Cum sunt instruiţi copiii la şcoală să reacţioneze în caz de incendiu

Deşi multe dintre şcolile de la noi nu au autorizaţie de funcţionare de la Pompieri, după incendiul de la Club Colectiv, directorii au decis ca măcar exerciţii de evacuare în caz de incendiu să organizeze. Printre principalele reguli ce trebuie respectate se numără: păstrarea calmului şi folosirea unei batiste umede la nas.

Calm, ordine, o batistă udă la gură şi în cazul în care fumul e gros şi se ridică spre tavan, se coboară pe vine la nivelul solului, unde este mai mult oxigen, iar în tot acest timp, toată lumea se deplasează repede spre căile de evacuare. Acestea sunt regulile de bază în caz de incendiu pe care trebuie să le ştie orice copil şi pe care trebuie să le înveţe la şcoală, spun reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. În general, în şcoli se fac mai mult exerciţii în caz de cutremur, amintirea tragediei din 1977 fiind adânc înrădăcinată în memoria colectivă. Însă, în urma incendiului din Colectiv, părinţii sunt îngrijoraţi şi preocupaţi de pregătirea pe care o au copiii lor în caz de producere a unui incendiu la şcoală. Asta şi pentru că doar 36 % din şcolile româneşti au autorizaţii de funcţionare de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.

Astfel că,  după incendiul de la Colectiv, în loc de autorizaţii inspectoratele de Urgenţă au semnat protocoale cu inspectoratele şcolare şi derulează activităţi de instruire în special în şcolile gimnaziale. În cadrul acestor simulări, copiii învaţă regulile de bază pentru protecţie în caz de incendiu şi care este planul de evacuare. „În primul rând, toată lumea se concentrează pe evacuarea urgentă. Regulile de bază sunt o batistă umedă în dreptul căilor respiratorii, însă să ştiţi că măsura aceasta nu prea are efect în cazul în care este foarte mult fum, noi nu intrăm degeaba cu măşti de oxigen în incendii. Apoi, dacă este fum mult şi vezi că se ridică spre tavan, te cobori cât mai aproape de nivelul solului, unde este mai mult oxigen, ideea este să inspiri cât mai puţin fum până ieşi din pericol. Dacă vezi că ieşirea din clădire e în flăcări, nu încerci să treci prin ea, te orientezi repede spre o altă cale de evacuare. Cel mai important este să încerci să nu te panichezi, iar aici este esenţială ghidarea profesorului şi păstrarea calmului atât cât se poate. Dacă îţi pierzi firea în situaţiile acestea, poate fi fatal“, a explicat pentru „Adevărul“ Daniel Vasile, purtătorul de cuvânt al ISU Bucureşti.

La Şcoala Gimnazială nr. 56 „Jose Marti“ din Capitală, la doar câteva zile de la incendiul din Colectiv s-a făcut un exerciţiu cu ajutorul pompierilor, care au venit chiar şi cu autospeciale. „Noi facem în fiecare an câte un exerciţiu în caz de cutremur şi un alt exerciţiu în caz de incendiu. Chiar săptămâna trecută am avut un exerciţiu cu cei de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din Bucureşti. Cum se desfăşoară? Când se sună, profesorii iau copiii şi ies într-o ordine prestabilită spre căile de evacuare, noi avem trei ieşiri în şcoală. De asemenea, avem 40 de stingătoare  în toată clădirea, iar profesorii sunt instruiţi cum să le folosească. Când ieşim din şcoală, avem un punct de întâlnire în parcul din faţa unităţii de învăţământ. Femeile de serviciu verifică fiecare clasă în parte, că a fost evacuată, şi apoi ies din clădire. De asemenea, toată lumea ştie regula cu batista udă la gură şi nas pentru protecţie împotriva fumului. Noi avem şi senzori de detecţie a fumului în şcoală şi dacă se declanşează un incendiu, alertăm imediat pompierii“, a explicat pentru „Adevărul“ directoarea şcolii, Rozica Ştefan.

Însă, spun profesorii, exerciţiile acestea nu sunt luate în serios de cele mai multe ori. „În primul rând, se fac rar şi până la tragedia din Colectiv, nu le dădea nimeni atenţie, lumea lua în derâdere exerciţiile în caz de incendiu. Cred că ar fi un moment bun să ne trezim şi să facem astfel de exerciţii mai des în toate şcolile, să nu ne mai facem că facem ceva“, a spus şi Adrian Troie, profesor la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ din Bucureşti.

O treime din şcolile româneşti au autorizaţie de la ISU

Chiar ieri, ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, spunea că încă 4.000 de şcoli şi-au amintit că au, de fapt, autorizaţie de la Pompieri că sunt pregătite în caz de incendiu. Asta înseamnă aproximativ 7.000 de şcoli din 19.000, adică în jur de 36% din unităţile de învăţământ preuniversitare din România. În condiţiile în care nici măcar jumătate din şcolile româneşti nu sunt pregătite corespunzător în caz de incendiu, vocile din sistem spun că ar trebui să luăm mai în serios lucrurile acestea.

Psihologul Mihai Copăceanu, blogger adevarul.ro, este de părere că „analizând comportamentul copiilor, al profesorilor şi inclusiv al celor de la ISU, mai toţi au tratat situaţia de urgenţă cu haz, amuzându-se de pititul repede sub bancă, de încetineala cu care au ieşit din clase, de lucrurile uitate şi desigur, punctul culminant, de plimbările prin maşinile speciale, ambulanţe şi acordarea primului ajutor sau chiar de jetul înalt al furtunurilor pompierilor.“

„Un exerciţiu fără utilitate rămâne un exerciţiu, care ar trebui să pregătească personalul şi elevii pentru situaţia de risc reală. Or, dacă tratezi cu lejeritate şi umor, cu bună dispoziţie, cu glumă ceva ce este în realitate extrem de grav, riscăm ca în situaţiile de pericol să ne comportăm cu totul diferit şi să iasă prost. Când e foc în şcoală, chiar nu te poţi distra, şi dacă nu dobândeşti nişte abilităţi de a face faţă stresului şi dacă nu deprinzi cu precizie procedurile şi etapele diminuării riscurilor, totul e în zadar”, mai arată Copăceanu.

Exerciţiile de prevenire în străinătate

Psihologul Mihai Copăceanu, care a studiat la Universitatea Oxford din Marea Britanie, a povestit cum se fac aceste exerciţii într-una dintre cele mai evoluate ţări din lume: de trei ori pe an, la începutul fiecărui trimestru. „Guvernul britanic, prin Departamentul Copii, Şcoală şi Familie şi sub semnătura ministrului Educaţiei, a dezvoltat şi publicat un document de 160 de pagini (Building Bulletin 100) cu instrucţiuni extrem de detaliate: de la numărul de ieşiri, lungimea căilor de evaluare la calcule matematice minuţioase. Aş da acest document spre citire obligatorie fiecărui director de şcoală din România. Cea mai importantă precizare din regulament era limpede: focurile de artificii nu sunt permise, fumatul este interzis în clădire, gătitul este permis doar în bucătărie şi testarea alarmelor de incendiu are loc săptămânal. Există documente şi rapoarte cu evaluarea riscurilor, proceduri de evacuare şi timpul de ieşire, exerciţii de evacuare, alarme false, inspecţii periodice, pregătirea personalului pentru situaţiile de urgenţă”, a mai explicat Copăceanu. El a dat şi un exemplu al unei astfel de întâmplări pe care a trăit-o în campusul studenţesc de la Oxford.

„Tot în Anglia fiind, într-un cămin, în miez de noapte au sunat alarmele de incendiu. În fiecare cameră. Am sărit cu toţii. Eram la etajul al 8-lea. Desigur, intenţia noastră era să luăm liftul. Era interzis. La fiecare etaj era câte un coleg ce coordona evacuarea. Am luat-o pe scări. În haine de noapte. Şi ne-am trezit cu toţii în parcul din faţa căminului, în nici 5 minute, vreo 300 de studenţi. Au venit la fel de repede pompierii şi ambulanţa. Am rămas dezamăgiţi de cauza declanşării alarmei. Ce se întâmplase? Un coleg din Ghana, care îşi pregătea ceva de mâncare în bucătăria de la etaj, a ars mâncarea, fapt care a provocat fumul ce a declanşat instant alarma în toată clădirea. Ei, atunci stau şi mă întreb, în România, câte camere de cămin, câte săli de clasă au dispozitive de detectare a fumului care să declanşeze alarma generală?  Personal, nu cunosc niciuna. Câţi dintre profesori şi elevi cunosc cum să folosească practic un stingător? Câte ieşiri de urgenţă practicabilă există în fiecare clădire educaţională? Nu este nevoie de un incendiu într-o şcoală pentru a ne trezi!  Nici să pierdem alte zeci de vieţi!”, a atras atenţia psihologul.