Copiii ale căror fotografii le expunem pe internet dobândesc amprentă digitală. Ce este aceasta și cum îi afectează
0Tentația de a posta pe rețelele sociale fotografii personale, în care apar și copiii, poate fi uneori mare. Sunt părinți care nu văd nicio problemă într-o astfel de expunere, însă specialiștii atrag atenția asupra implicațiilor.
Publicarea pe Internet a fotografiilor copiilor noștri ar trebui să fie o temă discutată mai des, atrag atenția specialiștii, pentru că sunt aspecte asupra cărora poate nu ne-am aplecat până acum, deși ar trebui.
Pornind de la motivul pentru care alegem să postăm astfel de fotografii și terminând cu modul în care aceste imagini pot fi la un moment dat folosite de către cei care au acces (iar odată postate pe Internet, aproape că nu mai există control cu privire la cine le poate prelua), discuția este amplă și atinge inclusiv tema sănătății mintale.
De ce publicăm fotografii cu copiii noștri pe rețelele de socializare
„Să ne gândim, în primul rând, la motivația expunerii copiilor în spațiul virtual, care ține, în cele mai multe cazuri, de dorința părintelui de a se mândri cu copiii pe care îi are. Este vorba de așa-numitul copil-vitrină, sau pur și simplu de a împărtăși câteva dintre realizările pe care acesta le are. Câștigă competiții sportive, competiții școlare, sau pur și simplu are în vedere împărtășirea cu mediul public a unor momente din viața copiilor: prima zi de grădiniță sau prima zi de școală, anumite vacanțe sau sărbători în familie. Dar dincolo de această motivație, care poate să fie privită la o manieră de bun simț și nevinovată, stau multiple pericole pe care le ascund rețelele sociale, fie că este vorba despre TikTok sau de Facebook sau de altă rețea socială. Pentru că părinții, din entuziasm sau, mai precis, din lipsă de informare, ignoră faptul că în rețelele de socializare pot să existe și indivizi care își ascund adevărata identitate și pozează în niște indivizi care sunt animați de bune intenții”, atrage atenția sociologul Valentin Fulger.
Postând fotografii cu cei mici, furnizăm mai mult decât simple imagini, dând de fapt informații despre preferințele vestimentare sau culinare, despre traseul copilului către școală, către locul de joacă etc., despre prietenii pe care-i are, și îi putem transforma pe copii în potențiale ținte. Deși pericolul poate fi considerat deosebit de îndepărtat, ar trebui să fim conștienți că exploatând astfel de informații se pun la punct adevărate filiere prin care copiii sunt traficați pentru diverse scopuri: adopții ilegale, exploatare sexuală, exploatare financiară, trafic de organe.
Pe lângă expunerea din motive nevinovate întâlnim și acțiunile premeditate ale anumitor părinți care își transformă copiii în surse de venit.
„Mă refer la cei care își transformă copilul în așa-numitul copil influencer. (...) Ce înseamnă acest lucru? Părintele intră într-un curent care se numește sharenting, adică share și parenting. Pur și simplu părintele transferă către public tot ceea ce face acest copil, de la cele mai mici vârste și până la vârste mai mari, când copilul începe să conștientizeze. Și în mod categoric este încălcat dreptul copilului la protecție și la o viață privată, pentru că el deja în câțiva ani de zile ajunge să dobândească ceea ce se numește o amprentă digitală care poate să îl urmărească pe parcursul întregii lui vieți, care pare-se că va fi lipsită de intimitate și de ceea ce numim viață privată, pentru că deja părintele împărtășește cu publicul tot ceea ce ține de viața lui intimă”, adaugă sociologul.
Supraexpunerea vă poate afecta inclusiv relația cu copilul
Un alt pericol important al expunerii imaginii copilului pe rețelele de socializare poate să vină din reacția celor care văd aceste postări. Se poate ajunge inclusiv la bullying atunci când copilul devine ținta ironiilor, primește porecle, poate fi batjocorit, „lucru care poate să-l afecteze din perspectiva sănătății lui psihice, din perspectiva relațiilor psihosociale, putând să fie afectată inclusiv relația pe care aceasta o are cu părintele”, atrage atenția sociologul. Copilul îl poate percepe pe părinte ca fiind sursa a ceea ce i se întâmplă, iar de aici poate apărea deteriorarea relației părinte-copil.
„Din punctul meu de vedere, părinții trebuie să dea dovadă de o foarte mare responsabilitate cu privire la, pe de o parte, dreptul copilului la intimitate, iar pe de altă parte cu privire la multiplele riscuri pe care deja le-am enunțat anterior. (...) Este absolut necesar ca pentru cei care se pregătesc să devină părinți, cei care au copii mici, preșcolari, să existe anumite seminarii de pregătire, așa încât ei să fie antrenați deja în ceea ce privește protecția copilului într-o societate, am spus, din ce în ce mai periculoasă. Mai ales în cazul copiilor, pentru că pasul între victimă potențială și victimă sigură este cât se poate de mic”, avertizează Valentin Fulger.
Atenția la acordul pe care îl dați instituțiilor de învățământ
Părinții ar trebui să știe că unitățile de învățământ nu pot publica fotografii în care apar copiii decât cu acordul părinților. Iar grădinițele și școlile au, de obicei, acest acord, pentru că părinților li se prezintă formulare pe care le semnează. În cazul în care nu sunteți de acord ca fotografii în care este surprins copilul dumneavoastră să fie distribuite în mod public va trebui să transmiteți această opțiune.
De asemenea de menționat este faptul că simpla ștergere ulterioară a unei fotografii de pe contul nostru nu oferă garanția că respectiva imagine nu a ajuns deja unde nu ne-am fi dorit.
„Amprenta digitală rămâne, plus faptul că, ați văzut, astăzi cu ajutorul inteligenței artificiale pot să fie create fel de fel de filmulețe folosindu-se vocea copilului, folosindu-se imaginea copilului. Sunt bine cunoscute cazurile din România din diferite școli în care colegi au fabricat filmulețe cu tentă sexuală la adresa unor colege, evident, care nu erau adevărate, dar le-au prejudiciat acestora imaginea socială, personală în cadrul societății, și aici este foarte greu de demonstrat până la urmă că acel filmuleț a fost sau nu a fost adevărat. Calomniază, calomniază, până la urmă tot rămâne câte ceva”, adaugă sociologul.
Profesorii, diriginții sau chiar echipe multidisciplinare de sociologi și psihologi ar fi de dorit să organizeze acțiuni de informare a părinților asupra pericolului ca fotografiile să fie folosite în astfel de scopuri, iar asta pentru că în mediul școlar apar deseori cazuri-problemă care pornesc de la publicarea de fotografii (fie că o fac părinții, fie că o fac copiii) în mediul online.
„Există foarte mulți părinți care fac asta din lipsă de informare, pe baza unui mare entuziasm, ceea ce va aduce prejudicii imense în timp copilului. (...) Observați că părinții postează fotografii cu copiii în casă. Cel care vrea să facă rău le cunoaște casa, le cunoaște intrarea, apartamentul, casa, curtea, mașinile, se poate stabili dacă este sau nu este supravegheată video casa respectivă, perimetrul și așa mai departe. (...) Cred că există și o mare doză de ignoranță în acest sens, mergându-se pe ideea că <așa ceva nu mi se poate întâmpla mie>. Am văzut într-un film, sau s-a întâmplat undeva în celălalt capăt al țării, în zona mea este imposibil că se întâmple așa ceva. Dar eu cred că astfel de mecanisme de autoprotecție nu trebuie să funcționeze la modul absolut și întotdeauna trebuie să fie luate în calcul pericolele acestea”, a mai spus sociologul.
„De multe ori, când cresc, copiii se simt jenați sau chiar trădați de părinții lor”
Cu toate că intențiile părinților sunt cel mai adesea bune - se mândresc cu copiii lor, își iubesc copiii și vor să le arate și celorlalți cât de drăgălași sunt, lucruri de înțeles -, aceștia ar trebui să se gândească mult mai mult la implicații, atrage atenția și psihologul Keren Rosner, pentru că, așa cum aminteam, în joc poate fi inclusiv relația de încredere părinte-copil.
„Cei mici nu pot să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă să fie postat online și ei nu își dau consimțământul. Se presupune că părintele știe mai bine și el este responsabil, însă mai târziu, de multe ori, copiii când cresc se simt jenați sau chiar se simt trădați de părinții care i-au expus excesiv, care i-au pus într-o anumită postură”, explică psihologul.
Se poate vorbi de o problemă și mai mare atunci când în fotografii apar și prieteni de-ai copiilor, iar părinții acestora nu și-au exprimat consimțământul. „E o problemă care poate să creeze tensiuni între familii și am întâlnit cazuri când au fost foarte lezați și deranjați unii părinți. Copiii lor au fost pozați împreună cu alți copii fără să li se ceară consimțământul și ei nu își doreau să fie făcute publice anumite poze”, a menționat Rosner.
O altă problemă poate fi construirea unei identități predefinite, o etichetă pe care copilul se simte ulterior obligat să o întrețină. „Conturează o anumită aură, că acel copil este cuminte, este frumos, este deștept, și el ajunge să se simtă obligat și să se conformeze acestor etichete pe care părinții le aplică indirect prin postarea de poze, adică ei încearcă tot timpul să-și susțină această imagine pe care părinții le-au conturat-o. (...) Psihologic acest lucru poate să ducă la o confuzie identitară sau la un moment dat la anxietate de performanță dacă el nu rămâne constant la același nivel pe care părintele i l-a impus prin aceste postări repetitive”, mai semnalează psihologul. Poate fi cazul copiilor care performează într-un anumit domeniu, iar prietenii din mediul online ai părinților lor sunt la curent cu aceste performanțe. Copilul se poate simți forțat să facă eforturi pentru a nu dezamăgi.
Ce facem când copilul este vârsta adolescenței
Dacă un copil mic nu poate avea controlul asupra imaginii sale, când acesta crește părinții ar trebui să devină conștienți de faptul că el trebuie cel puțin consultat.
„În preadolescență și adolescență este foarte important ca părintele să se retragă și să nu mai facă astfel de poze, pentru că postând imagini fără să întrebe nu ține cont de ce își dorește copilul. El poate vrea să arate colegilor și prietenilor o altă imagine despre sine și atunci începe să le fie rușine, să se simtă neputincioși și să fie foarte furioși că părinții au făcut astfel de lucruri doar pentru like-uri și nu le pasă ce simt, de fapt, copiii”, mai spune psihologul Keren Rosner. Specialistul dezvăluie că a avut în cabinet adolescenți care au venit cu astfel de plângeri la adresa părinților lor. „Atunci este perioada în care ei vor să fie cool, vor să fie populari, vor să facă alte lucruri decât ceea ce arată părinții prin pozele pe care le expun”, explică psihologul.
Unii părinți acceptă că au greșit la un moment dat, în schimb alții nu le înțeleg copiilor supărarea.
„Dacă un părinte nu înțelege - și am întâlnit și astfel de cazuri când părintele era foarte nedumerit de ce copilul nu este mulțumit că postează, că doar nu a arătat ceva neplăcut, că, din contră, poate l-a arătat într-o anumită situație, într-un anumit loc, într-o anumită excursie -, nu realizează că îl abuzează și îi abuzează intimitatea - adică un adolescent deja poate să hotărască singur dacă vrea și cât vrea să își expună din viața lui -, atunci apare o distanțare emoțională între adolescenți și părinți. Au comportamente de rebeliune sau lipsa încrederii. Am întâlnit adolescenți care au spus că nu au încredere în părinții lor pentru că, chiar dacă ei le explică și le cer lucrul ăsta, părinții tot fac cum cred ei și nu înțeleg că nu se cade. Este o altă persoană, pe care trebuie să o respecți, chiar dacă este copilul tău, și să îl lași pe el să decidă cât de mult vrea să se expună în public”, mai spune psihologul.
Se încarcă comentariile...
