Alin Rîpă, balerinul de aur al Clujului

A reuşit anul acesta o dublă performanţă, o „medalie de aur” şi una „de argint” la Olimpiada Naţională de Coregrafie. Pentru aceste rezultate clujeanul s-a pregătit sute de ore şi spune că şcoala i-a devenit familie.

Alin Rîpă a fost un copil energic, iar părinţii au ţinut morţis că fiul lor să nu piardă vremea în curtea blocului şi „să facă ceva”. A trecut pe rând de la schi, la înot de performanţă, dar ambele variante s-au dovedit a fi alegeri total neinspirate. Tatăl acestuia, Gabriel, artist instrumentist în cadrul Filarmonicii din Cluj, şi-ar dorit ca şi Alin să-i calce pe urme, dar acesta a abandonat violoncelul la foarte scurt timp. În clasa a VI-a a decis să-l transfere la Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca.

Vedea arta ca pe o obligaţie

„Mi-a fost foarte greu pentru că eu aveam de recuperat doi ani pierduţi, pe lângă anul în curs. La vremea aceea vedeam toată treaba ca pe o obligaţie, înscrisă în capitolul <trebuie să fac ceva>. Vedeam totul ca pe o copilărie pierdută. În mintea mea, cel mai important lucru era să mă joc cu prietenii”, rememorează Alin Rîpă, acum elev în clasa a XI-a. Unul dintre primele spectacole importante susţinute de acesta, în clasa a VIII-a, i-a schimbat, însă, percepţia asupra artei pe care o practica până atunci nu cu foarte mare plăcere: „Am început să prind gustul şi să-mi dau seama că nu foarte mulţi au abilităţile necesare pentru a practica acest tip de artă”.

Olimpic din întâmplare

În clasa a X-a a consemnat şi prima participare în cadrul Olimpiadei Naţionale de Coregrafie, însă a obţinut un rezultat modest, o menţiune. Anul acesta, însă, tânărul a reuşit o dublă performanţă, locul întâi în cadrul secţiunii de „dans contemporan” şi „argintul” la „dans clasic”. „Nu am intenţionat să particip, dar am fost rugat de o colegă să dansez cu ea, în afara concursului pentru că în cadrul olimpiadei există şi o probă de duet, unde ai nevoie de partener. Profesoara a considerat că, dacă tot m-am pregătit foarte bine, ar fi bine să particip şi eu”, a explicat elevul. Pentru a ajunge însă la asemenea performanţe Alin a făcut zilnic un tur al şcolii unde studiază, între sala de cursuri, cea unde repeta pentru dans contemporan şi cea unde exersa dansul clasic.

A repetat zilnic minimum opt ore, ajungând acasă deobicei în jurul orei 20.00, iar de foarte multe ori chiar şi la ora 22.00: „Prieteni cu care să ies nu prea mai am. Nu am timp, dar nimic nu se compară cu satisfacţia pe care o am atunci când dansez. Familia mea e şcoala, dansul, e ca o a doua casă”. Alin Rîpă doreşte să-şi urmeze visul, acela de a deveni balerin, însă nu exclude să se orienteze spre o carieră „mai comercială”, aceea de a face parte din baletul unei emisiuni de divertisment.

Ai avut moment când te-ai gândit să renunţi?
În clasa a VIII-a am trecut peste cel mai dificil moment. Îmi doream foarte mult să evoluez, şi ştiind că am de recuperat, am luat prea în serios totul şi am cedat. Acum nu-mi pare rău că nu am renunţat, n-aş da baletul pe nimic în lume.

De ce te gândeşti să lucrezi într-o televiziune?
Nu m-am gândit încă ce-o să fac. Aş putea urma atât carieră de balerin, cât şi să mă îndrept spre televiziune. Mai am timp să mă gândesc. Din păcate, la noi în ţară nu e deloc bine plătit baletul. E vina celor care nu ştiu să-l aprecieze şi care cred că baletul e doar o joacă de copii.

Ce-i place: „Când am timp liber îmi face mare plăcere să mă uit la televizor. Cel mai mult însă mă relaxează plimbările. E poate singura activitate care mă deconectează total de dans, de ce fac o zi întreagă”, a declarat Alin Rîpă.

Ce nu-i place: „Nu-mi plac exerciţiile de încălzire. E prea multă robotică. De asemenea, nu-mi place când mor de foame, dar de foarte multe ori se întâmplă să mor de foame”, spune glumind elevul.