FOTO Călătorie în timp cu trenurile Pullman. O istorie mai puţin cunoscută a sclavilor afro-americani
0
Într-unul dintre cele mai stilate filme ale regizorului Alfred Hitchcock, Nord prin Nord-Vest, personaluj principal Roger Thornhill (jucat de Cary Grant) comandă un cocktail Gibson şi flirtează cu frumoasa Eve Kendall (Eva Marie Saint). V-aţi întrebat vreodată cine erau cei care făceau cocktailurile şi se asigurau de bunăstarea celor mai luxoase trenuri ale Americii?
Trenurile Pullman se identifică cu istoria modernă a Americii şi, într-o oarecare măsură, reflectă şi relaţiile pe care afro-americanii-majoritatea angajaţilor acestei companii-le-au construit în raport cu societatea segregaţionistă a secolului trecut.
În 1865 coşciugul unuia dintre cei mai populari preşedinţi americani, Abraham Lincoln, era transportat din Washington până la locul unde avea să fie îngropat, oraşul Sprinngfield, Illinois. Trenul funerar, un Pullman, se opreşte în 11 oraşe, oferindu-le celor care doreau să-şi ia adio de la liderul de stat ce nu cu mult timp în urmă eliberase toţi sclavii americani, o ocazie unică de a-şi aduge omagiile. Presa vremii dezbate evenimentul pe larg, o bună parte din comentarii îndreptându-şi atenţia şi către vagoanele de dormit incluse în garnitura funerară. Compania, fondată cu 6 ani înainte de acest incident de către omul de afaceri George Pullman, fascinează şi intrigă America, numele Pullman devenind echivalentul excelenţei şi calităţii.
Sclavia continuă şi după Lincoln
După Războiul Civil American, desfăşurat între anii 1861-1865, George Pullman angajează foşti sclavi americani pentru a lucra pe trenurile sale ca bucătari, chelneri şi ajutor de mecanic. Mulţi dintre cei angajaţi aveau deja experienţă din vremea când serveau stăpânii plantaţiilor din sudul Americii. Pullman ştia că aceştia vor accepta să lucreze pe bani puţini şi ore lungi. În 1887 fondatorul companiei moare, locul său fiind luat de nimeni altul decât Robert Todd Lincoln, fiul preşedintelui american.
Spre surprinderea multora, Lincoln jr, continuă să angajeze foşti sclavi, orele lungi şi salariul scăzut fiind în continuare regula de bază după care funcţionează compania de trenuri. Acesta continuă să-i exploateze pe aceeaşi oameni, pe care tatăl său se chinuise atât de tare să-i elibereze doar cu câţiva ani în urmă.
Fiecare chelener avea asupra sa un „manual de etichetă”. Erau nevoiţi să cunoască fiecaer detaliu al trenului, de la cum se repară instalaţia de încălzire până la cum se acordă primul ajutor. În primii ani li se interzicea să doarmă, lucrând uneori şi 24 de ore fără pauză. Mai târziu li s-a permis să doarmă dar numai dacă era paturi libere şi trebuiau să se acopere cu pături de culoare diferită şi spălate separat faţă de cele cu care se înveleau oaspeţii.12 paşi trebuiau să urmeze pentru a turna o bere, fiecare chelner fiind obligaţi să cunoască în detaliu preferinţele fiecărui oaspete, în anii cei mai aglomeraţi numărul acestora fiind şi de peste 100 de mii pe noapte la nivel naţional.
„Pullman este America adevărată, nu versiunea Disneyland a Americii."-Ed Ellis, CEO
În 1925, cu ajutorul sindicalistului Philip Randolph, angajaţii de pe trenurile Pullman se organizează în primul sindicat pentru oamenii de culoare- Frăţia Angajaţilor Vagonului de Dormit. Metodele de constituire şi cerinţele acestora au servit ca model pentru mişcarea drepturilor civile din anii '60. În 1969, la un an de la asasinarea lui Martin Luther King, trenurile Pullman îşi încetează activitatea.
Obama în drum spre Washington cu trenul
În 2009 un avocat din Chicago de origine afro-americană, pe numele său Barack Obama, este ales noul Preşedinte al Statelor Unite. Alege să vină la ceremonia de inaugurare cu trenul, un Pullman evident. Astfel, compania îşi leagă, din nou, numele de un moment marcant al istoriei americane.
În 2012, în urma publicităţii şi succesului recent, Ed Ellis, CEO al companiei Iowa Pacific, decide să cumpere compania Pullman şi să o redeschidă publicului larg.
Ellis a lucrat în transporturi toată viaţa, fiind la un moment dat şi preşedintele Amtrak, cea mai mare companie de transport pe calea ferată din America.
Când i se aduce aminte de istoria complexă şi condiţiile de muncă ale angajaţilor de culoare de pe trenurile Pullman, Ellis susţine că „mulţi dintre cei care au lucrat pe aceste trenuri şi cu care am vorbit erau mândri de meseria lor. Au văzut ţara deschizându-şi noi orizonturi. Era o oportunitate pe care puţini o aveau, negri sau albi deopotrivă. Da, salariile erau mici dar bacşişurile erau bune.”
Barack Obama în drumul spre ceremonia inaugurală din Washington într-un tren Pullman:
Trenurile Pullman şi viitorul
Cu o competiţie din ce în ce mai mare din partea companiilor aeriene, călători din ce în ce mai grăbiţi, ce are face din Pullman un model de afacere sustenabil? „Pullman este America adevărată, nu versiunea Disneyland a Americii. Pullman avea peste 100 de mii de clienţi pe noapte în anii '50, făcând patul de fiecare dată la fel, servind berea întotdeauna în aceeaşi manieră şi multe alte standarde implementate şi susţinute de-a lungul anilor. Pullman a fost primul brand naţional american, chiar înainte de McDonald's. Vedete Hollywood, oameni de afaceri, soldaţi dar şi oameni obişnuiţi călătoreau cu Pullman. Toţi erau trataţi egal de către angajaţii noştri.”
Vorbind de angajaţi, aceştia nu mai lucrează orele infernale de acum 100 de ani. Salariile au rămas tot mici, dar sunt relativ decente într-o economie în declin, bonusurile şi generozitatea oaspeţilor compensând. „Eram managerul unui magazin ce închiria DVD-uri. Acesta a dat faliment aşa că m-am angajat aici. E un vis împlinit să pot călători atăt de mult”, mărturiseşte Mark Greissman, conductorul de tren al unei rute Pullman.
Compania oferă o serie de opţiuni de călătorie, cea mai populară rută fiind Chicago-New Orleans, una ce durează 19 ore şi costă aproximativ 800 de dolari de persoană.
Citeşte şi:
Thelma şi Louise, după 23 de ani: Susan Sarandon şi Genna Davis au recreat celebrul selfie din 1991
La 23 de ani după ce Thelma şi Louise au cucerit inimile cinefililor, interpretele celor două personaje, actriţele americane Genna Davis şi Susan Sarandon, au recreat selfie-ul făcut cu un polaroid în aventura lor din 1991.
Richard Rockefeller a murit după ce s-a prăbuşit cu un avion ultrauşor
Fiul miliardarului şi filantropului american David Rockefeller, Richard Rockefeller, a murit, vineri, după ce s-a prăbuşit cu un avion ultrauşor în statul american New York, informează Wall Street Journal.
Publicaţia „Los Angeles Times“ a aflat că doi dintre membrii Academiei Americane de Film au votat pelicula „12 ani de sclavie“ la categoria cel mai bun film, la gala Oscar din 2014, fără a fi vizionat producţia. Încercarea de corectare a istoriei pare să fie argumentul suprem în această decizie care are la bază relevanţa socială a poveştii.
SUA i-au spionat pe Martin Luther King şi pe Muhammad Ali
Agenţia Naţională de Securitate din SUA i-a spionat pe clericul simbol Martin Luther King şi luptătorul de categorie grea Muhammad Ali, potrivit unor documente declasificate regent. Statele Unite au încălcat drepturile civile ale celor doi din cauza poziţiei lor dezaprobatoare faţă de războiul din Vietnam, într-o perioadă în care agenţiile de informaţii au fost „cuprinse de paranoia”.
Se încarcă comentariile...
