Sfârşitul “dinastiei” Assad?

Violenţa extremă folosită de trupele regimului Assad pentru a reprima prosteste paşnice este semnul că puterea se clatină. Ar putea urma două scenarii: ori o intervenţie militară turcă, ori disoluţia structurilor statale într-un război civil, explică scriitorul Robin Yassin-Kassab într-o analiză pentru Foreign Policy.

În ciuda celor circa 1.300 de morţi şi peste 10.000 de deţinuţi, demonstranţii sirieni continuă să facă apel la proteste paşnice, pentru că orice confruntare convenţională ar fi câştigată de regim. În plus, recurgerea la violenţă ar aliena categorii pe care contestatarii regimului vor să-i atragă de partea lor: sirieni din clasa de mijloc, minorităţi religioase. Mai mult, presiunile comunităţii internaţionale la adresa lui Assad ar scădea, iar propaganda autorităţilor, potrivit căreia manifestanţii sunt grupuri puternic înarmate şi formate din terorişti, ar fi alimentată.

Scriitorul Robin Yassin-Kassab susţine însă că recurgerea protestatarilor la violenţă este inevitabilă. Aceştia încep să-şi cumpere arme de contrabandă pentru că zonele rezidenţiale sunt supuse unor atacuri militare, copii sunt torturaţi, iar tineri sunt arestaţi arbitrar şi bătuţi.

În opinia sa, există două scenarii de război civil. Primul implică o intervenţie a Turciei, îngrijorată că tensiunile din Siria se pot extinde în provincia Hatay de la graniţa dintre cele două ţări. Turcia şi-a îmbunătăţit însă semnificativ relaţiile cu Siria lui Assad în ultimii ani de mandat ai lui Erdogan. A investit foarte mult capital financiar şi politic în Siria, şi prin stabilirea unei zone de liber schimb.  Premierul Erdogan i-a cerut însă preşedintelui Bashar să facă reforme la începutul protestelor şi a avertizat în legătură cu consecinţele unei respresiuni violente.

Intervenţia militară turcă ar putea deveni însă o realitate dacă numărul celor  circa 4.000 de refugiaţi care au trecut graniţa va creşte exponenţial. S-ar putea crea astfel un adăpost la graniţă, care să găzduiască o opoziţie mai credibilă decât cea din exil, care s-a întâlnit recent la Antalya.

Al doilea scenariu ar presupune un război sectar, de tipul celui cu care s-au confruntat Irakul şi Libanul.  Siria are încă o puternică problemă sectară. Alawiţii, secta de care aparţine şi familia Assad, erau o comunitate oprimată istoric şi lipsită de drepturi. Unii alawiţi se tem că aceste vremuri se vor întoarce şi se opun schimbării. Catalizatorul unui conflict sectar ar putea să fie regimul Assad însuşi. Dacă regimul nu se dezintegrează repede, statul se va dezintegra gradual şi se vor forma miliţii sectare locale, susţine Robin Yassin-Kassab.

„Ruperea mozaicului sectar sirian în urma căderii regimului Assad ar putea să aibă consecinţe şi în alte state vitale pentru interesele SUA, precum Liban, Irak şi Israel”, a spus la rândul său Andrew Tabler, cercetător la Washington Institute for Near East Policy, într-un interviu pentru FP România.