La Centenarul experimentului bolşevic Bela Kun, Guvernul Orban măturat de protestele de stradă?

La Centenarul de la experimentul bolşevic a lui Bela Kun, Guvernul ungar de la Budapesta a lui Viktor Orban e în pragul unei revoluţii liberale democratice, pe punctul să măture actualul regim definit ca iliberal.

Manifestaţii masive de stradă au loc deşi regimul Orban a marginalizat opoziţia, a eliminat mass media critică – cumpărând-o sau închizând-o – iar societatea civilă este într-o situaţie precară. Totuşi, pe modelul revoluţiilor fără lideri, constituite cu precădere în mediul virtual, noua revoltă pare să aibă un impuls mai mare decât în perioada când încă mai exista o opoziţie funcţională şi puternică la Budapesta.

Referinţa la Bela Kun nu este inutilă în acest context. Béla Kun a preluat conducerea unei vremelnice Republici Sovietice Ungare la 21 martie1919, după prăbuşirea Imperiului austro-ungar, în urma Primului Război Mondial. Forţele comuniste maghiare au atacat atât noul stat Cehoslovacia, cât şi trupele române din Transilvania, în speranţa de a reface dominaţia în regiune. La 11 decembrie 1918, s-a creat Comandamentul trupelor din Transilvania din România, iar la 4 august, Armata română a intrat în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu. Trupele române au cucerit capitala Ungariei şi Bela Kun a demisionat, fugind în Uniunea Sovietică. La 14 noiembrie 1919, Armata română a părăsit Budapesta, care a rămas sub conducerea Armatei naţionale ungare. La 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei.

Mai mult, nu trebuie uitat că Bela Kun a intrat în birocraţia sovietică bolşevică a Internaţionalei Comuniste – Comintern – şi a devenit şeful Comitetului Revoluţionar din Crimeea, în 1920. El a organizat, condus şi realizat Teroatea Roşie din Crimeea, între 1920-1921. Relevanţa acestui episod vine exact din faptul că el constituie un punct de convergenţă a istoricilor şi politicienilor de la Budapesta, Kiev şi Bucureşti în privinţa celebrării comune de Centenar a eliminării unui episod comunist în regiune şi eliminarea lui Bela Kun.

Astăzi, regimul de la Budapesta a fost profund zdruncinat şi e ameninţat să fie măturat de revolta anti-iliberală. Opoziţia din Ungaria, câtă mai fiinţează, susţinută de societatea civilă şi mai ales de stradă s-au solidarizat împotriva a două legi ale regimului Viktor Orban. O formulă prin care se crează un scandal puternic într-o direcţie, care e lesne să atragă proteste majore, în schimb promovează şi acoperă o alta profund anti-democratică şi periculoasă, care poate trece neobservată. Astfel, a fost lansată aşa numita Lege a scalviei, o lege care majorează numărul orelor suplimentare ce le pot fi solicitate angajaţilor unguri. Această lege avea rolul de a distrage atenţia publicului de la o lege ce instituie o Curte administrativă influenţată, numită şi dirijată politic de Ministrul Justiţiei.

Legile au fost adoptate graţie majorităţii constituţionale deţinute de Fidesz, însă strategia guvernului a eşuat. Protestele din Ungaria sunt o victorie pentru societatea civilă şi pentru opoziţie şi un semnal pentru UE. Câtă vreme reacţia Bruxellesului va fi moderată, contrareacţia guvernului Orban va distanţa Ungaria de linia democraţiilor occidentale şi o va apropia mai mult de autoritarism şi de Rusia.

Este vorba despre o continuare în siajul unor tendinţe de la Budapesta prin care Fidesz a respins din ce în ce mai vizibil modelul democratic liberal pe care l-a îmbrăţişat începând cu căderea Zidului Berlinului şi a comunismului în Estul Europei. Această poziţie este rezultatul viziunii de a „proteja” Ungaria de opresiunile marilor puteri ale Europei şi de cea a Bruxelles-ului, luptând împotriva politicilor liberale care „deviază de la valorile maghiare”. Această formă „protectivă” a căpătat din ce în ce mai mult teren pe baza propagandei asocierii acestor ameninţări cu un pericol iminent la adresa existenţei statului, a moştenirii creştine pe baza căreia s-a format identitatea maghiară. Profund anti-europeană, această tendinţă este marcată de revenirea la naţionalism şi o Europă necomunitară, Ungaria ameninţând chiar că, în caz contrar, Uniunea Europeană însăşi se va destrăma.

Legislaţia periculoasă şi anti-democratică duce la subordonarea justiţiei faţă de politic prin faptul că „eliberează” instanţa supremă de autoritatea sa superioară asupra aşa-numitelor litigii administrative - cazuri care implică totul, de la alegeri şi corupţie, la taxe şi abuzuri polişeneşti - şi creează o nouă instanţă supravegheată de Ministrul Justiţiei. La aprobarea proiectului de lege în Parlament, Ministrul Justiţiei, Laszlo Trocsanyi, a promis să respecte "principiul independenţei judiciare şi al separării puterilor". Dar, în egală măsură, el a mai spus că trebuie să-şi "asume" o responsabilitate politică mai mare asupra instanţelor administrative întrucât el va alege judecătorii noii curţi şi va controla bugetul acesteia.

Legea a fost adoptată în condiţiile în care Parlamentul UE a ajuns în septembrie la concluzia că a acumulat suficiente dovezi pentru a recomanda o investigaţie având în vedere "riscul clar" adus statului de drept de acţiunile Guvernului Orban. Acest lucru a pus Ungaria în aceeaşi categorie cu Polonia, care este, de asemenea, acuzată şi investigată pentru ignorarea valorile democrate ale UE. Însă, în timp ce luna trecută, Polonia a semnalat că urmăreşte oprirea proiectului de lege care viza revizuirea sistemul judiciar, Ungaria continuă marşul susţinut împotriva statului de drept, cu sentimentul absenţei dreptăţii şi justiţiei corecte, al absenţei libertăţii prin manifestări autoritariste. Nerespectarea voinţei sale majoritare, exprimată constant, face ca maghiarii să-şi ia soarta în mâini şi să determine o adevărată Revoluţie democrat-liberală după Anul nou, dorind să mature de la putere Guvernul Orban, la un secol de la oprirea guvernării bolşevice a lui Bela Kun.