Cum au murit cei mai odioşi dictatori ai umanităţii. Unul s-a sinucis în condiţii misterioase, celălalt a decedat după o posibilă otrăvire
0
Doi dintre cei mai cumpliţi dictatori ai istoriei contemporane au sfârşit în condiţii misterioase. Adolf Hitler şi Iosif Visarionovici Stalin, liderii a două super-puteri totalitare care au dominat cel de-Al Doilea Război Mondial, au murit în condiţii greu de elucidat.
În prima jumătate a secolului XX, Europa a fost dominată de două personalităţi sinistre ale istoriei mondiale. Este vorba de Adolf Hitler şi Iosif Vissarionovici Stalin. Ei sunt cei mai cumpliţi exponenţi ai extremismului european, atât de dreapta, cât şi de stânga, responsabili pentru moartea a milioane de oameni, prin muncă forţată, execuţii, lagăre de exterminare şi înfometare cruntă.
Hitler este responsabil de Holocaustul evreiesc, iar Stalin - de o epurare fără precedent în toată fosta Uniune Sovietică, autorul, printre altele, al Holodomorului, sau mai pe scurt genocidul îndreptat împotriva poporului ucrainean. Moartea acestor doi cumpliţi dictatori a fost una violentă, chinuitoare şi învăluită în mister.
Părintele nazismului şi o sinucidere controversată
Adolf Hitler a fost unul dintre cei mai odioşi dictatori din istoria omenirii. A fost stăpânul Germaniei Naziste şi de altfel părintele acestei ideologii de extremă dreaptă. Născut într-o familie austriacă în 1889, Hitler a avut o ascensiune fulminantă. Pasionat de artă, a devenit în cele din urmă soldat şi erou după Primul Război Mondial. A profitat de situaţia grea în care se afla Germania învinsă, dar şi de criza economică care bântuia lumea, şi a creat propria ideologie şi propriul partid, pe fundamente naţional-socialiste. A fost părintele nazismului german, un partid anti-semit, violent şi revanşard. Hitler este cel care a aruncat Europa în cel de-Al Doilea Război Mondial şi omul care a reuşit să o cucerească aproape în totalitate. De numele său se leagă moartea a milioane de oameni, în special evrei, nu numai pe front, dar şi în ghetouri, lagăre de concentrare şi exterminare sau tabere de muncă forţată. A visat să cucerească lumea şi să instaureze dominaţia ”rasei ariene”, exterminând ”rasele impure”. Visul său a fost curmat de eşecul ofensivei în Rusia. Armata Roşie a rezistat şi mai apoi a început un marş glorios chiar către capitala Germaniei Naziste. Din Vest, trupele aliate au reuşit să-i împingă pe nemţi şi să ducă războiul pe teritoriul lor.
Pe 18 aprilie 1945, 325.000 de soldaţi germani însărcinaţi cu apărarea Berlinului erau încercuiţi şi obligaţi să se predea. Dinspre vest, armata americană nu mai avea niciun obstacol de trecut către capitala Reichului. Pe 19 aprilie ultima linie de apărare germană în est a căzut în faţa Armatei Roşii, iar pe 20 aprilie, avioanele sovietice bombardau Berlinul. Pe 21 aprilie tancurile ruseşti erau deja în suburbiile oraşului. Din vest şi din est Hitler era încercuit. Din stăpânul lumii, liderul nazist devenise un animal hăituit în propriile buncăre. Stătea ascuns la 9 metri sub Reichstag, într-un buncăr secret. El era de fapt trofeul cel mai de preţ râvnit atât de aliaţi cât şi de ruşi. Pe 22 aprilie 1945, Hitler ţine ultimul consiliu de război, din buncărul său situat în Berlin. Are o cădere nervoasă când află că ultimele forţe care puteau apăra Berlinul, armata lui Felix Steiner, nu a respectat ordinele. Hitler a explodat invocând trădarea şi a recunoscut pentru prima dată public că războiul este pierdut. Totodată a luat decizia de a rămâne până la capăt în Berlin şi a anunţat că se va sinucide.
De altfel în aceeaşi zi l-a consultat pe medicul SS Werner Haase, cu privire la cele mai eficiente metode de suicid. Hitler nu dorea să cadă în mâinile aliaţilor, în special ale ruşilor. După ce s-a sfătuit cu medicul a ajuns la concluzia că cea mai eficientă este otrava. Mai precis nişte capsule cu cianură. Fiind paranoic şi crezând că va fi trădat, adică va primi pastile fără efect şi dat pe mâna ruşilor, Hitler a testat cianura chiar pe câinele său preferat, Blondi. ”În utimii ani a arătat căţelei de lup alsacian Blondi, câinele său, mai multă afecţiune decât oricărei fiinţe umane, inclusiv Evei Braun. Acum, că sfârşitul se apropia, a decis să testeze otrava pe Blondi”, preciza Ian Kershaw în lucrarea sa ”Hitler Nemesis”. Imediat ce a aflat că Benito Mussolini, părintele fascismului italian şi aliatul său de încredere, a fost omorât, iar trupul său atârnat în public şi batjocorit, Hitler a cedat. Nu a arătat asta tuturor. Mai precis în public arăta că doreşte să continue lupta. În sinea sa însă, lucru arătat doar apropiaţilor, dorea să se sinucidă cât mai repede. Planul său a fost pus în aplicare pe 30 aprilie 1945.
În primele ore ale zilei, Hitler şi-a luat adio de la întreg personalul, sfătuindu-i să se predea cât mai repede americanilor, nu şi ruşilor. La prânz Hitler a anunţat că împreună cu soţia sa Eva Braun se va sinucide prin otrăvire şi împuşcare. A dat ultimele instrucţiuni, printre care ardea cadavrelor pentru a nu fi batjocorite. Hitler a luat ultima masă din viaţa sa, iar apoi s-a retras cu Eva Braun în biroul său personal din buncăr. La ora 15.00, ultimii oameni rămaşi în buncăr au auzit sec două focuri de armă. ”După ce au aşteptat zece minute sau mai bine, fără să se mai audă niciun zgomot din camea lui Hitler, Lige a preluat iniţiativa. L-a luat pe Bomann şi împreună cu grijă au deschis uşa. În birou, Hiter şi Eva Braun stăteau unul lângă celălalt pe o canapea mică. Eva Braun era căzută pe partea stângă a lui Hitler. Un miros puternic de migdale amărui-mirosul distinctiv al acidului prusic-ieşea din trupul ei. Capul lui Hitler atârna fără viaţă.
Sângele curgea din gaura unui glonţ, în tâmpla dreaptă. Pistolul său Walther de 7.65mm îi zăcea la picioare”, se arată în ”Hitler Nemesis”. Conform versiunii oficiale Hitler a murit prin împuşcare. Totodată se pare a înghiţit cu doar câtea secunde înainte de a apăsa pe trăgaci şi o capsulă cu cianură. În urma sa au rămas Gobbels, unul dintre cei mai devotaţi oameni ai săi, dar şi soţia acestuia şi cei şase copiii, plus o parte a personalului şi câţiva militari. Trupurile au fost incinerate. Magda Gobbels şi-a otrăvit cu prăjituri toţi cei şase copii, iar soţul acesteia a împuşcat-o. La rândul său, omul lui Hitler şi-a luat viaţa.
A murit cu adevărat Hitler?
Moartea lui Hitler nu este însă lipsită de controverse. A fost analizat doar ceea ce a rămas din trupurile calcinate. În raportul Trover-Roper, privind versiunea oficială a sinuciderii lui Hitler, se arată că existau oarece contradicţii între mărturiile martorilor din buncăr. ”Mărturiile nu se potrivesc în toate punctele. Un martor precizează că trupul Fuhrerului zăcea întins pe canapea lângă cel a Evei Braun. Dar un alt martor preciza că a observat trupul lui Hitler izolat într-un colţ al camerei pe un scaun”, preciza Peter Fotis Kapnistos în ”Hitler's Doubles: Fully-Illustrated”.
Mai mult decât atât, Otto Gunsche, un apropiat al lui Hitler, care de altfel a stat cu el în buncăr până la final, bănuia că de fapt în ultimele zile stătuse doar cu sosia dictatorului. Bănuiala că în buncăr a murit de fapt dublura lui Hitler o avea şi fostul şef al Gestapo Heinrich Muller. Se bănuieşte că Hitler de fapt a reuşit să fugă în America de Sud. Deocamdată însă nu sunt suficiente dovezi pentru a demonstra acest lucru, iar versiunea oficială rămâne sinucidere.
Stalin şi beţia fatală
Omologul lui Hitler din multe puncte de vedere a fost conducătorul Uniunii Sovietice, Iosif Vissarionovici Stalin. La fel ca şi Hitler, profitând de tulburările începutul de secol XX, dar şi de revoluţia bolşevică din Rusia, Stalin s-a căţărat de jos până pe culmile puterii. Dintr-un infractor mărunt a devenit liderul celei mai de temut forţe din estul Europei, Rusia Sovietică. Stalin s-a născut pe 18 decembrie 1878 în oraşul georgian Gori. Se numea de fapt Ioseb Jughashvili şi provenea dintr-o familie săracă de georgieni, cu un tată alcoolic şi agresiv. În adolescenţă şi mai apoi în tinereţe a dus o viaţă de infractor, întrând în rândurile bolşevicilor. A fost luat în vizor de autorităţile ţariste şi a contribuit la revoluţia bolşevică a lui Lenin, prin care Rusia ţarilor devenea o Rusie a sovietelor şi a comunismului. Totodată de numele său se leagă întemeierea ziarului de propagandă Pravda. Reuşeşte să ajungă la putere după moartea lui Lenin, devenind stăpânul URSS.
Introduce o politică criminală de epurări sociale în primul rând. Mai precis îşi manifestă dorinţa de a extermina toate elementele ”anti-comuniste”, fiind luaţi în vizor intelectualii, preoţii şi toţi cei care deţineau proprietăţi. Milioane de ţărani consideraţi ”culaci”, adică chiaburi, au fost lăsaţi fără avere şi deportaţi. Stalin a instaurat teroarea NKVD-ului şi a epurărilor. A inventat gulagul, tabere de muncă forţată în Siberia şi alte zone cu climă extremă. A fost responsabil de moartea a milioane de oameni. Totodată a întărit Armata Roşie şi a fost cel care a reuşit să o transforme într-o forţă de temut. A avut însă o moarte fulgerătoare. Nimeni nu se aştepta ca Stalin să păţească ceva, deşi avea peste 70 de ani, atunci când a căzut la pământ şi nu s-a mai ridicat niciodată. Mai precis era la 29 februarie 1953 atunci când Stalina tras o beţie cruntă la un dineu cu viitori săi prim-miniştrii Gheorghi Malenkov, Nicolai Bulganin şi Nikita Hruşciov.
La sfârşitul petrecerii, Stalin s-a plâns de dureri în piept şi s-a retras. Duminică 1 martie 1953, Stalin a fost găsit căzut la pământ în sufrageria de la vila din Kunţevo, la marginea Moscovei. Liderul sovietic era doar în pantaloni de pijama şi era îngheţat de frig, semn că zăcea acolo de câteva ore bune. Simon Sebag Montefiore, în cartea sa ”Stalin: The Court of the Red Tsar”, povesteşte că Stalin a fost găsit de servitori căzut din pat, pe podeaua camerei. Era conştient dar nu se putea mişca şi nici vorbi. Scotea doar un şuierat. Era paralizat pe partea dreaptă şi avea afazie.
Montefiore scrie că Stalin a zăcut pe jos, mai bine de 15 ore. În loc să fie chemaţi medicii, Stalin a fost pus în pat şi învelit. Mai mult decât atât, comandantul gardienilor şi-a sunat superiorul, care la rândul său l-a anunţat pe Lavrenti Beria, adjunctul lui Stalin, dar şi pe Gheorghi Malenkov, adjunctul dictatorului, dar de această dată pe linie politică. Abia după patru ore ajung cei doi şi îl găsesc dormind. Pe 5 martie 1953, Stalin voma sânge, iar în aceeaşi zi, cel care a condus imperiul sovietic s-a stins din viaţă la 73 de ani. Oficial murise din cauza unui atac cerebral sau a unui infract miocardic.
”Eu l-am eliminat”
Şi în cazul lui Stalin, moartea sa a stârnit controverse. Pe de o parte sunt cei care bănuiesc că liderul sovietic a fost asasinat. Mai precis Lavrenti Beria, adjunctul său administrativ, se lăuda că el îl lichidase pe Stalin în faţa lui Molotov. Mai ales că cei doi intraseră în dizgraţia dictatorului. Iar cine intra în dizgraţia acestuia nu se aştepta decât la moarte. Montefiore spune în lucrarea sa că de fapt Beria i-ar spus direct lui Molotov pe 1 mai 1953: ”Eu l-am eliminat”. Totodată Molotov era şi el convins de acest lucru.
„Unii oameni sunt convinşi că Beria l-a ucis pe Stalin. Eu cred cu convingere că această posibilitate nu poate fi exclusă”, scria acesta în cartea sa de memorii. Mai precis Stalin ar fi fost ucis cu warfarin, o substanţă care produce congestie cerebrală. Totodată a dat de gândit felul în care a fost lăsat fără asistenţă medicală timp de 16 ore, a dat de gândit. Teoriile conspiraţiei sunt însă combătute de Matthias Uhl, de la German Historical Institute din Moscova. Acesta spune că de fapt Stalin a murit din cauza unui accident cerebral. Iar starea sa de sănătate era oricum precară, arată istoricul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
