PORTRET / Traian Costea investeşte în tinerii pasionaţi de volei

A prins vremurile frumoase ale sportului cu mingea la fileu în Arad. Acum şi-a pus experienţa în valoare pentru renaşterea acestui sport.

Profesorul Costea face parte din generaţia polisportivă, capabilă să activeze în mai multe ramuri. Fotbalul i-a plăcut „din naştere”, a jucat la Şoimii Lipova şi Vagonul Arad, cu ultima echipă activând în Divizia B, alături de Bakos, Macavei sau Roman. E şi antrenor de tenis de masă, dar domeniul cu care se identifică e voleiul.

A început la Şoimii Lipova. Era în clasa a VIII-a când a fost cooptat în echipa mare. „L-am înlocuit pe ridicătorul echipei, care avea 20 şi ceva de ani”, îşi aminteşte profesorul, care şi-a petrecut o parte a studenţiei la Timişoara, unde a evoluat pentru „tineretul” Ştiinţei.

Plimbări la şcoală prin ţară
Şi-a continuat studiile la Bucureşti, legitimat şi la clubul Progresul. „Era o echipă de cartier, iar terenul era de zgură. Mi-am paradit cotul acolo, dar eram tineri şi făceam meciuri frumoase”, rememorează Traian Costea. A revenit la Lipova, ducând echipa de două ori la baraje de promovare.
„Am muncit mult ca să ajungem acolo. N-am reuşit să intrăm. Acum e mult mai simplu, dacă ai bani, te înscrii în divizia secundă. Acum 20-30 de ani, nici nu visam să fim acolo”, a spus fostul voleibalist. N-a avut înălţimea caracteristică jucătorilor. Măsura doar 1,65, dar avea detentă bună, iar la săritura în lungime atingea 5,25 metri. A evoluat până la 40 de ani şi îşi aminteşte de frumoasele duminici din orăşelul arădean. Voleibaliştii aveau un teren de zgură, pe care tot ei îl întreţineau. În zi de meci, sute de oameni ieşiţi la promenadă se opreau la restaurantul „Pescăruşul” pentru o bere şi un mic, privind meciurile de volei. La finalul disputelor, jucătorii făceau baie direct în Mureş. „Campionatul judeţean cuprindea pe-atunci 12 echipe bune. Acum, nu mai vezi nici 20 de inşi la meciuri”, a remarcat Costea.

Tradiţie reluată
Ca şi alte sporturi, voleiul a intrat în umbră după Revoluţia din 1989. Traian Costea a ajuns profesor în Arad la UCECOM, instituţia neavând însă o sală de sport. Abia în 2000 a reuşit să-şi împletească iar pasiunea pentru volei cu munca de dascăl. Preda la Şcoala Generală nr. 3, unde găsea condiţii bune şi făcea un prim pas pentru revigorare, „Turneul Prieteniei”, între echipe şcolare din Arad, Ştei, Oradea şi Timişoara. A continuat, iar câţiva din vechii jucători ai Aradului i-au remarcat tânăra echipă de fete.

Întrebări şi răspunsuri

Cum se prezintă acum Pro Volei?
Eu conduc două echipe de mini-volei şi una de cadete, înscrisă în campionatul naţional, în timp ce Radu se ocupă de echipele de băieţi.

E mai greu la fete?
Se poate spune, dar ele sunt mai perseverente, mai serioase şi mai tehnice decât băieţii. Viteza şi forţa de atac nu e aşa mare, aşa că se pot lega mai bine procedeele tehnice.

Ce argumente are voleiul ca să atragă?
E un sport foarte frumos, elegant, îi dezvoltă uniform şi splendid pe copii. Voleibalistele arată la maturitate ca şi top-modelele. Mintea, gândirea, se dezvoltă mult mai mult ca la alte sporturi. Trebuie să judeci într-o fracţiune de secundă ce se întâmplă în terenul tău, dar şi în terenul advers.

Ce-i place
Pe lângă pasiunile şi bucuriile oferite de lumea sportului, profesorul a ajuns în punctul în care ştie să aprecieze exact ce se întâmplă. „Îmi place viaţa”, spune Traian Costea.

Ce nu-i place
Experienţele de până acum l-au învăţat pe Traian Costea că şi reversul e valabil, „Viaţa nu-mi place. Viaţa asta...”, încheie, dulce-amar, antrenorul de volei.

Profil
Născut. 8 martie, 1944.
Educaţie. IEFS Bucureşti.
Experienţă. Sportiv, antrenor, profesor.
Familie. Căsătorit.