Galaţi: PORTRET Mihaela Boboc pictează poezie şi scrie pasteluri
0
Mihaela Boboc consideră poezia drept o formă de terapie şi nu poate trăi fără pictură. Adoră să fie împresurată de pensule, culori şi de mirosul vopselurilor de atelier.
Pasiunea Mihaelei pentru pictură şi poezie este moştenită de la tatăl ei, pe care-l consideră un om sensibil cu suflet de artist, care a iubit arta mai mult decât se poate spune în cuvinte obişnuite. Mihaela a transformat durerea pierderii tatălui ei, în versuri, şi aşa s-a născut primul manuscris de poeme, pe care-l va publica în 2010.
Mihaela a debutat literar în vara acestui an, în ziarul buzoian „Opinia". Au urmat alte patru apariţii în acelaşi ziar şi una în revista trimestrială „Vitralii", ilustrată în întregime cu picturile artistei. A mai publicat poeme în revista „Antares", „Marmaţia Literară" din Sighetul Marmaţiei şi „Porto Franco" din Galaţi. „Anul 2009 a reprezentat un punct de cotitură în viaţa mea profesională, ca urmare a lansării în lumea culturală buzoienă şi gălăţeană", îşi aminteşte Mihalea Boboc.
A primit premiul literar „Titel Constantinescu", Premiul Festivalului Internaţional de Poezie din Sighetul Marmaţiei şi Premiul Bibliotecii judeţene Ion Heliade Rădulescu, la Concursul Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor".
A venit şi pasiunea pentru pictură
Mihaela nu s-a mulţumit doar cu pasiunea pentru poezie şi a urmat cursurile Şcolii Populare de Arte din Galaţi - secţiunea pictură. De-a lungul celor trei ani de studiu a participat la numeroase expoziţii şi saloane dedicate fiecărui anotimp, dar şi sărbătorilor Paştelui, Crăciunului sau zilei femeii cu tablouri reprezentative.
„Pictez peisaje, naturi statice, flori, dar şi compoziţii proprii şi uneori pictura iconografică. Tematica abordată e una largă şi-mi plac provocările şi tehnicile noi de creaţie", ne-a precizat pictoriţa. Anul acesta, a avut şansa de a participa la Concursul Naţional de Pictură „Câmpina 24 h", unde a realizat, împreună cu ceilalţi participanţi, un tablou reprezentativ pentru oraşul Câmpina.
Ediţia de Crăciun a Târgului de vintage şi handmade de la „Club Scena" a reprezentat pentru Mihaela Boboc începutul unui proiect prin care urmăreşte realizarea de felicitări având ca tematică bucuriile iernii, alături de poeme personalizate decorate manual.
Când vine vorba despre viitor, Mihaela speră să dăruiască din bucuria creaţiilor ei tuturor celor care încă mai cred în puterea artei şi frumosului. „Lucrez la al doilea manuscris şi am promisiuni de lansare a următorului volum de versuri la Buzău, locul în care m-am lansat ca poet. Am acolo prieteni care mi-au fost alături şi m-au susţinut. Am avut un an plin deoarece am participat la multe concursuri de poezie în ţară şi am avut bucuria să câştig patru premii naţionale şi unul internaţional", a mai spus Mihaela Boboc.
Ce-i place?
Pictura, poezia, care mă ajută să descopăr lumea, muzica, dansul şi călătoriile. Îmi place fotografia, patinajul artistic şi desenele animate japoneze, tip Manga. În mijlocul tuturor pasiunilor este iubirea, liantul şi baza tuturor, fără de care nimic nu aş putea face sau trăi. Îmi plac oamenii sensibili, iubitori şi creatori de frumos, oamenii care ştiu încă să dăruiască, să iubească şi să se bucure de viaţă.
Ce nu-i place?
Cel mai mult mă întristează faptul că oamenii zilelor de azi au uitat să se bucure de lucrurile mărunte alte vieţii, fie că e vorba de o floare, un peisaj, un prieten, o vorbă bună sau o masă împreună cu familia. Suntem prea ocupaţi să mai dăruim, fie măcar puţinul timp pentru a asculta, pentru a fi alături de cei dragi. Nu-mi plac oamenii superficiali, înguşti la minte sau aroganţi.
Întrebări şi răspunsuri!
1.Cum poate fi adus un tablou din ziua de azi, la valoarea unui Rembrandt, de exemplu?
Nu ştiu dacă prezentul mai oferă artiştilor ocazia afirmării talentului lor. Pe vremuri, oamenii trăiau altfel, îşi făceau timp să vadă frumosul lucrurilor, să admire un tablou sau o scriere de valoare. Zilele de azi aduc cu sine opulenţa urâtului şi o lume în care prostia, superficialitatea, destrăblarea sunt aduse la rang de artă, în timp ce adevăratele valori stau nebăgate în seamă într-un con de umbră.
2. Se poate trăi din pictură?
Îmi place să cred că se poate. Dar practica mi-a demonstrat contrariul, eu însămi practic o profesie care nu are nici o legătură cu arta, sunt economist, cu studii şi diplome în domeniu. Mi-ar plăcea ca într-o zi să mă ocup doar de ceea ce iubesc şi mă defineşte ca om şi artist, dar adevărul zilelor noastre se încăpăţânează să iasă la iveală.
Profil:
Data şi locul naşterii: 19 mai 1982, Buzău
Studii: Masterat în Strategii Politice Manageriale 2005-2007, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi
Starea civilă: Căsătorită, un copil.
Se încarcă comentariile...
