7 observaţii despre „fenomenul Trump”
0
1. Ascensiunea lui Trump este în bună parte datorată sistemului de vot de la alegerile republicane primare şi, în subsidiar, numărului extrem de mare de competitori, care a dus la fărâmiţarea voturilor.
De fapt, din totalul voturilor date la alegerile primare republicane până azi, Trump a primit doar 37%. Mai direct spus, 63% din republicani au optat pentru alţi candidaţi la preşedinţie.
Din cele peste 30 de scrutine interne care au avut loc până acum la nivel de stat sau teritoriu, Trump a obţinut peste 50% din voturi într-unul singur, de natură insignifiantă, anume cel desfăşurat în Insulele Mariane de Nord.
2. Pentru Trump, xenofobia nu este – precum la un lider naţional-socialist clasic - punctul de pornire („străinii sunt rasial inferiori”); accentele xenofobe ale campaniei sunt subprodusul ostilităţii faţă de comerţul liber, fără tarife sau bariere („străinii sunt un pericol pentru că iau locul tău de muncă”). Acest ultim subiect e vital pentru americanii cu aptitudini profesionale limitate, din domenii vulnerabile la globalizare, care formau şi formează o bază majoră de susţinere a partidului republican.
3. Trump utilizează frecvent perspectiva conform căreia America este în prăbuşire, “la pământ”, o naţie ale cărei succese se află în trecut şi nu în viitor. Tema „traumei naţionale” îi este utilă lui Trump întrucât, datorită subiectului menţionat la punctul anterior, mulţi americani resimt o astfel de degradare a situaţiei în propria experienţă de viaţă şi de muncă; percepţia generată este că acest eşec nu e unul personal, ci specific întregii naţiuni.
4. Trump utilizează cu eficienţă percepţia în creştere în SUA (ca şi în alte ţări lovite de criza economică) că e nevoie de oameni din afara sistemului pentru a rezolva problemele acestuia, în speţă non-politicieni sau politicieni atipici. Partidul Republican a primit semnale în acest sens din partea bazei sale de susţinere prin intermediul mişcării Tea Party în anii anteriori. Partidul Democrat a avut, de asemenea, probleme considerabile în a opri ascensiunea lui Bernie Sanders, replica de stânga a aceluiaşi fenomen.
5. Pare probabil ca Trump să nu obţină 50%+1 din delegaţi până la momentul congresului de nominalizare, care va avea loc în iulie. Vitale în această privinţă sunt scrutinele din statul New York (19 aprilie, Trump pare să se fi detaşat în câştigător), Pennsylvania (26 aprilie, Trump e pe locul unu în sondaje cu un mic avantaj faţă de Kasich) şi California (7 iunie, Trump şi Cruz aproape la egalitate pe primul loc). În toate cele trei scrutine pot interveni schimbări radicale de situaţie.
6. Pe măsură ce campania lui Trump capătă atenţie, steaua sa apune: până la victoriile sale din martie, adică în lunile ianuarie şi februarie ale acestui an, Hillary Clinton avea în medie un avantaj de 4% în sondajele care măsoară opţiunea de vot la prezidenţiale. În sondajele efectuate în luna martie, această valoare medie a crescut la 11%. Toate sondajele, indiferent de firmă, arată existenţa unei diferenţe de cel puţin 6% între cei doi. Acest lucru se datorează unei ofensive mediatice majore, pornită atât dinspre dreapta cât mai ales dinspre stânga; efectul net este că susţinători ai lui Bernie Sanders care sunt în clipa de faţă ostili lui Hillary Clinton sunt „educaţi” să privească deja înspre prezidenţiale şi să-l recunoască pe Trump drept un pericol major pentru naţiune.
7. În mod obligatoriu, Partidul Republican trebuie să elimine posibilitatea ca Donald Trump să fie candidatul său oficial la alegerile prezidenţiale din 2016. O înfrângere ar fi amară, dar ar avea şi efecte pozitive, demonstrând că ruta Trump este eronată şi că trebuie început de la zero. De fapt, pericolul mortal pentru partid, aşa cum este el acum, îl reprezintă o victorie a lui Trump. Implicaţiile instituţionale – la nivel de infrastructură intelectuală, identitate şi resurse umane – nu pot fi subestimate. Cu rezervele de rigoare, echivalentele europene ar fi convertirea Partidului Conservator din Marea Britanie în UKIP sau dispariţia dreptei franceze prin fuziune cu Frontul Naţional al lui Marine Le Pen. În acest sens, merită luat în calcul că situaţia menţionată la punctul 6 – defavorabilă lui Trump –- poate fi schimbată în profunzime de gafe majore ale lui Hillary Clinton sau de o “lebădă neagră” (de ex. un atentat terorist), care ar părea să susţină justeţea unei paradigme populiste.
Se încarcă comentariile...
