ANALIZĂ Cod roşu în educaţie (II). Soluţii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
"Faptul că tinerii fug de şcoală este îngrijorător. Trebuie stabilite cauzele, pentru a vedea cum micşorăm tendinţa de abandon şcolar"
"Faptul că tinerii fug de şcoală este îngrijorător. Trebuie stabilite cauzele, pentru a vedea cum micşorăm tendinţa de abandon şcolar"

Pentru a demonstra că sunt posibile rezolvări ale situaţiei dramatice din educaţie, iată câteva soluţii la problemele cu care ne confruntăm.

Continuarea aplicării Legii Educaţiei Naţionale, strict în forma asumată în parlament, este esenţială, cu îmbunătăţiri în domeniile salarizării, accesului în funcţii de conducere, evaluării elevilor şi profesorilor. Această continuare presupune abrogarea tuturor OUG-urilor adoptate de Guvern la propunerea Ecaterinei Andronescu, alterând grav arhitectura şi filosofia Legii Educaţiei Naţionale.

  • Rezolvarea problemei unui nou curriculum

Ministerul Educaţiei trebuie să elaboreze un scurt Cadru de Referinţă Curriculară, Harta Competenţelor aşteptate la elevi, generale, specifice, pe discipline şi etape de şcolarizare, planurile cadru de învăţământ şi un Caiet de Sarcini pentru elaborarea curriculei pe discipline prin concurs naţional.

Revenirea la dreptul şcolilor de a-şi elabora propriul CDS (Curriculumul la Dispoziţia Şcolii-30%) şi a profesorilor de a avea la dispoziţie 25% din ore la decizia lor.

Curriculumul şcolar se bazează pe cei patru piloni ai educaţiei: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună şi are patru arii de cuprindere, teoretic conceptuală, aplicativă, interdisciplinară, generatoare de învăţare continuă.

  • Refacerea rapidă a arhitecturii instituţionale

Există acum mari probleme cu liceele tehnice care nu şi-au realizat planul de şcolarizare. Mai mult, au avut rezultate mediocre sau chiar zero la bacalaureat. Indiferent cu ce sacrificii de personal, aceste unităţi şcolare nu mai pot funcţiona pe fonduri publice, cu randament zero şi cu elevi din ce în ce mai puţini, societatea nu-şi poate permite aşa ceva.

Singura soluţie este transformarea acestor licee în şcoli profesionale, simultan cu grăbirea trecerii clasei a IX-a la gimnaziu, pentru a permite funcţionarea şcolii profesionale post clasa a IX-a.

Este de presupus că procesul de abandon şcolar la trecerea de la clasa a VIII-a la a IX-a se va accentua, pierdem un segment important de elevi de 14-15 ani, care nu-şi găsesc rostul în scoala românească şi abandonează scoala. Si pe care nu-i mai putem recupera.

 Acest fapt este împotriva interesului naţional şi ne îndepărtează de ţintele asumate în proiectul comun Europa 2020.

  • Lupta împotriva abandonului şcolar

Faptul că tinerii fug de şcoală este îngrijorător. Trebuie stabilite cauzele, pentru a vedea cum micşorăm tendinţa de abandon şcolar.

  • Competenţele obţinute în şcoală, diplomele, nu sunt valorizate în piaţa muncii de către angajatorii privaţi, care nu nevoie de cunoştinţele şi abilităţile abstract teoretice pe care doar unii tineri le obţin în urma parcurgerii etapelor şcolare. Pentru eliminarea acestei situaţii este necesară introducerea filierei tehnologice încă din clasa a V-a, după modelul german, pentru acei elevi care au, mai degrabă, o inteligenţă dominant practică, aplicativă. Absolvenţii acestei filiere vor merge, preponderent, spre şcoală profesională sau formarea profesională de scurtă şi medie durată, fără a exclude trecerea pe filieră teoretică, cu susţinerea de examene de diferenţe.
  • Mediul atractiv de învăţare. Profesorii trebuie să primească dreptul de a adecva conţinuturile şi programele, funcţie de nivelul şi specificul claselor la care predau, până la situaţia în care elevii se simt confortabil la şcoală, pricep ce învaţă şi „vin cu drag la şcoală”. Activităţile extraşcolare, concursurile, o oră de sport consacrată dansului, sunt exemple de iniţiative ce pot fi luate. Curiozitatea elevilor trebuie stimulată, nu anihilată,  creativitatea, gândirea logică, lucrul în echipă, de asemenea. La evaluarea profesorilor o componentă importantă trebuie să fie evaluarea elevilor relativ la profesorii lor.
  • Sprijin material pentru elevii nevoiaşi. Voucherele educaţionale, valabile doar în susţinerea elevilor la şcoală, alături de bursele sociale, dirijate spre tinerii care au nevoie de ele, sunt exemple de modul în care statul aplică funcţia de solidaritate socială.
  • Şcoala profesională, în contract tripartit, părinţi, şcoală, agenţi economici, cu burse acordate de stat şi facilităţi fiscale pentru agenţii economici angrenaţi în instruirea practică a elevilor, cu posibilitatea de a-i angaja după terminarea studiilor.
  • Sisteme de evaluare unitare, standardizate, pentru elevi şi profesori

Se pot realiza cu aplicaţii informatice, cu bazine de itemi standardizaţi la nivel naţional, pe discipline şi etape de şcolarizare. Evaluarea sumativă se face în sistem grilă, cu teste personalizate, generate informatic, similare dar nu identice, cu corectare de asemeni informatică.

Evaluarea profesorilor se face prin măsurarea progresului şcolar, tot cu aplicaţii informatice, ca diferenţa între media notelor elevilor de la evaluarea sumativă de final de an şcolar, şi cea predictivă, de la începutul anului. Această evaluare stă la baza salarizării, evoluţiei în cariera şi accesului în funcţii de conducere.

Şcoala nu trebuie să mai fie domeniul în care „nimeni nu dă socoteală de nimic”.

  • Salarizarea strict legată de performanţă şi rezultatele muncii

După o periada lungă de comunism şi post comunism, cultul muncii şi lucrului bine făcut a fost alterat în mentalul colectiv. Funcţionează, mai degrabă, principiul obţinerii de foloase maxime cu eforturi minime, fără că angajatorul stat să producă şi mecanismele pentru măsurarea şi salarizarea performanţei.

Deviza „munceşti sau nu munceşti, acelaşi salariu primeşti”, trebuie să dispară din mentalul personalului angajat în învăţământ.

Singura şansă de refacere a cultului muncii este salarizarea strict legată de performanţă şi rezultatele muncii, evaluate strict prin măsurarea progresului şcolar al elevilor. Examenele de absolvire organizate credibil, constituie şi ele un mijloc de evaluare şi salarizare a muncii profesorilor, managerilor, inspectorilor.

Salarizarea motivantă, legată de performanţă, ar asigura şi autoformarea profesorilor, în era internetului, când au la dispoziţie surse de informare nelimitate. Prevederea Legii Educaţiei referitoare la masterul educaţional este esenţială şi ar trebui extinsă şi pentru profesorii în funcţie care doresc să-l urmeze, cu un spor semnificativ la salariu.

  • Descentralizare şi subsidiaritate

Managementul trebuie depolitizat şi lăsat la latitudinea comunităţilor şcolare, părinţi, administraţii locale, profesori, care să primească dreptul de a-şi construi şcoala pe care şi-o doresc, în care investesc şi pe care o merită.

Nimeni nu ştie mai bine decât cei pe care deciziile îi afectează în mod direct, care sunt interesele de dezvoltare locale, regionale, ale elevilor şi părinţilor, ale pieţei forţei de muncă locală şi regională.

Finanţarea „per capita” trebuie să conducă la un contract direct între beneficiarii şi furnizorii de servicii educaţionale, fără intermedierea financiară a statului, prost şi ineficient administrator al resurselor financiare.

Statul trebuie să rămână doar cu rol de reglementare, iniţiator de politici educaţionale generale, garant al legalităţii şi calităţii sistemelor şi cu funcţia de solidaritate socială realizată prin vouchere dedicate.

  • Şcoala profesională, formarea profesională

Este necesară aplicarea Legii Educaţiei Naţionale, cu stimulente fiscale pentru agenţii economici care intră în parteneriatul prevăzut de legislaţia secundară şi burse consistente pentru elevii aflaţi în această formă de şcolarizare.

Instruirea practică în cadrul agenţilor economici atenuează lipsa de experienţă imputată candidaţilor la un job.

Termenele pentru aducerea clasei a IX-a la gimnaziu şi introducerea examenelor de admitere la liceu, prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale trebuie devansate pentru a intra în vigoare începând cu anul şcolar următor.

Se poate aplica cu mai multă eficienţă colaborarea pentru cursuri de scurtă sau medie durată, la cererea şi standardele teoretice şi practice cerute de angajatori.

Transformarea liceelor tehnice cu rezultate slabe la Bacalaureat în şcoli profesionale, va obliga managerii şi corpul profesoral din aceste şcoli să se ocupe doar de relaţiile contractuale necesare şcolilor şi formării profesionale.

  • Dezvoltarea mai multor trasee educaţionale, începând cu clasa a V-a

Pentru a permite elevilor, părinţilor şi educatorilor să aleagă cel mai potrivit traseu educatinoal pentru fiecare tânăr, în conformitate cu structura intelectuală, înclinaţiile, talentele, interesele, aptitudinile, ar fi necesară separarea, încă din clasa a V-a, a filierei tehnologice, diferită de filiera teoretică. Absolvenţii filierei tehnologice gimnaziale ar beneficia de un curriculum adecvat şi ar merge cu precădere spre şcoli şi formare profesionale.

Apoi, după gimnaziu, cel puţin următoarele trasee educaţionale:

·        Educaţie nonformală şi informală legată de piaţă muncii;

·        Formare profesională de scurtă şi medie durată;

·        Şcoala profesională de 2-3 ani;

·        Filiera tehnologică liceală finalizată cu Bacalaureat Profesional, fără acces la facultate;

·        Filiera tehnologică liceală specială, finalizată cu Bacalaureat Tehnic, cu acces doar la facultăţile de profil;

·        Filiera vocaţională liceală, finalizată cu Bacalaureat specific;

·        Filiera teoretică liceală, finalizată cu Bacalaureat teoretic.

Fiecare tânăr îşi poate alege traseul care corespunde intereselor sale, sfătuit de specialişti psihologi şi profesori. Examenele de admitere ar trebui să asigure că tânărul şi-a ales traseul corespunzător propriei personalităţi, cu posibilităţi de transfer de la un traseu la altul, în urma unor examene de diferenţă.

  • Alocarea fondurilor bugetare după calitate

În învăţământul superior finanţarea de la buget se poate face prin vouchere educaţionale doar pentru acei tineri care dovedesc resurse intelectuale adecvate, în urma examenelor de admitere, dar sunt lipsiţi de resurse materiale, doar la acele facultăţi şi universităţi aflate în top 10 al clasificării universităţilor.

În învăţământul preuniversitar, alocarea bugetară unitară urmează elevul, indiferent de formă de proprietate a unităţilor şcolare, la alegerea părinţilor.

  •  Învăţământul superior

Aplicarea cu stricteţe a prevederilor Legii Educaţiei Naţionale, după abrogarea tuturor OUG-urilor care i-au deturnat filosofia şi arhitectura. Evaluarea, clasificarea şi ierarhizarea programelor de studii să fie realizate strict de agenţii europene, cel puţin o perioadă de 10 ani. Alocarea resurselor bugetare prin vouchere educaţionale, indiferent de formă de proprietate, doar pentru acei studenţi merituoşi care nu au resurse materiale necesare pentru a urma cursuri universitare. Alegerea programelor de studii este a candidaţilor la studenţie.

De educaţie şi formare profesională depinde progresul economic şi social al României, respectul în ochii partenerilor euro-atlantici.

Avem aparatul conceptual şi legal, dat de documentele Comisiei Miclea şi de Legea Educaţiei Naţionale, repusă în funcţiune după anularea mutilărilor aduse de actualul guvern prin OUG 92/2012.

Dacă nu acţionează rapid în readucerea educaţiei şi formării profesionale pe făgaşul dar de amintitele documente şi legi, actuala putere sacrifică viitorul României.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite