Puterea preţului: Ce produse se vor scumpi şi cum va depăşi economia europeană presiunile inflaţioniste

Pe măsură ce specialiştii se aşteaptă la o recuperare a cererii post-pandemice în Europa, creşterea preţurilor pentru materiile prime şi materiale va testa capacitatea de adaptare a firmelor care vor fi nevoite să perceapă preţuri mai mari pentru produsele şi serviciile lor.

Puterea de stabilire a preţurilor este esenţială pentru revenirea economiei, dar şi pentru firmele care sunt nevoite să compenseze pierderile din 2020, consideră analiştii Euler Hermes şi Allianz, într-o amplă analiză de piaţă, enumerând factorii din cauza cărora unele sectoare nu vor avea capacitatea de a se menţine înaintea curbei.

Comparând evoluţia preţurilor cu amănuntul şi modificările preţurilor de producţie din zona euro specialiştii calculează un indicator pentru puterea de stabilire a preţurilor. Sectoarele care au înregistrat o creştere mai rapidă a preţurilor cu amănuntul se pot lăuda cu o anumită putere de stabilire a acestora, în timp ce, sectoarele aflate în situaţia opusă ar putea fi văzute ca fiind lipsite de putere în ceea ce priveşte stabilirea preţurilor. Din cauza discrepanţelor, unele sectoare au fost analizate încă de la începutul anilor 2000, în timp ce altele au fost urmărite din 2017. Cu toate acestea se constată că textilele, electronicele şi electrocasnicele, produsele de curăţare, serviciile de telefonie şi restaurantele au avut preţuri de producţie mai mari, depăşind astfel preţurile cu amănuntul (a se vedea Figura 1). Aceste sectoare s-au confruntat cu o concurenţă acerbă atât internă (servicii de telefonie, restaurante) cât şi la nivel mondial (textile, aparate, unele produse chimice). 

Figura 1 – Evoluţia pe termen lung a IAPC faţă de PPI pentru sectoare analizate din zona euro

Sursa: Eurostat, Euler Hermes, Allianz Research

Electronicele şi electrocasnicele, produsele farmaceutice şi companiile aeriene sunt în topul clasamentului în ceea ce priveşte puterea de stabilire a preţurilor pe termen lung din zona euro. Pentru a analiza legătura dintre cei doi indicatori IAPC-PPI, au fost utilizate modele simple de regresie. Analizând relevanţa modelelor şi a coeficienţilor de regresie, analiştii Euler Hermes au putut stabili un clasament al sectoarelor zonei euro (a se vedea tabelul 1). În ansamblu, evaluarea cantitativă este în conformitate cu judecăţile experţilor. Cu toate acestea, unele sectoare, cum ar fi cele care produc electronice şi electrocasnice ar putea fi pe drumul lor descendent în clasament, deoarece tendinţele recente au arătat că marii producători s-au delocalizat în afara zonei euro. Este important de observat o distincţie între sectoarele care au trecut prin modificări ale preţurilor de producţie pentru a păstra cotele de piaţă (strategia defensivă) şi cele care erau oportuniste (cele care creşteau preţurile mult mai mult decât preţurile lor de producţie).

Tabel 1 – Clasamentul pe termen lung al puterii de stabilire a preţurilor

     Sursa: Eurostat, Euler Hermes, Allianz Research

Datele detaliate din segmentul alimentar, arată importanţa eterogenităţii  într-un sector (vezi Figura 2). În ultimii 15 ani, în sectorul uleiurilor s-a observat că preţurile de producţie depăşesc preţurile de consum în timp ce, segmentul produselor lactate (lapte, brânză) şi ouă a reuşit să crească preţurile cu amănuntul cu 10pp peste creşterea preţului de producţie în aceeaşi perioadă de timp. Cu toate acestea, producătorii de cafea care au beneficiat de preţuri mai mici de producţie au fost nevoiţi să reducă preţurile cu amănuntul pentru a lupta împotriva concurenţei globale.

Figura 2 - Evoluţia pe termen lung a IAPC faţă de PPI pentru sectoare alimentare selectate din zona euro 

Notă: Datorită disponibilităţii datelor, perioadele nu sunt omogene între sectoare

Surse: Eurostat, Euler Hermes, Allianz Research

Odată cu creşterea costurilor de producţie se previzionează o creştere tranzitorie a inflaţiei globale la sfârşitul verii. Cu toate acestea, specialiştii au luat în calcul două scenarii de risc alternative care ar putea duce la o inflaţie mai mare: preţuri de producţie persistente sau un şoc politic care afectează sectoarele cheie (de exemplu, politica climatică cu impozite mai mari pe industria energetică, reglementări mai stricte asupra produselor alimentare etc.). Cursul de schimb este o sursă suplimentară de incertitudine pentru sectoarele exportatoare. Potenţialul „mecanism de compensare” prin exporturi poate fi consolidat sau anulat de fluctuaţiile cursului de schimb. Într-adevăr, firmele din zona euro ar putea să vândă la preţuri nominale mai mari în dolari, de exemplu, dar dacă între timp euro se va aprecia, atunci impactul asupra profiturilor în euro se va diminua. Pentru a ilustra acest lucru, în 11 din ultimii 20 de ani, euro s-a apreciat în timp ce inflaţia a fost mai mare în SUA decât în zona euro.

Observăm că şi în cazul României se evidenţiază tendinţele manifestate la nivel global în legatură cu inflaţia. Ţara noastră este de ceva timp obişnuită cu prezenţa în topul ţărilor cu inflaţia cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Atingerea şi chiar depăşirea în ultimele luni a nivelului de 3% faţă de puţin peste 2% la finalul anului trecut imprimă anumite semne de îngrijorare, fiind spre limita superioară a intervalului de variaţie urmărit de BNR. În structură, principalele componente ce au generat creşteri de preţuri atât la nivel global cât şi local au fost tarifele crescute la energie, carburanţi, anumite blocaje pe lanţul ofertei (unele – precum criza semiconductorilor – fiind estimate să persiste cel puţin pe parcursul acestui an) şi nu în ultimul rând – mai ales în cazul României – o producţie agricolă foarte redusă anul trecut. Ultimul factor a contribuit decisiv la creşterea preţurilor produselor alimentare în condiţiile în care acestea deţin mai mult de 30% din cosul de cumpărături la noi în ţară. Desigur, există şi o veste bună dacă producţia agricolă va fi - conform aşteptărilor - semnificativ peste cea de anul trecut, putând aduce un efect de bază pozitiv atât în domolirea per ansamblu a preţurilor cât şi prin contribuţia la creşterea economică.

”În România, presiunea inflaţionistă a venit „la pachet” cu creşterea record a PIB-ului de 2.8% dintre ţările Uniunii Europene (-0.4% per ansamblu) pentru trimestrul 1 al acestui an. Revenirea din semestrul II a anului trecut se continuă fiind în linie cu eforturile de impulsionare a economiei.

Temerile referitoare la inflaţie pot părea puţin exagerate. Anterior crizei pandemice, retorica se centra pe riscul deflaţionist însoţit de o eventuală recesiune economică. Căderea abruptă a veniturilor din primul val pandemic accentuase această posibilitate. Revenirea rapidă a economiilor afectate în ultimele 12 luni a schimbat optica spre riscul de supra-încălzire şi în consecinţă spre creşterea preţurilor.

De fapt, adevarata „frică” a pieţelor financiare globale nu este atât inflaţia în sine - un lucru de altfel benefic dacă nivelul este controlabil atunci când vorbim de relansare economică – ci posibilitatea creşterii ratelor de dobândă de referinţă ce ar diminua semnificativ profturile companiilor şi implicit randamentele deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni. Privind însă pe termen mai lung, şocurile pe termen scurt aferente unor creşteri succesive de dobânzi – aflate de mult timp la minime istorice la nivel global – ar putea constitui preţul necesar ce trebuie plătit pentru asigurarea sustenabilităţii economice. ”, a declarat Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director Euler Hermes România.

Sectoarele analizate reprezintă jumătate din produsele şi serviciile IAPC din zona euro. Principalele subcomponente care nu au fost incluse sunt recreerea şi cultura (8%), educaţia şi sănătatea (8%), chiriile / locuinţa (7,5%) şi alte servicii / produse care nu pot fi asociate direct cu un SPI sau PPI. În general, se poate observa că ar putea exista pierderi de preţ de producţie la alimente, combustibili, textile, computere, electronice şi restaurante. Aceste sectoare reprezintă aproximativ 33% din IAPC. Cu toate acestea, dacă se elimină elementele non-core, acestea reprezintă doar 12%. Mai mult, se poate observa că există o întârziere de una până la două luni între o modificare a PPI şi o modificare a IAPC. 

Spre deosebire de zona euro, Asia şi America de Nord au înregistrat recent perioade de inflaţie mai mare, iar modelul actual de redresare pare să indice o divergenţă similară. În teorie, firmele din zona euro care exportă în afara UE ar putea fi mulţumite de acest context şi ar putea beneficia de preţuri de vânzare mai mari. Cu toate acestea, analizând cele 19 sectoare, singurul care a înregistrat un raport semnificativ dintre exporturile nete extracomunitare şi cifra de afaceri este sectorul farmaceutic).