Proiectul MK-Ultra. Cum au fost distruse vieţile unor oameni supuşi unor exprimente şi tehnici de „spălare pe creier“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Există nenumărate legende şi teorii ale conspiraţiei cu privire la experimente sinistre efectuate la ordinul guvernelor unor ţări sau de către diverse servicii secrete. Nu acelaşi lucru se poate spune despre proiectul MK-Ultra, a cărui existenţă nu poate fi pusă la îndoială fiind recunoscut şi de Congresul SUA.

O ştire apărută în anul 1974 în publicaţia New York Times a zguduia din temelii întreaga societate americană şi a năruia încrederea populaţiei în autorităţi. Jurnalistul Seymour Hersh dezvăluia faptul că timp de mai bine de un deceniu, între 1953 şi 1967, CIA realizase un proiect ultrasecret, în cadrul căruia au fost realizate experimente cumplite asupra unor cetăţeni fără acordul acestora.

Informaţiile au fost preluate de ziarele şi de posturile de televiziune din toată lumea, iar de-a lungul anilor au fost realizate numeroase documentare pe această temă. Deşi CIA a încercat să muşamalizeze totul, Congresul Statelor Unite a cerut o anchetă amplă pentru investigarea abuzurilor împotriva comunităţii americane.

Cum în urma scandalului Watergate din 1973, directorul CIA de atunci, Richard Helms, ordonase distrugerea dosarelor din cadrul programului, o bună parte dintre documente nu au putut fi recuperate. Chiar şi aşa au fost descoperite câteva mii de pagini care nu apucaseră să fie distruse, iar informaţiile au ajuns în presă. 

Ce s-a descoperit

În anii 50-60, în plin Război Rece, existau temeri că agenţii sovietici, chinezi şi nord-coreeni au folosit tehnici care implicau controlul minţii împotriva americanilor căzuţi prizonieri în timpul confruntărilor din Coreea.

Ca răspuns, Allan Dulles, director al CIA pe atunci, a aprobat proiectul MK-Ultra în 1953. Operaţiunea sub acoperire urmărea dezvoltarea unor tehnici despre care se spunea că ar putea fi folosite împotriva inamicilor din blocul sovietic, pentru a controla comportamentul cu ajutorul medicamentelor şi manipulatorilor psihologici.

În cadrul programului au fost făcute mai mult de 150 de experimente pe oameni. Experimentele implicau administrarea unor medicamente psihedelice, substanţe halucinogene, paralizii şi terapie cu electroşoc. Multe dintre teste au fost efectuate la universităţi, spitale sau închisori din Statele Unite şi Canada. Cele mai multe dintre acestea au avut loc între anii 1953 şi 1964, dar nu este clar numărul celor care au fost implicaţi în teste.

Au fost testate droguri şi medicamente pe populaţie

În cadrul MK-Ultra, CIA a finanţat numeroase studii la Universitatea Columbia, Universitatea Stanford şi alte colegii în care au fost testate efectele unor medicamente şi substanţe halucinogene. Cu timpul au fost incluse şi experimente cu MDMA (ecstasy), mescalină, heroină, barbiturice, metamfetamină şi psilocibină. Testele au fost făcute pe studenţi pe pacienţi ai unor spitale care nu au fost informaţi. 

experimente mk ultra foto pixabay com

Coordonatorul programului, Sidney Gottlieb,  a insistat pentru folosirea drogului LSD pe civili, persoane care nu-şi dăduseră acordul şi care nici măcar nu-şi imaginau că ar putea să fie subiecţi într-un asemenea experiment. Conştienţi de problemele legale ale proiectului, acesta a fost desfăşurat în secret timp de aproximativ 20 de ani, perioadă în care multe morţi au fost asociate diferitelor proiecte din cadrul programului. În tot acest timp, se presupune că numeroase persoane ar fi murit din cauza drogurilor şi a medicamentelor ingerate. Victimelor li se administrau medicamente pentru controlul minţii, culegerea de informaţii şi erau supuse la diverse torturi psihologice. 

Operaţiunea Climax

Operaţiunea Midnight Climax a fost un proiect MKULTRA în care au fost folosite prostituate angajate de CIA. Unii dintre clienţii acestora au fost drogaţi, fără acordul lor. Agenţii CIA urmăreau efectele drogurilor asupra comportamentului bărbaţilor. Pentru aceasta, în camerele prostituatelor au fost instalate dispozitive de înregistrare.

Majoritatea experimentelor Operaţiunii Midnight Climax au avut loc în San Francisco, Marin County şi în New York City. Programul nu a avut un control prea mic, iar agenţii implicaţi ai CIA au recunoscut că a rămas o atmosferă liberă, de partid. Printre documentele pe care CIA nu apucase să le distrugă se număra şi corespondenţa dintre agentul CIA George White şi Gottlieb, din 1971. 

Există suspiciuni că programe similare s-ar derula şi în prezent

Varianta oficială a autorităţilor SUA este că proiectul a fost defintiv oprit, încă din 1964. Există însă numeroase voci care susţin că acest MKULTRA se derulează în continuare sau că o serie de programe similare ar avea loc şi în prezent.

Hank Albarelli, autorul cărţii „O greşeală teribilă: Uciderea lui Frank Olson şi Experimentele Secrete ale CIA din Razboiul Rece” se numără printre cei care spun că au dovezi în sprijinul acestor afirmaţii. „Am scris o carte despre lucruri care s-au întâmplat în anii 50 şi 60 şi chiar la inceputul anilor 70, lucruri care din păcate încă se mai întâmplă şi azi. Astăzi au loc torturi şi altele care dacă urmează să continue în acest fel…10 sau 15 ani de acum încolo poate fi oricine tu, eu, copiii noştri, nepoţii noştri, cine ştie cine poate fi?”, a spus Albarelli, într-un interviu.

În realitate, există informaţii potrivit cărora SUA nu ar fi fost singura ţară în care au fost efectuate astfel de experimente. Serviciile secrete din fosta URSS, China, Coreea de Nord, dar şi din alte ţări ar fi recurs la experimente asemănătoare având acelaşi scop. În România comunistă, fosta securitate a iniţiat un proiect prin care se urmăreau aceleaşi scopuri. „Fenomenul Piteşti” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite