All inclusive sau diversitate?

FOTO Arhivă personală

Ne aflăm în perioada discount-urilor generoase pentru vacanţele all inclusive pe care le vom petrecem vara aceasta şi le achităm cu câteva luni în avans.

Destinaţii, câte vrem: tradiţionala Turcie cu resort-uri întregi pentru distracţie şi huzur, Bulgaria foarte competitivă ca şi tarife, Grecia cu bucătăria ei senzaţională, România cu o faţă nouă şi un all inclusive în stil propriu, chiar şi Tunisia, o pretendentă mai puţin populară, dar totuşi ”pe piaţă”.

Cum subiectul ”turismul all inclusive” mă frământă din mai multe puncte de vedere: că specialist de turism, ca turist, ca mamă, ca şi consumator de produse şi servicii de calitate, ca şi locuitor al planetei (fără a avea pretenţia de a fi ecologist declarat), voi expune mai jos argumentele pro şi contra - adunate de la alţii + percepţia personală vizavi de acest subiect. 

Important dintr-un început: acesta nu este un manifest împotriva operatorilor de turism care-şi câştigă pâinea cu acest business, este doar un material care încearcă să determine consumatorul să facă o alegere responsabilă când vine vorba de achiziţionarea unui pachet de vacanţă de tip all inclusive.

Istoria all inclusive

Conceptul s-a conturat într-o primă formă la începtutul anilor `50, atunci când jucătorul belgian de polo Gerard Blitz a creat reţeaua Club Med - pilotul a fost în Majorca, Spania, iar primele sate turistice de acest fel : 1952 Grecia - Corfu, apoi 1957 Elveţia

Cca 20-25 de ani mai târziu, acesta a fost ajustat şi aplicat turismului de masă, pe care l-a şi revoluţionat. În contextul respectiv, printre primele destinaţii de acest fel au fost Republica Dominicană (Punta Cana) şi Jamaica (Montego Bay). Iniţial, pachetul de servicii cuprindea cele trei mese principale, la care se adăugau băuturile alcoolice şi non-alcoolice. Până la finele lui 1998 Sandals Montego Bay a rafinat conceptul, adaugandu-i componente de genul: baruri la piscină, servicii exclusiviste pe plaje private etc. 

Astăzi, pachetul de servicii creşte vertiginos şi cuprinde şi activităţi sportive, cluburi pentru copii de diverse vârste, mâncare şi băutură la discreţie. Principiul acestui tip de pachet este să plăteşti totul în avans operatorului de turism, fără a mai fi nevoie să iei cu tine bani pentru cheltuieli extra.

Cel mai la îndemână pentru piaţa românească, prin urmare cel mai solicitat şi cel mai potrivit turismului de masă este turismul all inclusive în resorturile turceşti, la mare bătălie cu cele bulgăreşti şi mai recent cu cele greceşti. În afară de Turcia, există şi alte destinaţii extra-europene all inclusive, însă acestea sunt mai puţin cunoscute şi mai puţin accesibile românilor de rând şi  vorbim aici de Jamaica, Republica Dominicană, Gambia, Mexic, Bahams s.a. 

 Cine dezbate moralitatea conceptului

Sau altfel spus, cine stă la masa de discuţii, când vine vorba de a da un verdict când se pune întrebarea dacă turismul all inclusive este toxic şi ar trebui combătut până la eradicare. Iată câteva exemple ale celor care îşi susţin cauza:

1. ONG-urile care promovează un turism responsabil şi etic şi care luptă împotriva exploatării în industria turistică globală. 

Verdictul: turismul all inclusive, aşa cum este practicat în mai toate destinaţiile de pe glob este lipsit de responsabilitate, fiind în dauna naturii şi a oamenilor

Argumente:

• nu creează beneficii pentru comunităţile locale (ex: produsele agricole sau materiile prime pentru asigurarea meselor sunt importate, în detrimentul folosirii produselor locale care sunt uneori mai scumpe şi care ar scumpi produsul turistic)
• distruge micile business-uri locale de tip familial (restaurante, hoteluri, pensiuni, agenţii de turism), prin descurajarea turiştilor de a părăsi resorturile
• îndepărtează turistul de la una dintre ideile de bază ale turismului: aceea de a interacţiona cu ţara în care se află (cultural, gastronomic, istoric, turistic)
• exploatează până la abuz forţă de muncă, prin acodarea unor condiţii precare de muncă şi de viaţă angajaţilor (ex: angajaţi trăind în condiţii subumane în Republica Dominicană şi fiind remuneraţi extrem de modest)
• încurajează risipa, prin aruncarea unor cantităţi uriaşe de mâncare - cu influenţe negative asupra mediului, această fiind pe de altă parte şi o atitudine jignitoare la adresa ţărilor subdezvoltate

2. Touroperatorii de turism, care dezvoltă sute de reţele hoteliere all inclusive şi au o marjă de profit foarte mare din acest gen de turism.

Verdict: turismul all inclusive poate fi îmbunătăţit pentru a deveni mai sustenabil, dar rămâne oricum o mare revelaţie a  turismului, fără de care turistul nu ar mai putea trăi şi o serie de destinaţii ar falimenta

Argumente:

• sunt destinaţii numeroase construite pe baza acestui concept, care combate astfel nesiguranţele economice
• se creează locuri de muncă şi astfel comunităţile locale au de câştigat
• este foarte potrivit familiilor cu copii sau persoanelor care preferă predictibilitatea şi nu agreează elementele surpriză în vacanţele lor
• există în rândul touroperatorilor branduri care susţin că ele practică cel mai bun all  inclusive de pe piaţă (TUI - First Choice)

3. Destinaţiile de all inclusive – prin vocea unor organizaţii non-profit, care apară cauza comunităţilor locale

Verdict: all inclusive-ul este o opţiune de dezvoltare a unei destinaţii turistice, câtă vreme este practicat responsabil şi toţi cei implicaţi au de câştigat

Argumente:

• Implicarea comunitătii locale în activităţile legate de all inclusive în destinaţii precum Gambia poate să contribuie la dezvoltarea economică locală, poate furniza experienţe pozitive turiştilor şi poate crea un business bun investitorilor
• Un pas important este conştientizarea impactului major pe care un model de business all inclusive potrivit sau nepotrivit îl poate avea asupra unei destinaţii - în rândul turiştilor şi a agenţiilor de turism
• Crearea unor cazuri pilot de all inclusiv responsabil şi apoi extinderea lor în mai multe destinaţii poate fi ruta potrivită în ajustarea conceptului de all inclusive preponderent în prezent

Studiu de caz: în 1999 guvernul Gambiei a interzis resorturile all inclusive, considerând impactul economic nefavorabil pe care acestea îl aveau asupra business-urilor locale de turism. Pentru că miza era însă mult prea mare, touroperatorii europeni s-au opus puternic acestei rezoluţii şi un an mai târziu interdicţia a fost ridicată. Acesta a fost momentul în care Gambia a testat şi un alt fel de all inclusive, bazat pe crearea de legături între industria turistică şi comunităţile locale, prin: dezvoltarea de parteneriate pentru comercializarea de produse locale şi servicii (produse agricole de la fermieri locali, produse handmade, excursii prin agenţiile de turism locale), conceperea de produse turistice cu o puternică aromă locală, training oferit comunităţilor locale pentru a le ajuta să livreze servicii turistice de calitate.

3.Pe lângă cei de mai sus, chiar şi Uniunea Europeană

După cum probabil ştiţi, cu un an şi jumătate în urmă (aproximativ) a fost luată în discuţie în cadrul instituţiei de mai sus renunţarea la acest concept în ţările UE. Interesante aici sunt 2 aspecte:

1. Faptul că acest concept este practicat masiv în destinaţii exotice şi în Turcia şi mai puţin în statele UE (Bulgaria şi ceva mai izolat în alte ţări europene precum Grecia)

2. Singurele argumente aduse în sprijinul propunerii sunt cel ar risipei de alimente şi cel al practicării unei forme de turism nesustenabile a€“ fără a merge foarte mult către fondul problemei, aşa cum o fac cei cu adevărat interesaţi de subiect

Percepţie personală

În mod sigur, acest concept de business de succes nu va putea fi vreodată (sau oricum, nu curând) îndepărtat, pentru că hrăneşte mult prea multe guri (şi de o parte şi de alta). Întrucât se pare că nu există încă o şcoală care să ne înveţe cum să conducem un model responsabil de all inclusive (cu toate implicaţiile lui), aştept cu nerăbdare vestea că acest curs a fost introdus în marile şcoli de turism.

Am fost eu însămi, împreună cu familia mea (şi fetiţă mea de nici 3 ani pe atunci) clientă unui hotel all inclusive din Grecia, pentru că aveam nevoie de această experienţă şi pentru a putea vorbi despre ea. Însă:

• am avut min 3 mese/sejur în afara hotelului, la taverne locale (pentru că am ales Grecia, fireşte, şi pentru bucătăria senzaţională), pentru a ne bucura şi de bucătăria locală şi de interacţiunea cu grecii. Din păcate, aceste locuri erau frecvent goale, pentru că britanicii (turiştii cei mai frecvenţi în insula respectivă) nu se îndurau să-şi părăsească resortul/hotelul şi să cheltuiască un euro în plus pentru a bea o bere mai departe decât le permitea lanţul
• am ales un hotel care să nu aibă maximum de facilităţi pentru copii (ne-am limitat la o piscină pentru copii), pentru că nu ne-am dorit să aruncăm copilul într-un colţ în timp ce noi zăceam în inactivitate
•  am cumpărat  excursii de la o agenţie de turism locală, după ce am făcut câteva zile de research la faţa locului, mai mult pentru plăcerea interacţiunii şi mai puţin din motive financiare
• am evitat cât am putut serile tematice de divertisment, unde turiştii se distrează la comandă şi am preferat să facem plimbări multe şi lungi prin staţiune
•  n-am mâncat mai mult decât mâncăm în mod obinuit  (în hotel) dar mai puţin sănătos decât ne aşteptăm fiind vorba despre Grecia (hotelul fiind preferat de turişti britanici fără fiţe, meniul era adaptat stilului lor de consum)
• overall, neavând aşteptări foarte ridicate de la această vacanţă şi marcând abaterile de mai sus, ne-a plăcut Grecia în acest tip de all inclusive şi l-aş putea recomanda cu mare plăcere că şi produs hibrid

Verdictul meu: consumat responsabil, turismul all inclusive poate fi o opţiune de vacanţă, însă nu singura, mai ales dacă sunteţi în categoria familiilor cu copii.

Argumente:

- Sunt convinsă că multor părinţi/familii li se ptriveste grozav vacanţa all inclusive, mai ales dacă vârstă copilului este în intervalul 0-3 ani, când nevoia de siguranţă şi de predictibilitate este maximă, însă v-aş aminti că:

 - Turismul are o componentă puternică de educaţie, prin urmare dacă sunteţi hotărâţi să alegeţi o vacanţă all inclusive încercaţi să mergeţi pe un model hibrid, în care să combinaţi confortul şi siguranţă all inclusive cu libertatea de a interacţiona cu specificul local (oameni, cultură, istorie, gastronomie)

 - Puteţi să-i oferiţi copilului şi dvs vacanţe memorabile şi dacă încercaţi să ieşiţi din zona de confort şi să le pigmentaţi, treptat, cu elemente de turism activ - mai ales dacă vorbim de copii >6 ani

 - Încercaţi să alegeţi destinaţii şi hoteluri de all inclusive care să fie pe linia turismului durabil a€“ în cazul în care va permite buzunarul şi vă pasă unde se duc banii dvs (merg şi către comunităţile locale sau doar către marii TO internaţionali care îi direcţionează masiv către ţările lor?)

 - În general, este păcat să nu optaţi pentru diversitate, când turismul este de fapt despre diversitate: culturală, gastronomică, de relief etc

În final:

• cred puternic în rolul ONG-urilor de a educa turistul către un turism responsabil în general şi de a prelua o serie de probleme din industrie. Vestea cea bună este că anul acesta va avea loc la Bucuresti a 2-a ediţie a Forumului pentru turism responsabil, deci iată, preocupare există
• cred în rolul bloggerilor de travel în educarea turistului către un turism diversificat, pentru că  credibilitatea lor în faţa publicului este probabil mai mare decât cea a unor operatori de turism
•  cred în rolul şi în capacitatea operatorilor de turism de a face marketing de calitate şi de a crea produse noi (chiar dacă acestea înglobează multă educare şi produc efecte pe termen lung), nu numai de a ”servi” produsele solicitate de piaţă
•  cred şi în discernământul consumatorilor români care, pe măsură ce vor deveni turişti mai educaţi, vor practica un turism mai responsabil, un turism cu bun-simţ şi cu respect faţă de ei, faţă de ceilalţi şi faţă de planetă

Acest text a fost publicat prima dată, într-o variantă modificată, pe Turism Market.