Un sfert de secol de "Război al Stelelor"

Amplasarea scutului american antirachetă în Europa reprezintă unul dintre motivele de disensiune între SUA şi Rusia, chiar dacă un proiect similar a grăbit căderea comunismului În

Amplasarea scutului american antirachetă în Europa reprezintă unul dintre motivele de disensiune între SUA şi Rusia, chiar dacă un proiect similar a grăbit căderea comunismului

În urmă cu doar câteva zile s-au împlinit 25 de ani de la discursul istoric al preşedintelui american Ronald Reagan, în care propunea Iniţiativa Strategică de Apărare, un sistem militar capabil să intercepteze rachete balistice inamice. Discursul marca îndepărtarea de "politica de retaliere", acceptată atât de Washington, cât şi de Moscova şi îmbrăţişa "politica apărării".

Chiar dacă nu a devenit funcţional în anii "80, sistemul gândit de Reagan a dus la căderea comunismului, prin atragerea Moscovei într-o nouă cursă a înarmării, care a falimentat URSS. Evoluţia şi amplasarea sistemelor antirachetă divid însă şi astăzi cei doi poli ai puterii mondiale.

Discursul preşedintelui american, din 23 martie 1983, în care lansa ideea unui program militar antirachetă, care să folosească atât baze terestre, cât şi aeriene, pentru interceptarea rachetelor balistice inamice, intitulat Iniţiativa Strategică de Apărare (ISA), a împlinit recent 25 de ani.

Totuşi, problema sistemelor defensive este din ce în ce mai prezentă în dezbaterea internaţională şi reprezintă una dintre cele mai delicate chestiuni în relaţia dintre Statele Unite şi NATO, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de alta. De altfel, problema scuturilor antirachetă ale SUA şi ale NATO, din Europa, va reprezenta unul dintre principalele subiecte pe agenda Consiliului NATO- Rusia ce se va întruni la Bucureşti cu ocazia summitului Alianţei.

Intervenţia preşedintelui american se dorea un răspuns la ameninţarea pe care rachetele balistice ale Uniunii Sovietice o reprezentau pentru Statele Unite şi pentru Europa Occidentală. Ronald Reagan a reuşit totodată să atragă Moscova într-o nouă cursă a înarmărilor, şi implicit într-o cursă economică, fapt ce a dus la grăbirea sfârşitului sistemului comunist din Uniunea Sovietică, susţine generalul american James A. Abrahamson în lucrarea "Ce a obţinut poporul american investind 130 miliarde de dolari în ISA?".

Condiţia umană

"Dacă Uniunea Sovietică ni se va alătura în efortul de a obţine o reducere majoră a armamentului, am reuşi să stabilizăm balanţa nucleară. În orice caz, tot ar fi necesar să ne bazăm pe spectrul retalierii, pe ameninţarea reciprocă.

Iar acesta este un comentariu extrem de trist asupra condiţiei umane. Nu ar fi mai bine să putem salva vieţi decât să le punem în pericol? Nu suntem noi capabili să ne demonstrăm intenţiile paşnice... pentru obţinerea unei păci durabile?", declara Ronald Reagan, la 23 martie 1983.

Bush a continuat politica lui Reagan

Raţiunea ISA nu a luat însă sfârşit odată cu încheierea războiului rece, consideră Baker Spring, analist al Fundaţiei Heritage. Trei dintre principiile preşedintelui american care au stat la baza Iniţiativei Strategice de Apărare, sau a "Războiului Stelelor", aşa cum a fost numit în epocă, sunt şi astăzi actuale. Analiştii americani consideră că aceleaşi principii au stat şi la baza deciziei preşedintelui George W. Bush de a retrage SUA din Tratatul Antibalistic din 1972(ABM), semnat la acea vreme cu Uniunea Sovietică.

Mediu de securitate complex

Proliferarea balistică a crescut simţitor în ultimele decenii. În 1979, numai nouă state deţineau rachete balistice, iar în 1990, la sfârşitul Războiului Rece, nu mai puţin de 16 actori statali deţineau astfel de arme. Anul trecut însă, numărul acestora a crescut până la 26. Analiştii consideră că tocmai complexitatea mediului internaţional de securitate obligă SUA şi aliaţii săi din NATO să îşi dezvolte capabilităţi militare pentru contracararea unui eventual atac.

Principalul pericol ar putea veni de la state ca Iranul sau Coreea de Nord, ţări care în ultimii ani testează în mod repetat astfel de arme. "Coreea de Nord are un plan ambiţios de dezvoltare a rachetelor balistice şi a exportat rachete balistice şi tehnologia aferentă acestora în alte ţări, inclusiv în Iran", atenţionează generalul Michael Maples, directorul Agenţiei de Informaţii Militare a SUA.

Iranul, la rândul său, a testat în 2006, în timpul aplicaţiei militare "Marele Profet II", rachete tactice şi balistice cu rază scurtă de acţiune ce pot atinge Turcia şi Israelul. Mai mult, Teheranul anunţă că dezvoltă o variantă nouă la Şahab-3, o rachetă ce ar putea atinge suprafeţe importante din Europa de Sud-Est şi Centrală.

Proliferarea armelor balistice este principalul motiv pentru care SUA şi NATO intenţionează să construiască mai multe scuturi antirachetă în Europa. "Aliaţii au o percepţie categoric comună asupra pericolului. Aliaţii sunt toţi de acord că rachetele balistice reprezintă un pericol", anunţa Jaap de Hoop Scheffer, după o întâlnire a Consiliului Nord-Atlantic din 2007.

Washingtonul şi Alianţa Nord-Atlantică au însă de învins opoziţia Moscovei care susţine că, în realitate, amplasarea de noi scuturi antirachetă în Europa reprezintă o ameninţare la adresa securităţii Federaţiei Ruse. Washingtonul susţine, conform documentelor oficiale ale Departamentului Apărării, că "amplasarea de sisteme americane antirachetă în Europa nu ar submina forţele strategice nucleare ale Rusiei".

"Indiferent de amplasarea oricăror sisteme defensive americane, ampla forţă ofensivă strategică a Rusiei ar copleşi numărul limitat de interceptoare americane desfăşurate", susţine Pentagonul.

Principiile de securitate, încă actuale

Primul principiu care a stat la baza politicii preşedintelui Ronald Reagan consta în refuzul acceptării vulnerabilităţii Statelor Unite. Reagan nu considera că vulnerabilitatea în faţa unui atac reprezintă o poziţionare strategică sau morală din partea Statelor Unite. Reagan a vizitat în 1979 Comandamentul Apărării Aero-Spaţial Nord-American (NORAD), din Colorado.

Fostul preşedinte american a aflat că în cazul unui atac cu rachete balistice din partea Uniunii Sovietice, NORAD poate doar "detecta şi urmări" atacul, dar că nu ar putea lua niciun fel de măsuri de apărare. Evenimentul, povestit recent de Paul Lettow, în lucrarea "Ronald Reagan şi încercarea acestuia de a aboli armele nucleare", a reprezentat momentul în care a luat naştere ideea ISA.

Eliminarea vulnerabilităţilor

Conceptul "stabilităţii în vulnerabilitate", unul extrem de sensibil în perioada Războiului Rece, avea oricum mult mai mult sens într-o lume bipolară. Vechiul concept al vulnerabilităţii ar fi astăzi contraproductiv pentru SUA şi aliaţii săi, consideră Baker Spring.

Al doilea principiu este reprezentat de necesitatea de a acţiona de pe o poziţie de forţă. Reagan era ferm convins că pentru a obţine obiectivele de securitate şi de politică externă, SUA trebuie să acţioneze de pe o poziţie de forţă, în relaţiile internaţionale. Edwin Meese III, procuror general al SUA în anii `80, susţine că principiul, aplicabil în timpul Războiului Rece, este şi astăzi de actualitate.

Al treilea principiu al preşedintelui american este acela de a recunoaşte că teritoriul Statelor Unite nu va fi niciodată în siguranţă cât timp orice potenţial inamic este capabil să folosească spaţiul pentru un eventual atac. Astfel, Reagan a fost primul oficial care a observat că securitatea naţională este dependentă de abilitatea armatei SUA de a controla spaţiul.

Acesta este şi motivul pentru care Iniţiativa Strategică de Apărare s-a focalizat pe opţiuni de apărare în spaţiu, după cum recomanda de altfel şi studiul "High Frontier", publicat în 1982. Studiul susţinea folosirea avansului tehnologic pentru dezvoltarea de capabilităţi militare care să poată opri un atac cu rachete balistice.

THAAD, sistemul visat de Reagan

Terminal High Altitude Area Defense (THAAD) este singurul interceptor care poate distruge rachete balistice cu rază medie şi scurtă de acţiune atât în interiorul, cât şi în exteriorul atmosferei terestre. Sistemul de apărare antirachetă include componente capabile să intercepteze rachete balistice în toate fazele zborului, inclusiv în primele momente ale lansării acesteia, în faza în care racheta atinge altitudine maximă sau chiar în faza în care aceasta pierde din altitudine, îndreptându-se către ţintă. THAAD completează un alt sistem defensiv american mai vechi, Patriot, însă, spre deosebire de acesta, poate intercepta rachete balistice la o altitudine mult superioară.

Armata Statelor Unite a realizat, în urmă cu aproximativ un an, unul dintre cele mai importante teste din ultimele decenii: un interceptor antirachetă a reuşit să doboare deasupra Oceanului Pacific o rachetă balistică. Succesul sistemului THAAD se alătura celorlalte capabilităţi terestre americane, se arăta în documentele Departamentului Apărării de la Washington.

Sistemul THAAD, unul dintre cele mai performante din lume, ar putea deveni una dintre componentele esenţiale ale administratiei Bush în protejarea teritoriului naţional sau chiar a trupelor americane de pe diferite teatre de operaţiuni. Mai mult, THAAD ar putea proteja şi aliaţii Statelor Unite, susţine Peter Brookes, analist al fundaţiei Heritage şi reprezentant al Congresului american în Comisia Economică şi de Securitate SUA-China.