Nouă ardeleni într-o călătorie spre centrul Pământului

Cei nouă ardeleni au coborât 1.000 de metri în măruntaiele Terrei / Foto: Cristina Ianc

Două echipe de speologi ardeleni (şase fete şi trei băieţi) au coborât săptămâna trecută 1.000 de metri în măruntaiele Terrei. Nouă speologi din Cluj şi Bihor au participat la sfârşitul lunii septembrie la o expediţie în peştera Berger din Franţa.

Din grup au făcut parte şase fete şi trei băieţi. Coborârea în peşteră a început pe 28 septembrie. Speologii români s-au împărţit în două echipe, o echipă mixtă şi una exclusiv feminină (Mihaela Mănişor - Cluj, Cristina Ianc, Raluca Ianc şi Adina Micula - Bihor), întrucât numărul recomandat în speologie este de trei-patru persoane per echipă. Unul dintre colegii lor a decis să nu parcurgă traseul în întregime. Cele două echipe au intrat în peşteră la un interval de o oră distanţă, fetele fiind primele.

Deschizătoarele de drum

„Sper că, astfel, am deschis calea şi altor fete care probabil au aceeaşi pregătire ca şi noi, sunt la fel de bune, dar nu au îndrăznit să încerce. Sunt convinsă că, odată cu aceste rezultate, va fi mai uşor, în viitor, pentru colegele noastre, atât în speologie, cât şi alte sporturi montane", spune Mihaela Mănişor, aflată în Franţa, doctorand în Automatică. Practică speologia de aproape 12 ani, acum fiind membră a Clubului Speologic „Politehnica", la fel ca şi ceilalţi participanţi clujeni la expediţie.

Din echipa mixtă au făcut parte Teodora Mărcuţ, Carmen Avram, Lucian Frenţiu şi Ştefan Ţegher. Teodora şi Carmen, colegele clujence ale Mihaelei, sunt programatori de profesie, dar au o experienţă de peste 10 ani în speologie. „Prima dată când am intrat într-o peşteră aveam şase-şapte ani, am mers cu tata şi ţin minte că lumina drumul cu o lampă de carbid. A fost undeva lângă Padiş. Ai mei iubesc foarte mult muntele", îşi aminteşte Carmen.

Teodora, în schimb, practică atât speologia, cât şi alpinismul. A ajuns la peste 1.000 de metri sub pământ în Franţa şi la 6.200 înălţime în Asia, pe munţii Tian Shan. „Nu se pot compara una cu alta. Totul diferă, de la peisaj (râde), la trăiri şi la echipamentul necesar", spune Teodora.

În peştera Berger au întâlnit galerii înalte de peste 100 de metri, al căror tavan nu era atins de lumina lanternelor, dar au fost nevoite şi să se strecoare, pe burtă, prin locuri înguste şi înalte de o jumătate de metru.

Lacul subteran care dispare şi apare

Înainte de a parcurge traseul întreg, ardelenii au făcut o tură de recunoaştere, până la 640 de metri sub pământ. Au urmat câteva zile de ploi. Când expediţia a început, nu mică le-a fost surprinderea când au întâlnit în drumul lor un lac care, înainte, nu era acolo. „L-am trecut cu o barcă gonflabilă", povesteşte Teodora, adăugând că, la întoarcere, au găsit barca aşezată pe argilă - lacul dispăruse. „Asta ne-a ajutat mult, pentru că am economisit timp şi efort", mai spune Carmen.

Ploaia şi viiturile, principalul pericol

Principalul pericol în expediţia subterană a ardelenilor a fost ploaia. „Ne-am temut foarte mult că expediţia ar putea eşua din cauza vremii proaste", spun fetele. Ele au explicat că, în cazul în care plouă, în doar câteva ore, unele porţiuni ale peşterii se inundă complet, iar „puţurile" - hăuri cilindrice de până la 44 de metri - se transformă în cascade subterane. „Am avut noroc din acest punct de vedere. Ne-am informat în privinţa vremii, dar nu am vrut să ne asumăm vreun risc din acest punct de vedere", încheie Carmen. Tocmai din acest motiv, nu au zăbovit prea mult la capătul traseului.

Despre peşteră

Peştera Berger a fost descoperită în 1953.  Dacă în acei ani, o astfel de „excursie" dura 13 zile, în 2010 ea s-a finalizat după 22 de ore. Cea mai adâncă peşteră din România este Peştera V5, cunoscută şi ca „Avenul V5", şi este situată în depresiunea Vărăşoaia. Are o adâncime de 643 de metri.