Invazia muncitorilor estici în ţările UE, o spaimă indusă

În ciuda restricţiilor, mâna de lucru românească e căutată şi chiar încurajată în unele ţări europene. Explicaţia stă în faptul că muncitorii români sunt buni profesionişti

În ciuda restricţiilor, mâna de lucru românească e căutată şi chiar încurajată în unele ţări europene. Explicaţia stă în faptul că muncitorii români sunt buni profesionişti

Teama ţărilor Uniunii Europene privind exodul masiv al românilor şi bulgarilor în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit nu se adevereşte. Mai mult, în unele ţări europene, românii par să fie preferaţi pentru profesionalismul lor. Dar şi pentru că ştiu să îşi facă loc singuri.

La un an de la aderarea României şi Bulgariei, Oficiul de Statistică al Uniunii Europene, Eurostat, recunoaşte că migraţia muncitorilor români şi bulgari este un fenomen marginal, cu excepţia Spaniei. Potrivit Eurostat, un milion de muncitori români şi bulgari şi-au căutat de muncă în Europa, din care 54 la sută au ales drept destinaţie Spania, iar un sfert au mers în Italia, unde formează circa unu la sută din forţa de muncă locală.

În Grecia au plecat la muncă 37.000 de români şi bulgari (0,8 la sută din forţa de muncă locală), iar în Cipru 4.000 (1%). În ţările mediteraneene, românii şi bulgarii vizează mai ales muncile sezoniere, în special în agricultură.

În Germania, Austria sau Marea Britanie, unde se menţin restricţiile pentru români şi bulgari, ei ocupă doar câteva zecimi de procent din forţele locale de muncă. Din statisticile Eurostat reiese că 1,1 milioane de muncitori români şi bulgari se aflau în statele UE, în primul an după aderare.

Dintre aceştia, 541.000 au mers în Spania (2,5 la sută din forţa de muncă locală), 253.000 în Italia (1 la sută), 68.000 în Germania (0,2 la sută), 26.000 în Marea Britanie (0,1 la sută), 14.000 în Austria (0,3 la sută), 10.000 în Portugalia (0,2 la sută). Pentru anul 2006, Eurostat indică o prezenţă de 898.000 de muncitori români şi bulgari în UE.

Cât priveşte Spania, un raport al guvernului de la Madrid arată că, la nivelul anilor 2006-2007, numărul total al imigranţilor a fost de la 3,7 milioane, respectiv circa 8 la sută din populaţia totală a Spaniei, în principal proveniţi din America Latină, Europa de Est şi Maroc. Raportul spune că 30 la sută din creşterea ultimilor 5 ani se datorează imigranţilor. "Imigranţii au contribuit la crearea a circa jumătate din noile locuri de muncă după 2001 şi au contribuit cu 23 de miliarde de euro pe an la bugetul statului", mai spune sursa citată.

Belgia vrea mai mulţi estici

Deşi Belgia păstrează încă restricţii pe piaţa forţei de muncă pentru români şi bulgari, în anumite domenii, precum cel medical, construcţii, servicii sau agricultură ei sunt foarte căutaţi şi primesc fără dificultate permisul de muncă necesar.

Mai mult, esticii acoperă parţial un deficit existent, de care se vorbeşte mult în Belgia în ultimele luni. Recent, Confederaţia constructorilor flamanzi anunţă că afluxul de muncitori polonezi şi din alte ţări nou intrate în UE este "insuficient". Peste 4.000 de permise de muncă au fost eliberate în 2007 pentru sectorul flamand de construcţii, însă deficitul total se ridică, în fiecare an, la circa 12.000 de lucrători.

"Marea întrebare este dacă polonezii sunt gata să mai vină la Limbourg. Economia lor este pe o pantă ascendentă, care permite creşteri salariale şi în ţara lor. Belgia riscă deci să devină mai puţin atrăgătoare în ochii lor", susţine Johnny Nelissen, directorul unei firme de construcţii din Limbourg.

Termenul eliberării permisului de muncă pentru aceste sectoare a fost redus începând cu 2006, tocmai pentru a facilita accesul esticilor şi acoperirea deficitului de forţă de muncă din regiunea flamandă. De altfel, simplificarea procedurii s-a făcut la intervenţia Federaţiei patronilor belgieni, care a cerut autorităţilor acest lucru, după ce a criticat decizia politică de păstrare a restricţiilor.

Şi regiunea valonă din Belgia preferă esticii la angajare, românii şi polonezii obţinând cele mai multe permise de muncă. În ultimele cinci luni din 2006 au fost eliberate peste 500 permise în procedură accelerată, respectiv în termen de cinci zile de la depunerea dosarului.

Majoritatea solicitărilor vin din domeniul construcţiilor. În primele trei luni din 2007 autorităţile valone au acordat 1200 permise de muncă, din care mai mult de jumătate au fost acordate românilor, care i-au depăşit astfel pe polonezi.

Cursuri în limba română pentru calificarea de zidar

Ca să acopere deficitul menţionat, SYNTRA - centrul flamand de pregătire profesională - organizează, începând cu luna ianuarie, cursuri de "zugrăveli pentru interior şi alte lucrări de decorare a pereţilor" pentru rezidenţii români din Belgia, diploma obţinută fiind recunoscută de Comunitatea Flamandă şi pentru angajare.

Noutatea constă în faptul că toate cursurile se desfăşoară în limba română, graţie cooperarii cu Casa Belgo-Română Arthis, care asigură traducerea cursurilor şi selectarea persoanelor ce vin din comunitatea românească. În plus, accesul pe piaţa forţei de muncă belgiene este uşurat pentru muncitorii români de statutul de independent. În Belgia, mii de români şi-au legalizat astfel situaţia în ultimii trei ani şi plătesc taxe la buget şi asigurările sociale.

Domeniile vizate sunt construcţiile, serviciile (curăţenie, îngrijire copii şi bătrâni etc.), dar şi comerţul. Obţinerea statutului depinde de diplomele deţinute: fără bacalaureat, cu bacalaureat sau/şi studii universitare. Pentru primii, drumul începe cu recunoaşterea nivelului de cunoştinţe acumulate şi a diplomelor - legalizare şi apostilă în România, traducere şi legalizare în Belgia, şi depunerea lor la Ministerul Învăţământului.

Absolvirea liceului cu diplomă de bacalaureat corespunde cu nivelul secundar superior din Belgia. În regiunea valonă (vorbitori de franceză), recunoaşterea diplomei costă 150 de euro şi durează 5 săptămâni, în regiunea flamandă (vorbitori de flamandă) este gratis şi durează 6 săptămâni.

După acest termen, se eliberează un document de recunoaştere care se depune apoi la Ministerul Muncii din Belgia, unde persoana în cauză îşi alege, dintr-o listă lungă, meseriile în care poate lucra ca independent. În general, acestea sunt meserii din categoria celor "nereglementate" (cele menţionate anterior), în caz contrar fiind necesar un examen şi acreditare - ex. electrician, instalator de gaze sau sanitar etc.

Urmează înscrierea la Ghişeul Întreprinderilor, unde se obţine număr de societate, care se depune împreună cu alte documente - paşaport, cazier, fişa medicală etc., în vederea obţinerii permisului de şedere, după 4-6 săptămâni. Pentru cei fără bacalaureat, SYNTRA, UNIZO - Uniunea Antreprenorilor Independenţi din Belgia - şi Arthis organizează cursuri de întreprinzători, finalizate cu examen şi o diplomă.

În urmă cu 10-12 ani, când primii români au solicitat obţinerea statutului de independent, autorităţile belgiene erau neîncrezătoare şi puţin suspicioase în legătură cu o asemenea activitate, viza fiind obţinută după circa un an de discuţii cu persoanele abilitate.

Acum, demersurile durează mai puţin de şase luni. Persoana cu statut de independent plăteşte taxele cerute de legislaţia belgiană, în limita veniturilor obţinute, şi asigurările adiacente, care asigură acces la serviciile medicale, asemenea cetăţenilor belgieni.

Sprijin financiar în Bruxelles şi Flandra

O măsură în plus pentru încurajarea micilor întreprinzători şi a independenţilor pentru a demara o activitate în Bruxelles sau în Flandra este sistemul de sprijin financiar demarat prin CNASTI (Casa de Asigurări Sociale pentru Independenţi).

Potrivit lui Olivier De Laere, consilier juridic la CNASTI, este vorba de toate ajutoarele financiare publice directe sau indirecte, între care reduceri de cotizaţii sociale, credite, oferte de servicii, prime, cecuri pentru formare profesională etc, care pot fi acordate societăţilor care îndeplinesc condiţiile necesare.

Limita maximă a creditului este de 50.000 de euro, cu o perioadă de rambursare de 8 ani. Rata dobânzii va fi mai mică decât rata oficială a creditelor acordate de bănci, iar dacă se investeşte pe teritoriul Provinciei Bruxelles, există facilităţi în plus.

Sunt încurajate investiţiile în bunuri imobile, bunuri materiale, bunuri imateriale, în limita a minimum 15.000 de euro pentru microîntreprinderi, se acordă o primă de capital pentru finanţare prin propriul capital, sau subvenţii la dobânda pentru credite.

Sprijinul alocat depinde de sfera de activitate şi de dimensiunea întreprinderii, tipul investiţiei şi impactul acestei investiţii (demararea unei noi activităţi, întreprinderi, angajare de personal). Cât priveşte angajarea de personal, micii întreprinzători şi independenţii beneficiază de facilităţi fiscale prin scăderea taxelor sociale şi acordarea de premii, în cazul în care sunt angajate persoane cu mai puţine şanse pe piaţa muncii (străini, handicapaţi, persoane în vârstă).

Conform UNIZO, numărul de independenţi de naţionalitate străină a crescut în 2005 cu peste 83%, faţă de numărul de independenţi belgieni, care a crescut doar cu 20,7%. La Bruxelles, numărul acestora s-a dublat în 2005 faţă de 2001, adică 3.891 contra 1.919. Numărul de independenţi români a fost în 2005 de peste 1.500, depăşind 5.000 în 2007.

Cerere mare de medici şi asistente

În 2007, un nou domeniu de destinaţie pentru lucrătorii din Est s-a alăturat pe listă: cel spitalicesc. În Franţa, Asociaţia pentru recrutarea şi angajarea de medici europeni (Arime) a propus, în august 2006, acoperirea deficitului de medici generalişti sau specialişti din spitale prin recrutarea de personal în străinătate.

Potrivit lui Sophie Leroy, responsabila programului, la capătul unui an de căutări şi selecţii, primii radiologi, chirurgi, psihiatri etc, provenind din ţările estice, inclusiv România, au sosit în spitale din Franţa, cu contracte pe cinci ani. Munca a fost uşurată de faptul că nu au existat dificultăţi în recunoaşterea diplomelor, fără de ţările din Africa de Nord, de unde au sosit numeroase cereri, spune Leroy.

Asociaţia are deja 7.000 de dosare de candidatură rezolvate în acest interval, în estul continentului. Arime preferă întâlnirile directe cu candidaţii şi verificarea dosarului (diplomă, experienţă profesională prealabilă, nivelul de cunoaştere a limbii franceze etc).

"Trebuie să fim siguri de corectitudinea dosarului, căci în aceste ţări există încă un grad ridicat de corupţie şi oamenii sunt gata de orice pentru a pleca din ţară. Mai ales pentru oferta salarială, care este de 10 ori mai mare decât cea locală", mai spune Leroy.

Asociaţia este foarte activă şi în România şi Bulgaria. În Marea Britanie, anul trecut s-au solicitat, din România, 30 de farmacişti în regiunea Kent (angajare pe termen nedeterminat), iar pentru Irlanda erau disponibile mai mult de 300 de posturi de moaşe, pentru o maternitate nouă din Dublin, proiectată pentru 7.000 de naşteri anual, şi câteva zeci de posturi de asistente pentru oftalmologie, îngrijirea bătrânilor, săli de operaţie şi ortopedie.