Comentarii privind rezultatele de la Evaluarea Naţională

Procentul general de promovare, 70,8%, faţă de 75,91% în 2013, ar duce la concluzia că anul acesta examenul a fost mai exigent. Au fost controverse legate de dificultatea subiectelor şi baremul la Limba şi literatura română, care n-ar fi permis profesorilor să puncteze şi alte variante corecte, diferite de cele din barem.

  Textul de comentat, „Rânduri pentru Anul Nou”, de Minulescu, era mult peste nivelul de vârstă şi capacitatea de înţelegere a unui copil de 14 ani, după cum declară profesorii. Şi la gramatică, baremul nu acordă puncte unor „rezolvări” acceptate, totuşi, de Gramatica limbii române.

La matematică, în schimb, subiectele au fost mai uşoare, comparativ cu anii trecuţi, cu excepţia a 2-3 subpuncte, de departajare a elevilor foarte buni.

Diferenţele intre procentele de promovare înregistrate pe judeţe, n-au mai fost aşa de mari, ca în anii trecuţi.

Totuşi, între Braşov, cu 87,14% şi Giurgiu, cu 60,23% este o distanţă prea mare. Fie la Braşov s-a copiat sau au fost ajutaţi elevii să rezolve cerinţele, fie la Giurgiu nu se face şcoală cum trebuie şi câtă trebuie.

Ministerul are tezele în centrele de evaluare şi poate afla, dacă doreşte, care este adevărul. În special câte teze identice sau foarte apropiate, la comentariul de text, există.

Aşa cum n-a dorit să afle adevărul în anii trecuţi, aproape sigur nu va dori nici anul acesta.

Pe tranşe de medii, la Limba şi literatura română, între 8-10 avem 24%, iar la matematică 29,4%, sensibil mai mult, ceeace confirmă problemele apărute la prima probă.

Partea proastă abia acum urmează.

Din informaţii indirecte, (pentru că Ministerul Educaţiei se fereşte ca dracu de tămâie să comunice efectivele totale de elevi din clasele a VIII-a şi a XII/XIII), rezultă că în clasa a VIII au fost anul acesta 190.000 de elevi.

Dintre aceştia, 165.188 de candidaţi s-au înscris la examen, dar au participat la Evaluarea Naţională 159.953.

Dincolo de întrebarea, dacă tot s-au înscris 165.000 candidaţi, de ce n-au participat şi la examen, rămâne procentul de abandon şcolar, în acest moment: 16%. 30.000 de elevi abandonează şcoala, în acest moment, al Evaluării Naţionale.

Şi asta nu este tot.

Anul trecut, din 165.000 prezenţi la evaluarea naţională, la repartiţia computerizată pentru clasa a IX-a de liceu s-au prezentat 145.000, în cifre rotunde.

Este de aşteptat ca şi anul acesta, cei 160.000 prezenţi la Evaluarea Naţională să nu se înscrie toţi la repartiţia computerizată, ajungând la un procent de abandon şcolar de 25-30%, apropiat de cel de anul tecut.

Acest lucru este extrem de periculos şi îngrijorător, departe de ţintele existente în documentele europene.

Sigur, există şi Şcoala Profesională, şi foarte bine că există, dar condiţia existenţei unui contract cu agenţii economici, care să-i accepte pe elevi la practică este draconică, nu se înghesuie mulţi agenţi să primească elevi la practică, mai ales dacă sunt în vârstă de 14 ani.

La această vârstă mai mult încurcă prin unităţile economice şi există şi riscul accidentelor.

Ce vor face aceşti copii, care nu merg nici la liceu nici la Şcoala Profesională?

Dacă sunt în rural, vor face agricultură de subzistenţă, alături de părinţi, dacă sunt în urban, bat străzile în căutarea unei slujbe fără pretenţii de calificare.

Având în vedere şomajul ridicat în rândul tineretului (25-30% la noi), explicaţia rezidă în lipsa formării profesionale, începând, poate, cu clasa a V-a, cum este în Germania.

Piaţa muncii nu mai valorizează diplome şi parcurgerea de trasee educaţionale care nu sunt acoperite de competenţele cerute de piaţa muncii.

Elevii şi părinţii au înţeles acest lucru, şi fug de şcoală şi de examene, dacă nu mai sunt utile în piaţa muncii.

Decidenţii guvernamentali şi din educaţie trebuie să înţeleagă aceste fenomene sociale de o gravitate maximă şi să ia măsurile aşteptate de câţiva ani.

• Rămânerea clasei a IX-a la gimnaziu, pentru ca la 14 ani elevii nu sunt primiţi în unităţi economice să înveţe o meserie.
• Implementarea unui nou Curriculum Naţional, care să elimine prăpastia între şcoală şi piaţa muncii.
• O filieră tehnologică de la clasa a V-a, un traseu educaţional care să meargă, mai degrabă, spre Şcoală Profesională, cu un Curriculum adecvat, aplecat spre competenţe practice şi aplicative
• O filieră profesională la liceu, încheiată cu un bacalaureat profesional, fără acces la facultate, cu 50% instruire practică în meseriile pretenţioase.
• Un sistem de evaluare standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, capabil să măsoare progresul şcolar al elevilor.
• Salarizarea profesorilor în funcţie de performanţă şi rezultatele muncii, pe baza progresului şcolar al elevilor.
• Orientare şcolare şi profesională de calitate, realizată de specialişti.

Fără aceste măsuri şi altele de acest fel, ne rămâne să constatăm, an de an, creşterea abandonului şcolar, lipsa de calitate a pieţei forţei de muncă din România, în absenţa meseriaşilor necesari şi, în consecinţă, lipsa de competitivitate şi atractivitate a economiei româneşti.

Şi atunci, de unde nivel de trai şi standarde de viaţă comparabile cu cele din vest?