi: apa de izvor, coaja de pâine coaptă la ţară, casa natală, cititul, cositul, discuţiile amicale”, înșiră profesorul Ion Simuț. Enumerarea continuă cu caisele și perele pergamute, dulceaţa de afine, murele, carnea de miel, păstrăvul, vinul alb sec și pădurea. Îi place să călătorească cu trenul sau cu maşina până la Cluj. Îi plac Sibiul, Iaşiul, Parisul, Budapesta. Din domeniul literar cei mai aproape de suflet îi simte pe Eminescu, Rebreanu, Arghezi, Balzac, Proust sau Valéry.
Ce nu-i place:
”Categorit nu-mi plac apa carbogazoasă, panificaţia industrializată, merele din comerţul de iarnă, carnea de raţă, somonul, vinul roşu dulce și agrişele”. Nu-i plac câmpia, aeroportul și drumul de Arad și cartierele de blocuri. Nu se împacă cu ignoranţa voioasă, bârfa răutăcioasă. Nu-i place săpatul, chiar dacă provine de la țară. În domeniul literar nu este fan Bolintineanu, Mateiu Caragiale sau Ion Barbu.
Întrebări și răspunsuri:
- De ce ați ales critica literară?
IS – Nu știu dacă eu am ales-o sau m-a ales ea pe mine. S-a dezvoltat din vocația mea pedagogică. Cred că asta pot face cel mai bine din toate profesiile care m-au atras la un moment sau altul.
- Cum e să vă vedeți fiul călcându-vă pe urme?
IS – Andrei îmi seamănă în multe privințe. A absolvit aceeași facultate, a debutat la aceeași revistă. În volum a debutat mai devreme. Am încredere în destinul lui literar. Ca părinte mă simt confirmat. E unul dintre cei mai buni parteneri de dialog pe care îi am.
- Literatura contemporană și cititorii ei evoluează sau involueaz?
IS – Nici una, nici alta. Se schimbă în permanență. Nu poți da automat o conotație pozitivă sau negativă acestui fenomen.
Se încarcă comentariile...
