FOTO Românii care caută OZN-uri
0
O singură asociaţie care are drept obiect de activitate fenomenele bizare este înregistrată oficial în ţara noastră. În România, observarea obiectelor zburătoare neidentificate se desfăşoară la nivel marginal. OZN-urile atrag oameni care par destul de siguri că nu vorbesc prostii.
Asociaţia pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN), al cărei preşedinte este scriitorul Ion Hobana, funcţionează cu acte în regulă. Are aproximativ 20 de membri, care se întâlnesc periodic pentru a discuta ultimele veşti în materie.
Mai cteşte şi:
Armata britanică a închis linia telefonică destinată OZN-urilor
„Adevărul" a discutat despre extratereştri cu trei dintre reprezentanţii asociaţiei: vicepreşedintele Dan Farcaş (doctor în matematici şi informatician), directorul executiv Gheorghe Cohal (jurist la bază) şi trezorierul Alexandru Muşat (fizician). Fiecare dintre ei are o altă pasiune, de parcă ar fi trei departamente diferite. Asociaţia are un sediu în clădirea Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu" din Bucureşti. Alungaţi de frig, iarna se întâlnesc la Palatul Şuţu. Acolo e mai cald decât la Observator sau, cel puţin, aşa li se pare lor.
Analiză pe imagine: „Da, îl acuz!"
Întâlnirea cu pasionaţii de fenomene stranii s-a transformat într-o dezbatere în toată regula despre provenienţa omuleţilor verzi. Dezbaterea a alunecat imediat în analiza unui posibil fenomen OZN. Ni s-a alăturat şi doamna Rodica Popa, îmbrăcată în roşu. Căra o sacoşă imensă de hipermarket, destul de banală. E filolog, pensionară şi membru.
Gheorghe Cohal, care se prezintă ca expert în analiză foto şi video, înşiră pe o catedră un „tren" de şase poze, făcute de un domn, dimineaţa, în ultima zi a anului trecut, într-o cameră de hotel din Suceava. Prima poză reprezintă interiorul camerei. Partea de sus a uşii cu geamuri care dă în balcon e arcuită. În altă poză apare un obiect care plutea sub plafonul gros de nori.
„Am e-mailurile lui în care spune că uşa era deschisă când a făcut această a doua poză. Eu pot demonstra că era închisă", spune Cohal privind pe deasupra ochelarilor. Într-un colţ al pozei se vede o porţiune arcuită, de culoarea uşii. Apare şi o bucată din zidul exterior. „Deci, uşa şi zidul se află între obiectivul camerei şi obiectul ciudat. De fapt, n-a filmat cu uşa deschisă, iar obiectul respectiv e lustra din cameră reflectată în geam", sună concluzia lui Cohal.
Din tribuna cu scaune, doamna Rodica întreabă dacă virguliţele mici şi negre sunt păsări. „Am marcat eu cu pixul distanţa dintre farfuria zburătoare şi nori", e răspunsul lui Gheorghe Cohal. Erau, totuşi, şi păsări în poză. „E făcută din interior, cu uşa închisă", conchide expertul. „Îl acuzi deja", spune Muşat. „Da, îl acuz!", îi răspunde Cohal. „Colegul meu are un sentiment de jubilare când deconspiră un posibil scenariu OZN", adaugă Muşat.
Farfuria se ascunde în nori
Misterul apare în cazul celei de-a şasea poze: norii au acoperit o parte din obiect. „Acum ce explicaţie puteţi da?", ne grăbim să-l întrebăm, mai ales pentru că prima şi ultima fotografie au fost făcute la un interval de trei minute. „Fiind dimineaţă, în trei minute putea apărea o rază a soarelui care să atenueze reflexia, deci să apară ca şi cum obiectul ar fi intrat în nori", ne lămureşte, cu un aer profesoral, Cohal. Oricum, pe loc, cazul nu a fost elucidat. Un colaborator a promis că va vizita hotelul pentru a vedea dacă obiectul din imagine seamănă cu lustra din cameră. El n-a mai dat însă niciun semn, iar cei din Bucureşti n-au resurse financiare să ajungă acolo.
Până la urmă, există sau nu extratereştri? „Sută la mie că există", decretează Cohal. E şi asta o expresie. Matematic, sută la mie înseamnă zece la sută. „Ştiinţa oficială", intervine Farcaş, „recunoaşte că există 100 de miliarde de galaxii în universul accesibil. Numai în galaxia noastră sunt cam 200 de miliarde de stele. Aproape toate au planete. Şi cei mai înrăiţi oameni de ştiinţă ajung la concluzia că trebuie să existe viaţă dincolo de Terra".
Secretul gravitaţiei
Fizicianul Alexandru Muşat este cel mai nerăbdător. Crede că există extratereştri, dar nu-l interesează acest aspect, ci altceva: gravitaţia, ce vor vizitatorii din spaţiu, ce rol avem noi. Dar, peste toate, gravitaţia. Este conştient că „băieţii" nu ne vor spune cum zboară ei: „Contează dacă, la un moment dat, o să fim sau n-o să fim şi noi aşa, ca ei... Şi ce se întâmplă cu specia umană: reuşeşte să depăşească un anumit prag spiritual sau rămâne, cum să spun, în noroiul în care este acum?".
În preajma unor fenomene de tip OZN se întâmplă nişte anomalii gravitaţionale. „În anumite ţări se studiază degravifierea obiectelor. Eh, dar când vine vorba despre descoperiri, o întorc: «Nu, tată, bagă petrolul». Există o realitate concretă, economică, tehnologică şi există o altă lume, în care se fac tot felul de studii, inclusiv pe baza observaţiilor despre OZN", adaugă Muşat.
Pământenii şi galaxiile, ţiganii şi Occidentul
„Ozn“-ul fotografiat la Suceava, la 31 decembrie 2009 - o navă care seamănă izbitor cu o plafonieră
Oamenii simpli, dar şi fizicienii, printre care şi Alexandru Muşat, s-au întrebat mereu cum fac omuleţii verzi de înving gravitaţia terestră. Şi de ce nu avem şi noi acces la tehnologie. Aici e secretul, pe care îl desluşeşte tot Muşat: „Dacă poţi manipula gravitaţia, devii cetăţean al universului. Dacă te duci în galaxii şi te ţii pe-acolo de prostii, cum fac ţiganii noştri prin Europa Occidentală..."
Deci, sugerează specialistul, avem de-a face cu un soi de carantină pentru specia omenească şi pentru planetă. Aşa-numiţii „Oameni în negru" - ca în filmul cu Will Smith şi Tommy Lee Jones - nu sunt doar poveşti: „Unii oameni au dispărut din motive de prea multă curiozitate. E o problemă la nivel de specie", zâmbeşte Muşat.
Ce i se ascunde speciei noastre, cu alte cuvinte? „Nu i se permite accesul la tehnologia asta pentru că nu este în stare din punct de vedere spiritual să nu facă prostii. Şi să distrugi o planetă care este una la nu ştiu câte mii de milioane... Şi atunci, «băieţii» bagă şi ei de la alte niveluri spirituale şi te dau la o parte", completează Muşat.
„Pe noi nu ne deranjează nimeni - continuă el - , suntem chiar supăraţi că ei nu vin să danseze cu Clinton sau Bush pe peluza de la Casa Albă. Dar ei au înţeles deja un lucru: în clipa în care intervii peste o civilizaţie, o distrugi. Circul se întâmplă când la Hollywood mai scapă câte-un film". „De ce, totuşi, se lasă văzuţi?", încercăm timid o întrebare. „Păi, au şi ei afaceri pe-aici", ne lămureşte Muşat; pe faţa lui nu se zbate niciun muşchi.
Bază de observaţii OZN pentru România
Asociaţia pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate a fost înfiinţată de scriitorul Ion Hobana (foto) şi de regretaţii Harald Alexandrescu şi Ion Ţugui. Printre fondatori se mai numără Dan Farcaş, Alexandru Muşat, Emil Străinu şi alţii.
Organizaţia îşi propune alcătuirea unei baze de date cu fenomenele de tip OZN din România care nu au primit explicaţii convenţionale. Până acum, spune Ion Hobana, asociaţia a adunat cărţi, reviste, tăieturi din presa românească şi străină şi relatări ale unor observaţii, însoţite de fotografii şi înregistrări video.
Muşat: „Iisus a rămas integru"
Discuţia părea fadă fără raportarea la religie. Mai ales la viaţa lui Iisus. „Creatorul, crede Alexandru Muşat, l-a trimis pe Iisus pe-aici într-un test, să vadă dacă omenirea mai are şanse la reabilitare. Şi să verifice reacţia lui faţă de evenimentele biblice. Iisus a fost trimis într-un corp uman, deşi era un spirit. Creatorul voia să vadă dacă poate să treacă peste privaţiunile proprii în favoarea solidarităţii cu specia", completează fizicianul Muşat.
„Eu, în locul Lui, îmi deschideam un cabinet de medicină energetică la Roma. El a făcut minuni doi-trei ani, dar la un moment dat i s-a spus că a terminat faza aia, a căpătat un fel de aureolă media. Şi i s-a spus: «Tată, la Ierusalim, că acolo ţi-e menirea». S-a dus acolo şi a trecut prin toate fazele, fiind de aşteptat să cedeze în faţa durerii fizice".
„Toţi avem o anumită limită, în afară de comunişti. Se pare că Iisus a reuşit să depăşească acea durere şi a rămas un tip integru. Divini
tatea sau cine face jocurile pe-aici a spus atunci: «Omenirea mai are o şansă!» Dacă tipul ăsta şi-a făcut jobul până la capăt, înseamnă că, din punct de vedere biologic, cu un spirit corespunzător, poţi să ajungi la nivelul lui de înţelegere a lucrurilor",
explică Muşat.
„Călcâiul de aluminiu" şi alte chestiuni spinoase
Obiectul misterios descoperit în 1973 la Aiud
Dar totuşi există ceva concret în povestea asta cu extratereştri şi OZN-uri? „Există urme materiale şi avem şi noi, în România", spune Cohal. În 1973, la Aiud, într-o carieră de nisip, la zece metri adâncime, au fost găsite oase de mastodont şi un obiect de aluminiu de două kilograme şi 22 de centimetri.
„Obiectul e în Muzeul de Istorie de la Cluj. Buletinele de analiză au fost făcute în anii '73-'74, la Lausanne, în Elveţia. E o combinaţie între aluminiu, staniu şi alte metale, aliaj imposibil din punct de vedere metalurgic. Îi spune «călcâiul de aluminiu». Analizele au stabilit o vechime de peste 200.000 de ani", şopteşte Cohal.
Cerem explicaţii despre modul în care s-a determinat vârsta metalelor. Iată-le: „Aluminiul prezenta oxidare, iar pentru asta are nevoie de mult timp. Alt argument a fost vechimea oaselor. La microscop, metalele care intră în compoziţia aliajului erau atât de îmbătrânite încât păreau că au ajuns la structura iniţială a minereului".
Experienţe personale
Se întâmplă foarte multe pe cerul planetei noastre, consideră Alexandru Muşat. El spune că, atunci când e senin, iese în curtea casei şi e imposibil să nu vadă lumini fugărindu-se printre stele, fie că sunt sateliţi, asteroizi sau OZN-uri.
„Eu am observat trei puncte luminoase formând un triunghi", intervine sfios Dan Farcaş, apoi prinde curaj: „Însă erau sateliţi în mod cert, pentru că se vedeau stelele printre acele lumini. A fost extraordinar când am văzut o lumină foarte strălucitoare, alături de care mai era o lumină mai puţin intensă. Au mers în paralel". Farcaş a întrebat în stânga şi în dreapta, printre specialişti, şi a primit o explicaţie: imaginea descrisă reda apropierea navetei Discovery de staţia spaţială.
„Eu am văzut vara, de multe ori, flashuri, care de fapt erau sateliţi iridium. Nu poţi să te uiţi la un fenomen şi să spui din prima că e sau nu OZN. E nevoie de răbdare şi trebuie să cunoşti fizică, istorie ca să poţi să emiţi o ipoteză", ne mustră Gheorghe Cohal.
Alo, aterizează strănepoţii!
„Extratereştrii pe care îi vedem ar putea fi chiar strănepoţii noştri, care au descoperit o modalitate de a călători în timp", spune grav Gheorghe Cohal. „Se întorc să-şi vadă rădăcinile, trecutul. Nu au voie să intervină. D-aia nici nu iau legătura cu noi, pentru că ar putea influenţa prezentul lor, inclusiv viitorul nostru".
Omuleţii pe care îi vedem în filme sunt fie mici şi verzi, fie înalţi şi cu capul mare. Toţi au priviri curioase. „E aşa pentru că evoluţia se petrece nu numai tehnologic, ci şi biologic", cred Cohal şi Muşat. Dan Farcaş nu rimează cu această teorie, are alta:
„Imaginaţi-vă o cultură de grâu sălbatic, din care agronomii scot soiul X, soiul Y etc. Când dă o molimă undeva, se întorc la grâul sălbatic şi mai fac o modificare genetică, să reziste". Asta ar fi explicaţia pentru care vizitatorii seamănă între ei. „Cu alte cuvinte, suntem plantaţi ca în Matrix", ne mirăm noi. „Deschideţi o altă cutie a Pandorei", ne avertizează informaticianul Farcaş.
Cu voie de la stăpânire
Regimul comunist a ignorat aceste fenomene, povestesc cei trei temerari. În 1968 a fost fotografiat un OZN, la Cluj, la câteva zile după invadarea Cehoslovaciei. Povestea a fost cenzurată o vreme, după care a fost publicată „în semn de frondă".
Se încarcă comentariile...
